Probabil că o parte din aberaţiile urbanistice generate de aprobarea în pripă sau fără o analiză suficientă a planurilor urbanistice zonale ar fi putut fi evitate la Timişoara dacă aceste documente ar fi dezbătute suficient. Reprezentanţii Asociaţiei Proprietarilor din Timişoara spun însă că, ani la rând, deşi, scriptic, erau trimise de către Primărie, o bună parte din scrisorile de notificare pentru cei interesaţi de dezbatarea unui astfel de PUZ nu au ajuns la destinaţie, iar oamenii afectaţi constatau ce s-a aprobat abia după ce nu se mai putea face nimic.

Notificări „teoretice” pentru construcţia de blocuri între case

De-a lungul anilor nu puţine au fost sesizările şi scandalurile publice legate de apariţia unor blocuri cu trei etaje sau mai mult în zonă de case sau înghesuirea unor obiective gen spitale private în zona rezidenţiale, fără notificarea corespunzătoare a celor afectaţi. Poate că aceste situaţii ar fi putut fi evitate, dacă ar fi existat o dezbatere publică la care să fie invitaţi toţi cetăţenii interesaţi. De prea multe ori însă, în aceste scandaluri, timişorenii afectaţi de construcţiile făcute anapoda constatau abia când „se trecea la fapte” ce se intenţionează să se facă în vecinătatea lor, şi atunci de cele mai multe ori era extrem de greu sau chiar imposibil să se mai intervină.

De vină pentru această situaţie, conform Asociaţiei Proprietarilor din Timişoara, ar fi o cutumă legată de trimiterea defectuoasă, cu omisiuni sau deloc, a notificărilor către cei afectaţi de documentaţiile de urbanism. Acest lucru a fost subliniat recent şi la dezbaterea noului Plan Urbanistic General, când o parte din participanţi au menţionat că „problema cu care ne-am confruntat a fost că notificările nu au ajuns la destinatari. Deşi Serviciul Urbanism avea nume, prenume şi adresa destinatarilor, aceştia nu au primit scrisorile.

Pentru rezolvarea acestei probleme, soluţia propusă a fost aceea de a se „trimite notificarea cetăţenilor afectaţi de propunerile de PUZ / PUD, cu confirmare de primire sau prin curier, cu semnătura destinatarului care a fost notificat, astfel încât Serviciul Urbanism să poată face dovada certă a recepţionării de către adresant a notificării trimise de Primărie. Regulamentul trebuie să asigure faptul că cetăţeanul a fost înştiinţat, şi nu doar faptul că Primăria a trimis notificarea.”

Preşedintele Asociaţiei Proprietarilor din Timişoara, Rodica Militaru, spune că, pe lângă faptul că nu se fac suficiente dezbateri publice, oamenii interesaţi nu sunt anunţaţi prin scrisori trimise acasă. „Afişe sunt puse sau nu sunt puse sau sunt puse într-un loc cu vizibilitate redusă. Am sesizat această problemă la dezbaterea Planului Urbanistic General, şi răspunsul a fost unul halucinant. Ni s-a spus că în cazul Planurilor Urbanistice de Detaliu, Primărie poate identifica rezidenţii vecini din stânga şi din dreapta, dar în cazul unui Plan Urbanistic Zonal Primăria nu are cum să identifice şi să trimită notificări la cei afectaţi de respectivul document de pe o stradă. Cum poate Primăria să spună că nu poate identifica rezidenţii de pe o stradă? Pe ce bază se plătesc impozite? Nu există o Bancă de date urbane ?Este normal ca oamenii să fie notificaţi prin scrisori, cu confirmare de primire, trimise nu de Primărie, pe bani publici, ci de iniţiatorul acelui Plan Urbanistic Zonal. Aşa Primăria nu se va mai putea plânge că nu sunt bani pentru notificarea legală a celor interesaţi de un anumit document de urbanism”, mai spune Rodica Militaru.

Fost arhitect-şef al Timişoarei: „Am propus trimiterea de scrisori recomandate.S-a renunţat la idee.”

Radu Radoslav, fost şef al Direcţiei de Urbanism a Primăriei Timişoara, confirmă că probleme legate de transmiterea scrisorilor de notificare erau şi acum câţiva ani: „De exemplu, cei vinovaţi de anumite nereguli, faţă de documentaţia aprobată, spuneau că nu au primit somaţiile şi notificările transmise de Primărie. Atunci am propus să se trimită scrisori recomandate, însă după o lună sau două, probabil în urma unor presiuni din partea unor personaje care au comis nereguli, s-a renunţat la trimiterea prin scrisoare recomandată, spunându-se că nu sunt bani în bugetul local pentru aşa ceva.”

