Pe fondul reînnoirii contractelor de concesionare pentru cimitirele Timişoarei, pentru Municipalitate se pare că a venit timpul bilanţurilor retrospective, constatând că există situaţii în care firmele concesionare nu au plătit niciun leu către bugetul local, iar acum sunt în insolvenţă, deci sunt slabe şanse de recuperare a sumelor datorate. Una peste alta, rămâne speranţa că măcar în noua formă de concesionare nu se va ajunge la aceeaşi situaţie, mai ales că de ani buni Primăria Timişoara încearcă, fără şanse de izbândă, să facă o bază de date cu locurile de veci şi concesionarii acestora.

„Revelaţii” tardive

Într-un raport recent legat de situaţia domeniul public timişorean, Primăria Timişoara face dezvăluiri legate de proasta gestionare a unor cimitire.

Analizând situaţia autorizaţiilor, s-a constatat, de exemplu, că în Cimitirul din Calea Lipovei s-a realizat o capelă fără autorizaţie şi i s-a impus proprietarului intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construcţie, în caz contrar, urmând ca respectiva construcţie să fie adusă la starea iniţială, adică să fie demolată. Lucru care poate genera un precedent, în sensul că, după acest model, mai mulţi amatori de construcţii originale prin cimitirele Timişoarei ar putea construi mai întâi, ulterior obţinând autorizaţia de construcţie.

Un alt aspect este constatarea tardivă că unii dintre foştii concesionari ai cimitirelor din Timişoara au reuşit performanţa de a nu-şi plăti ani în şir taxele de concesiune către Primărie, iar acum, dată fiind insolvenţa unora dintre aceste societăţi, şansele de recuperare sunt aproape de zero. Situaţia cea mai gravă, din acest punct de vedere, este cea legată de cimitirele din Calea Şagului şi Rusu Şirianu. În cazul cărora Curtea de Conturi se întreabă cum s-a întâmplat ca, în urma unui contract pe zece ani, să nu se plătească redevenţa, din 2004 până în 2012, veniturile neîncasate şi penalităţile ridicându-se la suma de 25,4 milioane de lei. Viceprimarul Traian Stoia susţine că situaţia este de neînţeles, în contextul în care în Primărie exista un Birou de recuperare creanţe, unde lucrau nouă oameni. Acum orice recuperare este tardivă, patrimoniul foştilor concesionari, aflaţi acum în insolvenţă, neacoperind nici 1% din acest debit.

„Pe mine nu mă miră că există firme care opt ani de zile nu au plătit redevenţă. Nu a existat interes să se întocmească nişte contracte care să prevină acest gen de situaţii. Am tras numeroase semnale legate de această problemă şi nu s-a rezolvat nimic”, ne-a declarat consilierul local PDL Simion Moşiu.

Pierderi de mai bine de un milion de euro

Recent, analizând situaţia fostelor contracte de concesiune a cimitirelor, conducerea Primăriei vorbea despre pierderi de mai bine de un milion de euro înregistrate la bugetul local în urma ineficientei gestionări a cimitirelor. În acest context, este greu de înţeles de ce Primăria nu şi-a menţinut ca atribuţie a unui compartiment propriu concesionarea locurilor de veci din cimitirele Timişoarei care, spun mai mulţi consilieri locali, este o activitate foarte bănoasă. Aceiaşi aleşi locali mai spun că Primăria Timişoara a optat pentru varianta mai puţin avantajoasă a concesionării cimitirelor către operatori privaţi care, probabil, este o variantă mai comodă. Primăria Timişoara administrează şase cimitire, de pe urma cărora a încasat, anul trecut, 798.735 de lei, inclusiv TVA.

Nici anii precedenţi nu s-a câştigat mai mult. Din exploatarea cimitirelor, Municipalitatea s-a ales, în 2011, cu suma de 585.000 de lei, pentru concesionare şi reconcesionare de locuri de veci în cimitire, şi cu 2.251 de lei, pentru plata permiselor de lucru a construcţiilor funerare din cimitire. În 2012, Primăria a obţinut din concesionare şi reconcesionare de locuri de veci în cimitire suma de 673.696 de lei, plus 12.624 de lei pentru plata permiselor de lucru a construcţiilor funerare din cimitire.

