Prin adoptarea tacită a proiectului de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc în Camera Deputaților, Marcel Ciolacu și majoritatea parlamentară din Cameră par nu doar să fi făcut un nou joc politic în cârdășie cu UDMR, ci un joc iresponsabil, anticonstituțional și periculos pentru țară. În plus, au adus, inutil, în spațiul public teme sensibile, teme care riscă să genereze noi clivaje, să provoace tensiuni în societate, să dezbine, pe criterii etnice, comunități care, altfel, trăiesc în armonie de zeci și zeci de ani.

Știm cine a inițiat acest proiect de lege și l-a depus la Parlament în decembrie anul trecut: deputații UDMR Zsolt-Istvan Biro şi József-György Kulcsar-Terza. Scopul este clar: autonomia, cum se precizează încă din titlul proiectului de lege, aŢinutului Secuiesc, care ar fi urmat să fie compus din judeţele Covasna, Harghita şi „scaunul istoric Mureş” și condus de un preşedinte cu mandat de patru ani. Nimic nou în retorica revizionist-separatistă, s-ar putea spune.

Dar cum a ajuns o astfel de lege anticonstituțională să fie adoptată tacit în Parlamentul României, la Camera Deputaților, condusă de liderul PSD, Marcel Ciolacu, și unde majoritatea parlamentară este deținută tot de social-democrați? Cine și de ce a permis ca o lege clar neconstituțională, care atentează la integritatea Statului – Constituția prevede că organizarea teritorială în județe, nu în ținuturi –, să nu intre în dezbatere, să nu intre la vot pentru a fi respinsă? Interesant cum majoritatea PSD invoca unitatea și suveranitatea statului doar când voci din UE, din Cancelariile Europene criticau derapajele antidemocratice ale regimului Dragnea, nu și acum, când în Parlamentul României, este depusă o lege prin care o mână de oameni ar vrea ciopârțirea țării. Deși proiectul a fost respins în Comisiile de specialitate, la fel, de către Guvern, a zăcut la Comisii peste termenul în care Constituția obliga la adoptarea sa tacită; fiind prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaților în 10 februarie, urma să intre la vot până în 25 martie. Deși fusese înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților încă din 9 martie, iar de atunci putea fi pus pe ordinea de zi, acest lucru nu s-a întâmplat. De ce? Domnul Ciolacu, președinte de Cameră, ar trebui să răspundă pentru această situație, să și-o asume. Probabil, va deconta politic prin schimbarea sa de la vârful PSD și va împinge și partidul spre un decont electoral.

Ceea ce rămâne în urma acestui episod este aducerea în spațiul public a unui subiect nevralgic care dă apă la moară și creează tensiuni între două tabere, din fericire minoritare, dar care pot genera o escaladare a conflictului. Pe de o parte, românii „verzi”, cei care și-au luat ca reper retorica ultranaționalistă a Vetrei Românești, apoi a Patrulaterului Roșu, iar pe de alta, iredentiștii maghiari. Animozitățile între cele două tabere, din fericire minoritare, sunt create, întreținute, întețite de politicieni inepți sau politicieni cu agende dubioase.

Să ne amintim doar cum au degenerat lucrurile în zonă, în martie 1990, la Târgu Mureş mai exact, într-un alt scandal cu iz etnic, la care s-a ajuns pe fondul diversiunilor şi al manipulărilor. Atunci, vârfurile Uniunii Vatra Românească, un partid ultranaţionalist înţesat de foşti membri ai Securităţii, şi ale Uniunii Democratice Maghiare – încurajate în acest scandal al lor, scria presa vremii, de exponenţi ai nou-instalatei puteri, cu legături indubitabile cu regimul de la Moscova – începuseră să se acuze reciproc, în mod public. Românii erau acuzaţi de intoleranţă faţă de dorinţa maghiarilor de a avea şcoli şi universităţi în limba maghiară. Ungurii, de profanarea unor statui-simbol ale românimii, de răspândirea de manifeste cu informaţii false şi chiar de atacarea unor familii de români. Ce a urmat acestui schimb de replici la nivel politic se ştie: două zile de bătăi şi vandalisme, soldate cu cinci morţi, cu mai mult de 270 de răniţi, cu sedii de partide distruse şi o biserică incendiată, şi o lungă perioadă de timp marcată de tensiuni interetnice în zonă.

Articol publicat și în Puterea a Cincea.