În opinia sa, între anii 2008 şi 2012, oraşul a fost măcelărit, fiind aprobate construcţii de blocuri în zone cu case. „Sunt traume care se vor remedia poate peste 100 de ani. Şi aceasta şi din cauza unei dezbateri publice insuficiente. Pe de altă parte, la aceste planuri urbanistice zonale se fac modificări mici. Marea problemă e că se aprobă, de pildă, studii de fezabilitate care duc la probleme urbanistice foarte mari, şi care nu sunt deloc supuse unei dezbateri publice. În plus, la dezbaterea Planului Urbanistic General, documentul cel mai important pentru felul în care va arăta oraşul pe viitor, cred că au fost în sală la dezbaterea publică mai puţin de zece persoane. Oamenii nu vin poate şi pentru că şi-au pierdut încrederea că opiniile lor ar conta, sau ar fi luate în considerare de Primărie. Încrederea se câştigă în zece ani şi se pierde într-o clipă”, mai spune Radu Radoslav.

Un oraş „mutilat”

Chiar dacă nu se văd imediat, consecinţele unei insuficiente analize ale documentaţiilor de urbanism pot fi extrem de grave pentru dezvoltarea viitoare a oraşului.

De pildă, în urmă cu câteva luni, câţiva consilieri judeţeni atrăgeau atenţia supra faptului că în destule cazuri proiectele de extindere la patru benzi a ieşirilor din Timişoara sunt blocate sau gâtuite de construcţii rezidenţiale pentru care s-au aprobat planuri urbanistice zonale de către Primării din vecinătatea Timişoarei, deşi se ştia foarte bine că şoselele trebuie extinse la patru benzi, pentru că tot mai mulţi timişoreni şi-au construit case în comunele limitrofe municipiului, iar traficul, în special dimineaţa, s-a aglomerat, devenind infernal pe anumite intervale orare şi o sursă nesfârşită de nervi şi stres pentru şoferi. În acest sens, de ani buni se discută despre necesitatea lărgirii drumurilor de acces înspre şi dinspre Timişoara.

Aceste planuri, fiind descrise pe larg inclusiv primarilor din localităţile limitrofe Timişoarei, se lovesc acum de proiectele unor ansambluri rezidenţiale, autorizate în cunoştinţă de cauză de aceleaşi Primării. Problema, care s-ar putea dovedi una complicată şi cu multe consecinţe pe viitor.

Planul Urbanistic General al Timişoarei, în forma nouă, vorbeşte, de exemplu, despre multiplele concesii făcute în materie de urbanism de către Primăria Timişoara.“La nivelul întregului teritoriu administrativ se constată practicarea la scară largă a urbanismului derogatoriu. Dacă în prima fază au fost realizate o serie de planuri urbanistice zonale cu caracter director, în perioada de dezvoltare a pieţei imobiliare au fost avizate o serie de PUZ-uri pe suprafeţe variabile, doar minimal corelate, care au dat naştere la interferenţe funcţionale şi morfologice întâmplătoare. Zonele cele mai active din acest punct de vedere au fost în direcţia Căii Torontalului atât în zona de ieşire din Timişoara pe teritoriul intravilan cât şi în zona teritoriului administrativ între calea ferată”, spun autorii planului.

Mai mult, în document se precizează că prea multe documentaţii de urbanism au fost folosite în mod abuziv şi, în urma acestui fapt, zonele noi dezvoltate în ultimii zece ani suferă cel mai mult de lipsa confortului urban şi a calităţii vieţii, în ciuda nivelului ridicat al investiţiilor financiare şi mai ales de încredere a noilor locatari în retragerea într-o zonă bună.

Construirea unui mini-bloc în zona Torontalului, într-o zonă de case, sau construirea unei clinici în zona Bălcescu, cu mult peste regimul de înălţime al zonei au fost doar câteva situaţii în care solicitările de certificate de urbanism adresate Primăriei au dus la scandaluri şi controverse.

Părând că doreşte să prevină astfel de situaţii, primarul Nicolae Robu anunţa în urmă cu ceva timp că introduce o cerinţă nouă la prezentarea documentaţiei pentru eliberarea certificatului: anexarea la dosar a unei aşa-numite poze de context, menite să lămurească personalul din subordinea Instituţiei Arhitectului-şef cu privire la specificul zonei.

„Am constatat că certificatele de urbanism se dau doar pe bază de justificări, de argumente care nu-ţi creează întotdeauna şi o imagine corectă asupra adecvanţei unei anumite construcţii, indiferent ce reprezintă ea, în zona în care se vizează să se construiască. Am introdus o cerinţă suplimentară pentru acordarea certificatelor de urbanism, o poză de context”, declara Nicolae Robu, precizând că numai după documentaţia depusă nu se poate judeca întotdeauna în mod corect justeţea eliberării unui certificat de urbanism.

Reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor Timiş explicau însă că şi cu noile prevederi pot exista situaţii în care să se solicite eliberarea unor certificate de urbanism care contravin reglementărilor legate de urbanism. „Pot interveni situaţii legate de onestitatea celui care face poza – depinde foarte mult de unghiul din care e realizată fotografia. În plus, poza respectivă poate fi făcută în cu totul altă parte sau poate fi modificată în Photoshop”, spuneau reprezentanţii Ordinului Arhitecţilor.