Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului recunoaşte oficial că nu mai are fonduri pentru despăgubirea deponenţilor Fondului Naţional de Investiţii şi că perspectivele unei forme de compensare a pierderii sunt extrem de reduse. Ca atare, miile de timişeni care mai aşteaptă recuperarea sumelor pierdute s-ar putea îndrepta în grup împotriva statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Primii şase timişeni care au iniţiat un demers de acest fel sunt acum părţi în procesul aflat deja pe rolul CEDO.

Speranţe zero de recuperare

Din cei 5.000 de timişeni care au pierdut sume fabuloase în urma prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii, doar 400, care au deschis acum şase ani, în paralel o acţiune în justiţie prin care solicitau ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actuala Autoritate pentru Administrarea Activelor Statului – AAAS) să fie obligată să-i despăgubească, inclusiv prin executarea silită a bunurilor AVAS, au crezut într-un final fericit al maratonului judiciar. Deşi au avut câştig de cauză, majoritatea acestor despăgubiri nu au mai fost plătite, motivul invocat fiind lipsa banilor.

Într-un răspuns dat zilele trecute la o interpelare parlamentară, actuala conducere a AAAS lasă de înţeles că oamenii care încă mai aşteaptă despăgubiri din partea instituţiei ar trebui să nu mai aibă prea multe speranţe: „Din cauza problemelor de ordin financiar apărute începând cu luna octombrie 2008 ca urmare a popririi conturilor AAAS. de către tot mai mulţi creditori care au apelat la serviciile executorilor judecătoreşti (şi aici nu este vorba numai de creditorii FNI), ne aflăm în imposibilitatea de a pune în executare sentinţele prin care AAAS a fost obligată la plata despăgubirilor către foştii deponenţi FNI”.

Reprezentanţii AAAS spun că trebuie să onoreze atât cererile de despăgubire depuse de către creditori în baza sentinţelor civile pronunţate până în prezent, cât şi cererile de despăgubire care au fost şi urmează să fie depuse de către creditorii preluaţi de la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare de către AAAS (peste 130.000 de creditori) precum şi alte creanţe deţinute împotriva AAAS – altele decât cele privind despăgubirile FNI.

Conducerea AAAS mai spune că popririle înfiinţate pentru recuperarea sumelor depuse la FNI nu au mai fost onorate din anul 2012, din cauza altor titluri executorii pentru care executorii judecătoreşti au obţinut din partea instanţelor de judecată validarea popririi. Şi adaugă că AAAS a devenit debitoare în dosarul FNI în mod indirect, neavând nicio implicare în fenomenul în cauza. „În cazul sentinţelor civile, AAAS a dobândit calitatea procesuală prin subrogarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni SA, în virtutea Legii nr. 333/2001 iar în cazul sentinţei penale nr. 423/2007, prin preluarea fără plată a tuturor drepturilor şi obligaţiilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare în virtutea legii nr. 113/2013)”, explică oficialii AAAS.

Cât despre momentul în care problema despăgubirilor FNI s-ar putea rezolva, oficialii aceleiaşi instituţii afirmă că o evaluare a posibilităţilor de a pune în aplicare sentinţele anterior menţionate este destul de dificil de realizat, în condiţiile în care volumul despăgubirilor rezultate din titlurile executorii depăşesc cu mult resursele financiare ale AAAS. Totuşi, anunţă că „analizează mai multe posibilităţi de rezolvare a acestei situaţii împreună cu alte instituţii ale Statului.”

CEDO, soluţia finală

Cu sau fără analizarea posibilităţilor, Statul român s-ar putea vedea nevoit să achite aceste despăgubiri nu eşalonat, ci în grup, şi în regim de urgenţă, dacă toţi păgubiţii FNI vor apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deocamdată, o primă tranşă de deponenţi au înaintat o cerere în numele Asociaţiei Investitorilor Păgubiţi la FNI Brăila, demers în care s-au înscris şi şase timişeni, majoritatea din Timişoara.

În septembrie avocatul asociaţiei a primit de la CEDO o scrisoare prin care se confirmă faptul că dosarul FNI urmează să se ia în discuţia Curţii, fiind solicitat rapid şi un tabel cu date.

„Vom avea mult de lucru, dar o facem cu sentimentul că nu am muncit degeaba ca să ajungem la CEDO ṣi că se apropie momentul în care vom primi o soluţie. Prin prisma dovezilor ṣi argumentelor aflate la dosar nu putem gândi altfel decât că această soluţie ne va fi favorabilă”, spun reprezentanţii asociaţiei.

