Parlamentul European a cerut statelor suspecte că au găzduit centre secrete de detenţie ale C.I.A. şi au organizat zboruri ilegale de transferuri de prizonieri să deschidă noi investigaţii independente, de natură să lămurească această problemă. Şi România se află pe lista statelor vizate de această solicitare, Aeroportul Timişoara fiind nominalizat ca unul pe care ar fi aterizat şi de pe care ar fi decolat zboruri de transfer cu deţinuţi talibani.

Statelor suspectate li se cer noi anchete

Problema centrelor de detenţie şi a zborurilor secrete de transport de pri­zonieri a intrat din nou în dezbaterea Parlamentului European. Deputaţii vor ca dreptul Parlamentului de a investiga astfel de abuzuri în U.E. să fie întărit şi cere din nou instituţiilor U.E. şi state­lor membre să investigheze în detaliu operaţiunile C.I.A. Aceştia s-au decla­rat “foarte dezamăgiţi” de refuzul Co­misiei de a răspunde substanţial la recomandările făcute de Parlament în rezoluţia sa din septembrie 2012, adop­tată ca urmare a lucrărilor Comisiei temporare privind acuzaţiile de utiliza­re a statelor europene pentru trans­por­tul şi detenţia ilegale de prizonieri. Aces­te recomandări sunt reintegrate în re­zo­luţia din acest an. De exemplu, Co­mi­siei i se cere, din nou, să investi­gheze dacă regulile U.E. au fost încăl­ca­te de colaborarea cu programul C.I.A.

Parlamentul European reiterează şi recomandările sale către Consiliu, cerându-i să facă o declaraţie de re­cunoaştere a implicării statelor mem­bre în programul C.I.A. Rezoluţia se adresează în mod special următoarelor state membre: Lituania, România, Po­lonia, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Franţa, Suedia, Belgia, Grecia, Irlan­da, Letonia şi Slovacia. Deputaţii cer următorului Parlament (din mandatul 2014 – 2019) să continue îndeplinirea şi implementarea mandatului acordat de Comisia temporară şi să se asigure că recomandările sale sunt implementa­te, să examineze noi elemente care ar putea apărea şi să folosească deplin, chiar dezvoltând, dreptul său la anche­tă. Parlamentul European a îndemnat autorităţile române să deschidă rapid o anchetă independentă, imparţială, cuprinzătoare şi eficientă legată de zborurile şi închisorile C.I.A.

Apador-CH a salutat această rezo­luţie a Parlamentului European. Repre­zentanţii organizaţiei arată că, în pri­vinţa României, parlamentarii euro­peni au reţinut că ţara noastră nu a desfăşurat o anchetă serioasă ba, mai mult, în cursul cercetărilor efectuate de comisia parlamentară de anchetă au dispărut o serie de documente impor­tante care ar fi contribuit la elucidarea misterului închisorilor C.I.A. pe terito­riul românesc. În plus, Româ­nia este, alături de Polonia, reclamată la C.E.­D.O. de către cetăţeanul saudit Abd al-Rahim al-Nashiri, care susţi­ne că a fost deţinut şi torturat într-o locaţie secretă din Bucureşti. 

Faptul că România a găzduit o închisoare secretă a C.I.A. a fost făcut public prima dată de Human Rights Watch, la 6 noiembrie 2005. Un raport al Consiliului Europei din 2006 a con­firmat că „existenţa unei instalaţii se­crete de detenţie poate fi presupusă în România” şi a constatat că Statul ro­mân poate fi tras la răspundere pentru complot cu programul C.I.A. de deten­ţie şi extrădări extraordinare. Din acel moment, Apador-CH a monitorizat ac­ţiunile autorităţilor române privind an­chetarea acuzaţiilor şi a fost prima care a semnalat, în 2010, dispariţia unor documente, pe parcursul anchetei parlamentare.

De asemenea, în 2011 Apador-CH a cerut Parlamentului României efec­tuarea unei noi anchete care să ţină cont de datele şi informaţiile apărute după anul 2008 şi care să se finalizeze printr-un raport public, fără docu­men­te clasificate. 

Apador-CH: “Au dispărut documente foarte importante din raportul Parlamentului”

Primele acuzaţii legate de zbo­rurile şi centrele secrete ale C.I.A. din România au fost aduse în discuţie în 2007, cu ocazia unui raport prezentat în Parlamentul European, conform căruia peste 1.000 de zboruri au fost operate de C.I.A. în spaţiul aerian european, între 2001 şi 2005. Acest raport, semnat de raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Dick Marty, menţiona existenţa unor centre secrete de detenţie ale C.I.A. în Europa de Est şi vorbea şi despre transferuri ilegale de prizonieri pe rute aeriene ce includeau şi vestul Ro­mâniei.

Raportul pomenea şi Timişoara. Se vorbea despre rute de transport aerian „care par să fie conectate cu transferurile ilegale de prizonieri”. Un astfel de zbor avea următorul traseu: Cairo – Aman – Islamabad – Rabat – Kabul – Guantanamo Bay – Timişoara – Alger – Bagdad – Szymany (o localitate din Polonia), Timişoara fiind menţio­nată ca punct de tranzit.

Senatul a format o Comisie spe­cială pentru investigarea acestor afir­maţii. După aproape jumătate de an,  Comisia a prezentat pentru aprobare raportul care a investigat afirmaţiile din documentele publicate de Dick Marty. Concluzia a fost că afir­maţiile nu pot fi dovedite, neexistând probe concrete care să sprijine acuza­ţiile. În plus, în urma unei investigaţii bazate pe fotografii din satelit, pe pro­be audio şi video, pe documente ale Autorităţii Aeronautice Române, Co­misia de Anchetă a precizat: “În pri­vinţa zonei Timişoara – Giarmata, aici nu există în zona menţionată în rapor­tul Marty nicio facilitate construită în acea perioadă. În plus, niciunul dintre zborurile considerate suspecte de către Comisia Marty, organizaţii neguver­na­mentale sau mass-media, nu a aterizat la Timişoara sau Giarmata”.

Diana Hătneanu, membru al Consiliului director al Apador-Ch, spune că ancheta realizată de Senat nu a clarificat situaţia şi nici nu a alun­gat suspiciunile care planau în cazul Româ­niei. “Acea anchetă făcută de Senat pare să fi fost mai mult de formă. Lu­crul se vede destul de clar din rapor­tul Apador-CH. Nici răspunsurile pri­mite de la Senat, la solicitările noastre de informaţii, nu au fost de natură să lămurească neclarităţile legate de acele zboruri şi posibile centre de de­tenţie. Am cerut declasificarea anexe­lor acelui raport, lucru pe care nu şi-l asumă nimeni. De fapt, din informa­ţiile transmise de autorităţi reiese că nu se mai ştie unde sunt anexele acelui raport. În plus, pentru a se lămuri toate neclarităţile, structurile europe­ne au cerut o anchetă independentă. Nu ştiu dacă o anchetă parlamentară poate fi considerată independentă”, mai spune Diana Hătneanu.