Publicul timişorean iubitor de artă este invitat vineri, 25 septembrie, să descopere expoziţia Sensul sculpturii și să se branșeze, astfel, direct la actul de creație al sculptorilor români contemporani.

Deschiderea expoziţiei Sensul sculpturii va avea loc vineri, 25 septembrie între orele 18- 21, la Kunsthalle Bega, intrarea pe scara exterioară dinspre Piața 700. Programul de vizitare va fi de marți până sâmbătă, între orele 12-18, intrarea fiind liberă.

Vor fi expuse lucrările a16 artiști: Apor – Nimbert Ambrus, Rudolf Bone, Norbert Costin, Teodor Graur, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Alexandra Pirici, Bogdan Rața, Cristian Răduță, Mircea Spătaru, Patricia Teodorescu, Napoleon Tiron şi Casandra Vidrighin. Printre ele, o pisică uriașă, care își bea tacticoasă cafeaua la 5 metri deasupra solului. O siluetă umană prizonieră într-un grilaj din fier, contopire a spațiului încăperii cu spațiul exterior. La înălțime billboard-ul cu reliefuri fine. Umbre și lumină, volume. Video.

Sculptura expusă la Kunsthalle Bega vine cu reguli practice de folosit în expoziție, după cum arată curatorul Liviana Dan: sculptura este simplă, briliant economică, veselă și generoasă, sculptura nu trebuie să fie „mareață” în mod permanent, sculptura are o relație ambivalentă cu instalația și este preocupată de fenomenologie și minimalism‚ „dirty” and  „shiny” minimalism, sculptura trece de la dimensiuni fizice, comemorative la dimensiuni intelectuale, emoționale, sculptura este o structură determinată prin desen și există în planuri paralele, dar contradictorii.

„Sculptura poate fi sculptură impecabilă propusă de natură. Dar ca exercițiu intelectual, realitatea nu favorizează niciodată un astfel de scenariu. Sculptura a funcționat mult timp între funcția civică și vocația sacră. Marmură, monument, putere, politică. Vedeai sculptura ca pe o imagine planul – structura – elevația. Sculptura trebuia să reziste limbajului, trebuia să reziste unei critici metaforice și de imagine. Fiecare handicap trebuia transformat într-un avantaj”, explică Liviana Dan.

Aceasta mai spune că autonomia formei și angajamentul conținutului sunt contaminate de regulile instalației: „Cele două poziții anti monument și anti soclu devin teme recurente. Orice material poate fi înlocuit cu un alt material fără ca intenția să fie schimbată. În ultimul timp lucrări tot mai surprinzătoare se numesc sculptură: fotografii imense și filme video documentând oceanul, vegetația, gheața, corpul uman, moleculele, plantele din argint, norii și tunelele de lumină și performanța documentând gridul tehnic care primește sensibilitate teatrală…”

Evenimentul este co-finanțat de Primăria Municipiului Timișoara și AFCN.