După desfiinţarea majorităţii Liceelor Agricole din judeţ, este greu de spus ce s-a întâmplat cu terenul acestora, în total peste 200 de hectare, concesionat acestor unităţi, în urmă cu ani de zile, de către Agenţia Domeniilor Statului. Conform unor consilieri judeţeni, terenul ar fi rămas al nimănui, fiind o potenţială ţintă pentru speculatorii funciari.
Pământuri cu un statut greu de clarificat
Deşi este un judeţ cu un potenţial agricol extrem de mare, din anul şcolar viitor Timişul rămâne cu un singur liceu agricol, după ce, începând cu anul şcolar 2015 – 2016, s-a anunţat desfiinţarea Liceului Agricol din Timişoara.
Tendinţa înregistrată la nivelul judeţului a fost de diminuare a numărului de licee cu profil agricol, de la opt, câte se înregistrau în 2002, la doar două, în prezent, urmând ca, începând cu anul viitor de învăţământ, să mai funcţioneze unul singur, şi anume Grupul Şcolar Agricol de la Sânnicolau Mare.
Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ de profil agricol din Timiş readuce în discuţie problema terenului care a aparţinut acestor unităţi şcolare. Conform unor consilieri judeţeni, în urmă cu ani de zile Agenţia Domeniilor Statului a alocat, prin concesionare, fiecărei unităţi de învăţământ cu profil agricol, câte zece hectare de teren arabil. În Timiş ar fi vorba despre o suprafaţă destul de importantă, mai ales că e localizată în poziţii foarte bune – în total peste 200 de hectare. Lucru de natură să ridice întrebări cu privire la ce s-a întâmplat cu acest pământ. “ADS a alocat prin concesiune fiecăruia din aceste licee agricole cel puţin zece hectare de teren arabil. În contextul desfiinţării liceelor, unde sunt aceste hectare?”, se întreabă consilierul judeţean PNL Marin Popescu.
Un alt consilier judeţean PNL, Tiberiu Lelescu, fost director al Direcţiei Agricole Timiş, cataloghează această decizie ca pe o situaţie aberantă. „Pe lângă faptul că rămânem fără unităţi de învăţământ de profil agricol, am înţeles că nu se ştie prea bine care e statutul acestui teren. El pare să fi rămas cumva al nimănui, având în acte o situaţie deloc clară. Or, se ştie că aceste situaţii sunt de obicei speculate prompt de tot felul de oportunişti”, mai spune Tiberiu Lelescu.
Cu toate acestea, reprezentanţii Agenţiei Domeniilor Statului declară că, din punctul lor de vedere, situaţia este clară, acest teren urmând să revină, prin lege, ADS, „Conform legii, aceste terenuri trebuie să revină la ADS. Cei care vor să spună altceva nu cunosc legea sau se fac că nu o cunosc”, declară Grigore Trif.
Cu toate acestea, pe site-ul ADS, a fost postată situaţia suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă aflate în administrarea ADS libere de contract, la care, în alte judeţe, apar cu suprafeţe însemnate terenuri aparţinând fostelor unităţi de învăţământ cu profil agricol. În Timiş apar în această situaţie 4.448,12 hectare de teren, din care însă majoritatea aparţine fostelor IAS-uri, respectiv unităţi de tip Agroindustriala, din Iosifalău, Jimbolia, Saravale, Periam, Peciu Nou. Nu apare în lista acestor unităţi vreo suprafaţă deţinută de către fostele licee agricole din judeţ.
Desfiinţarea Liceului Agricol din Timişoara, obiect de interpelare parlamentară
“Din lipsă de fonduri, Liceul Agricol din Timişoara dispare, clasele se mută la Liceul Silvic, unde, pe viitor, acolo vor exista doar câteva clase de profil, dar ponderea acestora va scădea în timp. În anul 2002, în judeţul Timiş existau opt licee cu profil agricol, în prezent mai există doar două, iar din toamna anului 2015 va rămâne unul singur, cel din Sânnicolau Mare. Decizia Inspectoratului Şcolar este cel puţin surprinzătoare, în condiţiile în care judeţul Timiş este un judeţ cu un important potenţial agricol. În plus, în municipiul Timişoara există şi o universitate ce oferă posibilitate de continuare a studiilor pe linie de profil agricol”, se arată într-o interpelare pe această temă făcute către Ministerul Educaţiei de către deputatul PNL de Timiş Cornel Sămărtinean, care a solicitat un punct de vedere şi soluţia pe care o vede ministerul pentru rezolvarea situaţiei şi continuarea activităţii educaţionale a Liceului Agricol.
