Dacă până acum, pacienţii cu arsuri grave primeau o parte a tratamentului într-o încăpere cu obiecte improvizate a Spitalului de Copii “Louis Ţurcanu”, de acum pot beneficia de o sală de hidroterapie dotată cu căzi sterile şi echipamente performante. Compartimentul de arşi a mai fost dotat cu saltele pneumatice, monitoare pentru observarea stării de sănătate a pacienţilor şi un aparat prin care se realizează transplatul de piele.

Căzile sterile au înlocuit lighenele

Compartimentul de chirur­gie plastică şi reparatorie din cadrul Secţiei de Chirurgie a Spi­talului de Copii “Louis Ţur­canu”, din Timişoara, a fost mo­dernizat cu o serie de echipa­mente medicale menite să ame­lioreze starea de sănătate a mi­cuţilor arşi.

Este vorba despre şase paturi cu saltele pneuma­tice, speciale pentru tratamen­tul în caz de arsuri, 11 moni­toare fixe şi mobile pentru ob­servarea stării de sănătate a lor, o staţie cen­trală amplasată în camera asistentelor medi­cale, pentru supravegherea funcţiilor vitale ale bolnavilor aflaţi în stare gravă, şi un elec­trodermatom, care este un apa­rat performant utilizat pentru realizarea trans­plantului de pie­le. Acestora li s-au adăugat că­zile sterile cu care a fost dotată ca­mera de hidroterapie.

Până acum, spune dr. Eugen Boia, şeful Secţiei de Chirurgie, acest comparti­ment avea un echi­pa­ment im­provizat, pacienţii fiind spălaţi în lighene. Media anuală a pacienţilor aduşi la “Louis Ţurcanu”, cu arsuri, este de aproximativ o sută.

Toate aceste echipamente medicale, a căror valoare este în jur de 200.000 de euro, au fost achiziţionate şi donate Spi­talului “Louis Ţurcanu” prin­tr-un proiect comun realizat de Clu­bul Rotary împreună cu organi­zaţia americană Assist Interna­tional. O echipă de teh­nicieni de peste Ocean s-a ocu­pat de insta­larea şi punerea în funcţiune a echipamentelor şi de instruirea personalul spi­talului, în vederea utilizării aparaturii.

Un proiect născut dintr-o dramă personală

Dr. Eugen Boia spune că derularea acestui proiect a în­ceput acum un an, iar iniţia­to­rul este fostul deputat P.D.L. de Timiş Marius Dugules­cu, cel care s-a confruntat cu lipsa dotării spitalului atunci când fiul său, în vârstă de doi ani, suferise arsuri grave pe jumătate din suprafaţa cor­pu­lui. Internat la Spitalul „Louis Ţurcanu”, acum opt ani, copi­lul a fost stabilizat, însă din cauza lipsei de echipamente specifice pentru tratament, băiatul a fost transfe­rat la o clinică din Bucureşti. „Încă de atunci mi-am propus să ajut Spitalul de Copii. Am fost ple­cat trei ani în Ame­ri­ca, unde copilul a suferit alte14 operaţii. Însă, după trei ani, m-am întors în ţară, unde am fost ales deputat şi astfel am avut ocazia să-i întâlnesc pe cei de la Assist International, cărora le-am propus să facem un proiect pentru această uni­tate medicală”, declară Ma­rius Dugulescu.

Dr. Dan Şuteanu, mem­bru al Clubului Rotary, şi el cadru medical, atrage atenţia că, deşi avem destui specia­lişti, aceştia nu-şi pot face bine treaba dacă nu există şi dota­rea cu echipamente medicale performante: „Prin acest pro­iect am încercat să umplem acest gol, dar speranţa noas­tră este ca, în viitor, această solidaritate să fie transmisă şi comunităţii locale care ar putea să se implice ceva mai mult în acest domeniu pentru că, până la urmă, ne priveşte pe toţi, în mod direct”

„«Marele ars» este un bolnav polişocat”

Dr. Eugen Boia declară că secţia pe care o coor­do­nează avea nevoie urgentă de toate aceste aparaturi, în con­diţiile în care pacienţii cu ar­suri grave trebuie să fie mult mai bine monitorizaţi pentru ca tratamentul să fie adminis­trat cât mai eficient, aceştia fiind bolnavi politraumatizaţi:

„În general, oamenii cred că arsura este o boală de piele, că doar tegumentul este afectat de arsură. În realitate, pacien­tul ars este un bolnav care are majoritatea organelor compro­mise, de la creier, rinichi, plă­mâni şi aşa mai departe. Ma­rele ars este un bolnav poli­şocat. Prin urmare, monitori­za­rea funcţiilor vitale este im­perioasă”. Dr. Boia subli­niază că o dotare adecvată conduce şi la creşterea ratei de supra­vieţuire, în contextul în care bolnavii cu arsuri de peste 80 la sută din suprafaţa corpului au şanse minime la viaţă.