Viceprimarul Traian Stoia declara că s-au schimbat lucrurile în optica cu care este abordată problema închirierilor, aşa încât firmele care au câştigat concesiunile pentru întreţinerea a trei dintre cimitire, pentru care contractele de concesiune expiraseră, vor trebui să îşi achite redevenţele în avans, pe cel puţin trei luni. Şi vor trebui, de asemenea, să suporte plata facturilor de apă şi canal, precum şi cheltuielile generate de curăţenie şi de preluarea gunoiului, care în trecut erau plătite de către Primărie. „Anul trecut, Primăria a plătit pentru apă 30.975 de lei, pentru curent, 42.726 de lei, iar pentru curăţenie şi gunoi, 357.000 de lei”,  a precizat Traian Stoia, care s-a arătat nemulţumit de pierderile înregistrate astfel la bugetul instituţiei.

Redevenţe controversate

Majorarea redevenţelor pentru firmele care iau în administrare cimitirele din subordinea Primăriei Timişoara reprezintă un subiect care a fost  dezbătut îndelung la nivel local.

În mai 2013, unul dintre proiectele de hotărâre aduse consilierilor locali, la primă vedere, într-o şedinţă de plen, a fost cel care propunea noi reglementări legate de administrarea cimitirelor din Timişoara. Rezervele consilierilor care s-au opus votării acestui proiect după citirea sa pe genunchi s-au dovedit în timp întemeiate. Pe lângă prezentarea lui cu întârziere consilierilor locali, şi nivelul redevenţei minime anuale de la care ar urma să pornească licitaţia, stabilit iniţial la 72.000 de lei pe an la fiecare cimitir, a fost considerată mult prea mică de către consilierii democrat-liberali, care au declarat că, din informaţiile care se vehiculează în oraş, suma de 6.000 de lei, percepută lunar pentru administrarea unui cimitir, e obţinută de orice administrator în prima zi de lucru, până la ora prânzului.

O altă prevedere controversată din noul regulament este cea care împuterniceşte firma administratoare să se ocupe de pază în cimitire: „Dacă se întâmplă asta, Primăria ce control mai are? Nici nu va mai putea intra în cimitire. Din punctul nostru de vedere, de pază în cimitire trebuie să se ocupe în continuare Poliţia Locală, chiar dacă administratorii privaţi ai cimitirelor îi plătesc după aceea aceste servicii. O autoritate are un poliţist în uniformă, o alta, un bodyguard făcut la apelul de noapte”, spuneau contestatarii proiectului.

O aplicaţie la care se munceşte din 2008

În ceea ce priveşte administrarea cimitirelor, unii consilieri locali le-au amintit şi în acest an reprezentanţilor Municipalităţii de o iniţiativă despre care nu s-a mai auzit aproape nimic în ultimii ani. Este vorba despre ceea ce se anunţa în 2008 ca fiind o premieră naţională – realizarea unei baze de date electronice cu concesionarii de locuri de veci în cimitirele Timişoarei. Ideea era că, cu ajutorul unui astfel de instrument, ar putea fi combătut fenomenul de comerţ ilegal cu locuri de veci. Consilierul local Simion Moşiu mai spune că, teoretic, la această bază de date se lucrează din 2008, deci ar fi trebuit terminată de multă vreme: „Am întrebat în ce stadiu mai e acea bază de date şi nu am primit niciun răspuns. Nu mai spune nimeni nimic, probabil că proiectul e mort în acest stadiu”.

Realizarea acestei baze de date ar pune capăt şi unui alt fenomen de amploare – de ani de zile, sute de locuri de veci sunt vândute prin mica publicitate ca proprietate personală, deşi suprafeţele respective aparţin Primăriei Timişoara, respectiv domeniului public al oraşului. Practic, a apărut o piaţă alternativă, la negru, a locurilor de veci. Tranzacţiile se fac, de multe ori în baza unei simple procure. În unele situaţii, la fel ca în cazul unor agenţi imobiliari, cei care publică astfel de anunţuri au portofolii de locuri de veci disponibile, în trei sau patru cimitire, au morminte cu capac sau sau simple, situate pe alei centrale ori spre marginea cimitirului, cu vedere spre stradă sau spre gardul din spate, au cripte dar şi mini-parcele, în funcţie de preferinţele şi posibilităţile clienţilor. Toată această afacere înfloritoare este însă ilegală, întrunind toate elementele necesare pentru a fi considerată înşelăciune. Şi aceasta pentru că locurile de veci nu pot fi vândute în cimitirele Timişoarei, pentru simplul motiv că nu sunt deţinute de către „titulari”, ci doar concesionate, pe perioade de şapte ani, de la Primăria Timişoara, care a fost şi rămâne proprietarul acestor bucăţi de teren. În acest sens, este spectaculoasă diferenţa între concesiu­nea cerută de Primărie pentru perioada de şapte ani – 87,63 de lei pe loc de veci, adică 12 lei pe an, şi sumele fabuloase, de mii de euro solicitate de vânzătorii acestor locuri de veci.