Interpelarea a rămas, deocamdată fără un răspuns din partea Ministerului de resort, care ar fi trebuit să clarifice de la început motivaţia desfiinţării acestei unităţi de învăţământ. Conform unor consilieri judeţeni, iminenta desfiinţare, începând cu anul şcolar viitor, a Liceului Agricol din Timişoara, este o consecinţă a prevederii care vizează finanţarea per-capita, aplicată în acest moment în sistemul de învăţământ. O soluţie de corectare a acestei situaţii ar fi angajarea parteneriatului propus între autorităţile judeţene, reprezentanţii ISJ Timiş şi Primării, menit să creeze şi să faciliteze premisele înfiinţării unor astfel de clase cu profil agricol.
Instituţii de învăţământ cu tradiţie, ajunse ruine
Situaţia e cu atât mai ciudată cu cât unele dintre aceste instituţii de învăţământ din Timiş au primit suprafeţe mari de teren în concesiune de la ADS.
Un exemplu reprezentativ este cel al Liceului Agricol din Ciacova, care ajuns o ruină, după ce a fost închis, în 2003, fiind uitat de autorităţile locale, dar şi de reprezentanţii Ministerului Educaţiei.
Evident, ca în toate celelalte cazuri, au existat numeroşi investitori de ocazie foarte interesaţi de terenurile fostei unităţi de învăţământ.
Aici unitatea şcolară deţinea un teren agricol de 10,68 hectare şi un teren neagricol de 7,45 hectare. Tot aici a funcţionat cel mai vechi liceu agricol din România. Înfiinţat în 1885, acesta avea ca scop pregătirea ţăranilor pentru exploatarea terenurilor agricole şi obţinerea unor producţii cât mai mari, dar şi pentru creşterea vitelor.Veneau pentru a deprinde muncile pământului sute de copii anual, nu numai din judeţul Timiş sau din judeţele limitrofe, ci din întreaga Românie.
Probleme vechi
Nu este vorba însă doar de neclarităţi legate de aceste terenuri ale fostelor licee agricole, care au aparţinut ADS. Deşi Timişul se numără printre judeţele nominalizate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca având probleme destul de grave în ceea ce priveşte situaţia retrocedărilor – existând multe sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile nepuse în aplicare, din cauza lipsei terenului disponibil cu care proprietarii să fie puşi în posesie – statul încă mai are neclarităţi legate de terenurile deţinute în Timiş, prin principalul gestionar al terenurilor statului, ADS.
O operaţiune în acest sens a fost începută în anul 2004, când inclusiv în Timiş a fost demarat un proces de rezolvare a situaţiei multor terenuri administrate de ADS care aveau, scriptic, un statut incert, neavând reglementată documentaţia cadastrală. Situaţia nu s-a clarificat în întregime nici acum.
Faptul că ADS mai are în toată ţara suprafeţe mari de teren nereglementat din punct de vedere cadastral l-a făcut pe fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, să afirme că, în opinia sa, ADS nici nu ştie cu precizie ce terenuri deţine, având în vedere că, ori de câte ori a solicitat date clare în acest sens, a primit informaţii care se băteau cap în cap. În acest sens, Valeriu Tabără a dat exemplul răspunsului dat de un alt fost ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, care spunea că în Timiş, la începutul lui 2009, ADS mai are 371 de hectare în proprietate publică a statului, Valeriu Tabără susţinând că, de fapt, doar la staţiunile de cercetare agricolă din judeţ, şi tot în proprietatea publică a statului şi administrarea ADS, s-ar fi găsit la acel moment o suprafaţă mult mai mare de teren.
Valeriu Tabără susţine că şi faptul că ADS nu a avut o evidenţă clară a pământurilor a făcut ca de-a lungul anilor să se ia teren de la staţiunile de cercetare agricolă, pentru acoperirea nevoilor legate de retrocedare. Aceste “exproprieri”, făcute prin hotărâri de guvern, au generat pierderea aproape totală a patrimoniului funciar a unor staţiuni de cercetare agricolă din Timiş, extrem de bine văzute la nivel naţional, realizând muncă de cercetare în domenii de care e în continuare foarte mare nevoie pe plan intern.
Fără terenurile pe care să facă însă studii de cercetare, aceste staţiuni şi-au pierdut practic raţiunea de a fi. Şi cel mai celebru exemplu e cel al Staţiunii de Pajişti Timişoara unde, prin hotărâri de guvern succesive, s-a luat terenul necesar împroprietăririi revoluţionarilor timişoreni care aveau dreptul la un hectar de teren prin celebra Lege a recunoştinţei. Aceasta chiar dacă persoane din conducerea Staţiunii susţin că, de fapt, în mare parte, respectivul teren a fost cumpărat încă din faza preliminară de samsari imobiliari care, ulterior, au făcut afaceri extrem de profitabile, prin revânzarea acestuia, ori altor speculanţi de terenuri, ori statului, pentru exproprierile necesare diverselor lucrări de infrastructură din preajma Timişoarei.
Ultimele comentarii