Daniel Vighi lansează un nouă carte: „Trilogia Corso”. O carte despre frontiera de vest a țării, despre Timișoara anilor 70 – 90, despre rockeri, druckeri, afaceriști ratați în epoca Iliescu, dar mai presus de toate, ultima noapte a lui Jimi Hendrix, în Hotel Samarkand, în noaptea de 17 spre 18 septembrie 1970.

Trilogia Corso, un volum apărut la Editura Cartea Românească, este o incursiune fabuloasă în peste o jumătate de secol de istorie a Timişoarei, de la anii de început ai dictaturii comuniste pînă la dezlănţuirea tarantelei întemeierii capitalismului din deceniul nouă, prin invazia micilor întreprinzători italieni.

Cel dintâi roman al trilogiei, Operaţiunea Aubade, care poartă numele de cod al unor servicii secrete descrise în manieră fantasy, este un music-hall epic cu paranormali şi securişti.

Al doilea, Podoabe, şi pălării, şi poncho, şi păr lung, şi mărgele, prezintă tentativa unor rockeri liceeni de trecere frauduloasă a frontierei pentru a ajunge la mormintele idolilor lor, Janis Joplin şi Jimi Hendrix.

Ultima carte a trilogiei, Minunatele afaceri ale capitalistului Ilie Şfeic, este o frescă, în maniera lui Hašek, a lumii noi post-decembriste şi urmăreşte aventurile capitaliste (eşuate prin faliment) ale personajului central – un dublu al autorului cărţii trăind aventurile unui ageamiu rătăcit în Lumea Nouă a patronilor de toate felurile, ilegalităţile şi gusturile.

Editorii spun că toate cele trei romane ale lui Daniel Vighi ilustrează formula magică unitate în diversitate, asigurînd în felul acesta o lectură polifonică, alături de o călătorie ameţitoare în timp şi spaţiu.

Lansarea noului volum, Trilogia Corso, care va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” a Universităţii de Vest, joi,19 noiembrie, de la ora 18, va fi moderată de Viorel Marineasa. Aceasta va fi succedată de o întâlnire a autorului, Daniel Vighi, cu publicul şi de un dialog pe marginea noului său roman. La final va avea loc un moment muzical dedicat legendei rock Jimi Hendrix.

Daniel Vighi îşi descrie Trilogia Corso, într-un interviu care va apărea în paginile de literatură ale Ziarului Financiar, ca fiind „un roman despre mirajul nopților petrecute la vremea liceului lângă scala luminoasă a unui radio mare și bolovănos, pe care bătrâna mea mamă îl mai ține într-un ungher al camerei mele demult părăsite, așa cum obișnuiesc bătrânii să-și eternizeze pe lângă ei obiecte inutile și demodate. Acolo șezum și plânsem la audiție ce ne strânsem, cu Moody Blues și crainicul de la Luxemburg sau de la Europa Liberă, ori de la radio Novi Sad, rockeri undeva printr-un orășel din Ardeal – o poveste, altfel banală, pentru junimea de atunci, astăzi parfumată de un irezistibil parfum din vremurile unui sixties est-european adăpostit în sticluțe de parfum rusesc sub forma unei mașini Pobeda de pe țeava de eșapament din sticlă căreia mamele noastre tinere se dădeau cu mireasma licorii înainte de a merge la anualul bal al pompierilor voluntari. O lume de Europă de mijloc așa de bine povestită de Hrabal sau de filmele lui Miloș Forman ori  Jiří Menzel.  Trilogia Corso înseamnă ceva despre care nu puteai povesti pe atunci prea multe: spre exemplu tentația de pe vremea când eram soldat grănicer MTR, adică student cu termen redus: nouă luni în loc de un an și patru. Și erau atunci cinci ani ani de la moartea lui Jimi Hendrix, a lui Janis Joplin, și patru de la aceea a lui Jim Morisson.  O tentație unică pe care nu o să o uit toată viața: stăteam noaptea cu kalașnikovul sub o foaie de cort pe fâșia de granițăși aș fi putut să dezertez, să fug în lumea liberă, de acolo de unde veneau superbele sunete cu Moody Blues cu songul de-i zice Nopți în satin alb, și pe leșinătura aceea  tânjeam, iubeam, mă îmbătam cu golanii din oraș.”

Daniel Vighi, născut pe 9 octombrie 195, este prozator din generaţia literară a anilor ’80, eseist şi profesor de literatură română contemporană la Universitatea de Vest din Timişoara. Printre volumele de proză scurtă publicatede acesta se numără: Povestiri cu strada depozitului (1985), Valahia de mucava (1996), Apocalipsa 9 (1999), Cometa Hale-Bopp (2007), Comisia de împăciuire (2009), Istoria din cutia de pantofi (2013). Acestor cărţi li se adaugă romanele Însemnare despre anii din urmă (1989), Decembrie, ora 10 (1997), Insula de vară (1999), Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă (2004) şi volumele de eseuri Tentaţia Orientului (1998), Sorin Titel. Monografie (2000), Onoarea şi onorariul (2007), Graffiti cu Ţuţea. Eseu despre nesemnificativ (2014). Are colaborări permanente cu revistele Vatra, Dilema Veche, Observator cultural, 22, Orizont, Familia. Este laureat a numeroase premii naţionale şi internaţionale. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.