Preşedintele Consiliului Director al asociaţiei, Dumitru Grosu, declară că li s-a solicitat de către reprezentanţii CEDO întocmirea unui document foarte amănunţit şi că speră că se va pronunţa o decizie cât mai repede.” În cazul în care vom avea câştig de cauză, despăgubirile se vor acorda prin Ministerul Finanţelor”, mai spune Dumitru Grosu.

Reprezentantul asociaţiei afirmă că  unt peste trei ani de când nu s-au mai acordat despăgubiri păgubiţilor FNI, prin AAAS, şi că transferarea acestor creanţe către o instituţie a statului care nu le poate rezolva poate fi interpretată ca un tertip.

Însă, în varianta în care CEDO va da câştig de cauză în acest proces, noi acţiuni similare vor fi iniţiate de foştii deponenţi, existând acest precedent. Ca atare, statul, care a tot amânat plata despăgubirilor, s-ar putea trezi în situaţia de a da aproape toţii banii odată.

Privatizările, o resursă de la care nu se aşteaptă prea multe

În momentul de faţă, AAAS ar putea recupera eventuale sume destinate despăgubirilor doar din privatizări, respectiv vânzarea de acţiuni pe care le are la diverse societăţi comerciale.

AAAS, fosta AVAS, are acţiuni la aproape 650 de firme, dintre care, la nivelul anului trecut, peste 300 erau în faliment sau în lichidare.

Portofoliul de societăţi timişene la care AAAS mai are acţiuni este, în momentul de faţă, foarte subţire, majoritatea unităţilor mari fiind de mult privatizate. O bună parte dintre cele rămase au mari probleme, legate de datorii, situaţii financiare dezastruoase sau investitori strategici care le-au devalizat. În aceste condiţii, era foarte greu de înţeles iniţiativa AAAS care, în 2008, în loc să facă demersuri pentru lichidarea unităţilor timişene imposibil de privatizat, le-a dat ajutoare, sub forma unor credite cu rambursare şi dobândă incertă.

Printr-o ordonanţă de urgenţă promulgată în ultimele zile ale Cabinetului Tăriceanu, s-a aprobat acordarea de sprijin financiar, dat de AVAS operatorilor economici din portofoliu, „în vederea depăşirii efectelor crizei economice financiare mondiale”. Argumentele pentru care Guvernul a decis să arunce cu bani înspre societăţile, multe fără speranţă, rămase la AAAS era că “e în creştere riscul privind imposibilitatea asigurării nivelului de lichidităţi necesare operatorilor economici in vederea derulării activităţii curente, dar şi a finalizării unor programe de investiţii începute”, scade volumul de exporturi şi “sunt întârzieri semnificative în aprovizionarea cu materii prime şi materiale din import”, iar preţurile “la materii prime şi materiale, dar şi la utilităţi sunt în creştere”. 

Modalitatea prin care Statul acordă acest sprijin parcă invita la fraudă: “AVAS putea acorda, ca ajutor de salvare, un sprijin financiar reversibil, sub formă de credite cu o rată a dobânzii cel puţin comparabilă cu cele acordate pentru creditele către societăţi sănătoase şi, în special, cu rata de referinţă adoptată de Comisia Europeană”. Statul nu se aştepta însă să primească banii înapoi, dovada fiind următorul paragraf din acea ordonanţă: “În situaţia în care ajutorul de salvare nu se rambursează în termen de şase luni de la punerea la dispoziţie a sprijinului financiar sau în termen de şase luni de la prima tranşă a creditului acordat, AVAS poate acorda beneficiarilor ajutoare de stat pentru restructurare sau poate solicita întocmirea planurilor de lichidare, în condiţiile legii”.

Ajutoarele împărţite cu generozitate ar fi putut ajunge fără probleme la ultimele 18 societăţi timişene la care AAAS mai avea acţiuni. Primele pe listă erau o serie de agromecuri, în mare parte fără activitate, fără angajaţi şi cu pierderi semnificative în ultimii ani în care au mai avut activitate. De exemplu, beneficiar ar fi putut fi Agromec Pişchia unde, spun reprezentanţii administraţiei locale, nu mai e niciun fel de activitate.

Tot beneficiar de credite cu dobândă preferenţială şi rambursare facultativă ar fi putut fi şi Agromec Babşa unde, conform aceloraşi rapoarte AAAS, situaţia economică e “înfloritoare” – existând ani în care, deşi la Agromec-ul cu pricina nu au existat angajaţi, s-a reuşit să se acumuleze pierderi de 13.330 de lei şi datorii de 2.727 de lei.

Situaţii economice similare reies din foarte multe dintre rapoartele economice întocmite de AAAS cu privire la societăţile timişene din portofoliu. De unde se ridică întrebarea : ce se mai putea salva la o societate cu zero angajaţi, care e în acelaşi stadiu, de ani de zile?