De aproape o săptămână, cazurile noi de infecţii cu Covid-19 nu scad sub 1000. Situaţia din România – ţara în care medicii au ajuns să fie numiţi de unii torţionari, iar spitalele, locuri de detenţie – a alarmat deja o serie de state occidentale care ne impun restricţii sanitare la intrarea pe teritoriile lor. În tot acest timp, în spaţiul public asistăm la un val masiv de propagandă, de ură, de agresivitate crescândă la adresa celor care cer respectarea unor reguli sanitare minime de prevenire a infecţiei. Cum am ajuns aici?

Am ajuns aici nu doar pe fondul măsurilor de relaxare care au succedat frustrantele, dar necesarele stări de urgenţă şi alertă.

Au contribuit la această situaţie o serie de politicieni din opoziţie. Să dăm filmul puţin înapoi, spre finalul stării de alertă când, pentru a câştiga capital electoral – în orizontul celor două cicluri electorale din acest an – voci din opoziţie, ajutate de oameni de casă din media şi din instituţii ale statului, a se citi Avocatul Poporului şi CCR, au început o campanie ţintită pentru a zădărnici lupta Guvernului cu pandemia de Coronavirus. O temă perfectă: arie de acoperire naţională, capacitate de a suscita emoţia publică şi un interes crescut, dar şi capacitate de a genera o stare de nervozitate generală şi frustrări colective mai ales în rândul celor afectaţi economic, financiar de lockdown-ul din timpul stării de urgenţă.

În această perioadă ar fi fost nevoie de consens politic pe o temă de asemenea gravitate – care are ca miză sănătatea şi viaţa a milioane de oameni –, nu de penibile şi sterile contre publice, nu de iresponsabile jocuri politice care să blocheze acţiunile Guvernului, nu de instigarea indirectă a populaţiei la nerespectarea normelor sanitare. De la începutul pandemiei, politicieni din opoziţie nu au făcut decât să îngreuneze acţiunile de prevenire a infecţiei cu noul coronavirus: le-au atacat constant, fără a veni însă cu soluţii alternative concrete şi eficiente, au încurajat subliminal nerespectarea regulilor sanitare şi nesupunerea civică. Pentru ei, voturile pe care le-ar obţine dacă PNL se prăbuşeşte electoral pe fondul crizei sanitare generate de pandemia de covid, apoi al crizei economice par a fi mai importante decât sănătatea şi viaţa unor oameni, multor oameni. Ar demonstra, în naraţiunea lor electorală, eşecul guvernării. Un număr mare, cât mai mare, de persoane infectate cu noul coronavirus ar veni, probabil, mănuşă calculelor electorale ale PSD şi Pro România; pe aceeaşi partitură cântă şi ALDE, cât a mai rămas din partid, doar că acesta nu mai contează electoral. Ceea ce a făcut Opoziţia, prin voci de partid sau prin vocile din media, este doar un joc politic perfid şi extrem de periculos.

La explozia de noi cazuri de infectare o contribuţie o au şi cei care, sub falsa umbrelă a libertăţilor omului, instigă la nerespectarea regulilor sanitare, la anarhie. Purtători de astfel de mesaje la protestele „anti-dictatură” – unde medicii au fost comparaţi cu Mengele şi unde se regăsesc anti-vaccinişti, conspiraţionişti, negaţionişti ai existenţei virusului, daci verzi, talibani ultraortodocşi, ultranaţionalişti, mulţi dintre ei, victime ale dezinformării şi propagandei – sunt jurnalişti ai propagandei ruse, consiliera unui europarlamentar PSD, ambele lăudate de propaganda Kremlinului, un avocat fost consilier al unui premier PSD, o avocată mahalagioacă invitată frecvent ca părerolog prin studiorile televiziunii unui infractor de drept comun şi ale unei televiziuni proprietatea unui fugar cercetat pentru corupţie, un alt avocat care a pus bazele unei asociaţii ce urma să fie transformată în partid, al cărei principal scop a fost ieşirea României din UE – asociaţie fondată cu un fost ofiţer SRI, între timp condamnat la închisoare, pentru acte de corupţie şi fugit la timp din ţară –, o videochatistă porno. Oprirea lor în faţa Ambasadei Rusiei, pentru a aplauda minute în şir, e o dovadă că agenda unora dintre cei care instigă populaţia să nu poarte măşti, deci să se expună în număr cât mai mare riscului îmbolnăvirii, nu este străină de agenda Kremlinului. Care are interesul – şi în România, la fel ca în toată UE – ca lucrurile să scape de sub control, să alimenteze tensiunile şi să adâncească clivajele din societate, iar încrederea populaţiei în autorităţi să fie zdruncinată.

Cei care tind să creadă în buna-credinţă a păpuşarilor acestor acţiuni ar trebui să se întrebe unde au fost în anii trecuţi aceste voci care acum, în plină… dictatură, urlă „Jos dictatura!”, invocând încălcarea de libertăţi individuale şi a Constituţiei? I-a văzut cineva în stradă în vara lui 2012, când România a trecut razant pe lângă o lovitură de stat şi o posibilă schimbare a orientării strategice a ţării? I-a văzut cineva la protestele ultimilor ani când statul de drept era siluit de oameni ai Puterii? I-a văzut cineva protestând când un politician corupt, cu un picior în puşcărie, dicta legi de procedură penală pentru a-şi salva libertatea, când acest om încerca să ia pe persoană fizică nu doar partidul pe care îl conducea, ci şi Guvernul şi chiar ţara? I-a văzut cineva la protestul din 10 august 2018, când Jandarmeria se transformase în gardă pretoriană pentru acel om şi camarila lui politică, lovind şi gazând protestatari paşnici? Decizia DIICOT, de zilele trecute, nu convinge că lucrurile nu au stat aşa… I-am văzut, în schimb, pe unii invitaţi la televiziunile unor moguli penali, infractori de drept comun, lansând critici la adresa parcursului pro-european și pro-atlantic al României, pe alţii apărând, din postura de avocaţi, politicieni corupţi, ori gudurându-se pe lângă jandarmi şi oferindu-le flori după mitingul din 10 august 2018, ori făcând scenarii pentru ieşirea României din UE.

Unde au dus, până acum, aceste acţiuni împotriva măsurilor guvernamentale anti-Covid  la care şi-au dat mâna aceşti agenţi Covid, adică politicieni iresponsabili şi inteligenţi asimptomatici, cum inspirat i-a numit cineva pe reţelele de socializare? Să ne uităm la cifrele din ultimele zile de când numărul de noi infectări cu covid-19 nu scade sub 1000 pe zi: 1.030 – 22 iulie, 1112 – 23 iulie, 1119 – 24 iulie, 1284 – 25 iulie, 1120 – 26 iulie 1104 – 27 iulie. În plus, estimările epidemiologilor merg, pentru luna septembrie, la aproximativ 2600 de cazuri pe zi şi un număr de bolnavi în secţiile de Terapie Intensivă de peste 1500, cifră care ameninţă să pună probleme sistemului medical. Iar în fundal vedem un val masiv de propagandă, de ură, de agresivitate crescândă, manifestată prin înjurături, prin imprecaţii sau chiar prin ameninţări cu moartea la adresa celor care, autorităţi sau oameni simpli, cer respectarea unor reguli sanitare minime de prevenire a infecţiei cu noul coronavirus.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.