Foto: MNArt

Tapiseria Il Risveglio/Trezirea a artistului Camilian Demetrescu, lăsată o vreme în custodia Sălii Pontificale a Vaticanului şi prezentată, în 2008, Papei Benedict al XVI-lea, este expusă la Muzeul Național de Artă Timișoara, în semn de omagiu, la centenarul artistului.

Inaugurarea oficială a tapiseriei a avut loc în timpul deschiderii expoziției Luminile lui Caravaggio. Începutul modernității în pictura europeană, capodopere din colecția Roberto Longhi, a avut loc

Tapiseria a fost prezentată publicului de către președintele Comisiei de Cultură, Știință și Educație din Camera Deputaților a Parlamentului Republicii Italiene, Federico Mollicone. Cu sprijinul Ambasadei României în Republica Italiană, Malta și San Marino, opera a fost adusă Ministerul Culturii la Timişoara şi oferită în custodie Muzeului de Artă, în memoria jertfei aduse de Timișoara, oraș-martir și primul oraș liber de comunism în Decembrie 1989. Momentul a marcat totodată, centenarul nașterii marelui artist Camilian Demetrescu (18 noiembrie 1924 – 2012), un simbol al exilului românesc în Italia și un exemplu de integritate și viziune artistică.

Tapiseria Il Risveglio/Trezirea a fost lăsată de către artist în custodia Sălii Pontificale a Vaticanului, prezentată în 2008 Papei Benedict al XVI-lea împreună cu o întreagă colecție de tapiserii, iar ulterior a fost donată de către familia Demetrescu Ministerului Culturii din România. În luna iunie, această minunată tapiserie plină de simboluri, denumită sugestiv Trezirea, a fost prezentată la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, într-o expoziție unică alături de un întreg poștal Camilian Demetrescu, realizat de Romfilatelia.

Născut în 18 noiembrie 1924, la Bușteni, Camilian Demetrescu, artistul care a redat simbolului sacralitatea pierdută, a fost o figură marcantă a artei europene, un om profund ancorat în valorile creștin-ortodoxe și un fervent susținător al culturii românești în exil. “Autor de tapiserii cu subiecte biblico-filosofice (nouă dintre ele decorează sala de audienţe a Suveranului Pontif), de sculpturi parietale (două dintre ele, închinate deţinutului politic, au fost donate cu generozitate Memorialului Sighet), de albume militante (cel dedicat Solidarităţii poloneze), de monografii (despre mănăstirile din Bucovina), de eseuri şi conferinţe, artistul şi gânditorul Camilian Demetrescu rămâne greu de definit printr-o simplă formula”, se menţionează pe portalul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei.

Camilian Demetrescu. Sursă foto- Facebook C.D.

După fuga din țară, în 1969, opera sa a parcurs o transformare artistică semnificativă, renunțând la realismul socialist în favoarea abstracționismului, pentru ca mai apoi să își dedice viața artei simbolistice sacre. În 1977, restaurarea unei biserici romanice din Gallese i-a schimbat destinul și creația, marcând întoarcerea sa spre spiritualitate și creștinism. Inspirat de întâlnirea cu Mircea Eliade și fascinat de bogăția artei medievale creștine, Camilian Demetrescu și-a dedicat opera unui mesaj profund, universal, al sacralității și speranței. În anii ’80 a fost un susţinător al mişcării europene care a dus la căderea zidului berlinez, iar mai târziu – un participant la marile adunări ale tineretului creştin european de la Rimini.

Considerat de criticul de artă Giulio Carlo Argan drept „al cincilea mare nume al artei italiene contemporane”, Camilian Demetrescu a fost un reper în arta italiană și internațională, organizând expoziții în marile orașe din Italia și Franța, lucrările sale fiind păstrate în numeroase biserici. În 1986, a fost selectat de Comisia Pontificală pentru Artă din Vatican pentru a ilustra Divina Comedie, alături de alți artiști europeni de renume.

După Revoluția din 1989, artistul s-a implicat activ în sprijinirea României, fondând Comitetul Pro România, organizând transporturi umanitare. În 1990 a publicat în Italia o ediţie a Bibliei pe care a distribuit-o gratuit în România. În 2000, expoziția retrospectivă organizată la București a reunit peste 300 de lucrări, confirmând impactul său artistic și umanitar. Potrivit Memorialului Sighet, “marea expoziţie din anul 2000 l-a readus la Bucureşti şi l-a reintegrat în arta românească, de care exilul, în fapt, nu făcuse decât să-l apropie şi să-l solidarizeze până la identificare.”

În anul 1990, i-a fost conferit Premiul internațional „Labirintul de argint“, pentru ca în anul următor, Fundația Konrad Adenauer şi Parlamentul Italiei să îi acorde Premiul internațional „La Pléiade”.

S-a stins din viaţă în 6 mai 2012.

Tapiseria Il Risveglio/Trezirea este expusă în foaierul Sălii Baroc a Muzeului de Artă Timişoara.