Majorarea cu 16% a indemnizaţiilor de handicap, anunţată de la anul viitor, readuce în discuţie faptul că în Timiş – unul dintre judeţele cu cel mai mare număr de beneficiari de indemnizaţie de handicap –, verificările extinse încă se lasă aşteptate. Deşi au fost promise din 2009, când erau descoperite primele nereguli pe acest segment de prestaţii sociale.

Apropae 24.0000 de persoane cu dizabilităţi, în Timiş

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a anunţat zilele trecute că indemnizaţiile de handicap vor fi majorate cu 16%, începând cu 1 ianuarie 2015. În acest context se redeschide mai vechea dezbatere legată de creşterea graduală a acestui tip de prestaţii sociale, Timişul numărându-se printre judeţele cu cel mai mare număr de beneficiari.

Potrivit Ministerului Muncii, la nivel naţional, sunt înregistrate 727.187 de persoane cu dizabilităţi, dintre care 23.777 sunt în evidenţe în Timiş, un număr mai mare de beneficiari fiind în Bucureşti (58.848 de persoane), Capitala fiind urmată de judeţul Prahova (36.660 de persoane), de Argeş – 28.489 de persoane, Iaşi – 27.684 de persoane şi Cluj – 24.282 de persoane.

Dintre persoanele cu dizabilităţi din Timiş, 9.105 au handicap grav, 12.700 handicap accentuat, 1.729, handicap mediu şi 243, handicap uşor. Doar 667 dintre acestea sunt instituţionalizate, restul de 23.110 fiind îngrijite în familie.

Potrivit indicatorilor, în prezent, 3.48% din populaţia judeţului suferă de o formă de handicap, persoanele cu dizabilităţi reprezentând 3,38% din totalul persoanelor cu handicap contabilizate la nivel naţional. Astfel, din 683.540 de timişeni, 23.803 sunt persoane cu handicap. Din aceştia, 3.845 au handicap somatic, 1.032 au handicap auditiv, 4.425 au handicap vizual, 5.447 au handicap mental, 2.706 au handicap psihic, 1.193 au handicap asociat, 119 suferă de HIV/SIDA (afecţiune asimilată handicapului), iar 227 au boli rare şi nouă, surdocecitate.

În ciuda programelor care favorizează integrarea acestor persoane pe piaţa muncii, prin burse ale muncii specifice, cursuri speciale şi facilităţi acordate angajatorilor, doar 1.470 de persoane lucrează, în Timiş. Dintre acestea 445 au handicap fizic, 410, handicap somatic, 225, handicap auditiv, 200, handicap vizual, 61, handicap mental, 77, handicap psihic şi 30, handicap asociat, şapte suferă de HIV-SIDA (afecţiune asociată unui grad de handicap) şi 14, de boli rare. O singură persoană cu handicap din Timiş care lucrează suferă de surdocecitate.

Anul trecut, la Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap, din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Timiş, au fost evaluate sau reevaluate în vederea încadrării în grad de handicap 5.710 persoane adulte cu domiciliul în Timiş. 389 evaluări au fost realizate la domiciliul persoanelor cu handicap, iar 32 de persoane au fost convocate în vederea reevaluării, în baza unor sesizări.

Fraude sau încasări de sume necuvenite au continuat să apară. S-au realizat 1.597 de dispoziţii de stabilire, suspendare, încetare a dreptului la asistenţă social, s-au soluţionat 1.090 de cazuri de restituire de drepturi băneşti returnate şi 1.470 de cereri de restituire de drepturi băneşti pentru persoane cu handicap decedate.

Promisiuni de verificare uitate

La nivel judeţean, pe fondul unei acţiuni de control legată de indemnizaţiile de handicap care a luat o amploare naţională, în decembrie 2010 era schimbată, foarte discret, de către Consiliul Judeţean Timiş, componenţa Comisiei pentru Evaluarea Persoanelor cu Handicap. Abia în 2011, CJ Timiş a recunoscut, indirect, că au fost încadrate fără acte diverse persoane în grade de handicap, care au încasat, astfel, indemnizaţiile aferente. “Întrucât în activitatea comisiei s-au constatat unele nereguli (încadrarea unor persoane în grad de handicap fără suport şi documentaţie medicală), preşedintele şi membrii comisiei au fost schimbaţi din funcţii prin hotărâre a CJ Timiş”, spuneau reprezentanţi ai administraţiei judeţene, acum trei ani. Din tablou lipsesc, însă, sesizările penale pentru cei vinovaţi.

Şi tot CJ Timiş recunoştea în 2011 că o parte dintre contestaţiile formulate de cei evaluaţi de Comisia Judeţeană nu au mai fost înaintate Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ci au fost soluţionate chiar de comisia care făcea obiectul respectivelor contestaţii. Cu alte cuvinte, comisia respectivă s-a autocontrolat. Prin hotărâre de Consiliu Judeţean, modalitatea de funcţionare a Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a fost schimbată în 2011. Potrivit noului regulament, la lucrările Comisiei de Evaluare pot participa, la cerere, şi alte persoane, cu acordul preşedintelui, în măsura în care prezenţa lor este utilă.

De asemenea, a fost iniţiată încheierea unui protocol de colaborare cu Ministerul Muncii, pentru desfăşurarea procedurii de reevaluare a persoanelor adulte cu handicap din Timiş. Prin acest parteneriat între CJ Timiş şi Ministerul Muncii urma a fi supervizată activitatea Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Este greu de spus, însă, ce efecte au avut aceste demersuri, ţinând cont că şi în prezent continuă să apară destul de multe “permutări” în componenţa respective structuri, plecările prin demisii fiind de natură să ridice semne de întrebare. Mai departe, poziţia CJ Timiş rămâne, ca şi în fosta administraţie, neutră, pe principiul că nu există nici competenţe de control, şi nici expertiza necesară verificării respective comisii.

“Da, acea Comisie se află în subordonarea CJ Timiş, însă ni s-a spus şi ni s-a repetat că noi nu suntem organ de control, deci nu putem realiza verificări pe acest segment. Eu am mai spus că nu e normal că nu putem verifica nici măcar Primăriile la care le dăm bani. Noi le dăm nişte sume cu destinaţii clare – pentru drumuri, pentru investiţii în infrastructură, şi unele cheltuiesc banii pe plase cu cadouri de sărbători, sau prime, iar noi nu putem acţiona în niciun fel, pentru că nu avem competenţe de control. Din acest punct de vedere, regret că s-a desfiinţat acel Corp de Control al Consiliului Judeţean. Era o structură care putea face verificări la toate instituţiile subordinate Consiliului Judeţean”, spune Gheorghe Bologa, preşedintele Comisiei Economice a Consiliului Judeţean.

Nereguli pentru care nimeni nu e vinovat

În timpul controalelor făcute acum patru ani de Inspecţia Socială, structură aflată pe atunci în subordinea Inspectoratului Teritorial de Muncă, în Timiş au fost găsite o sumedenie de indemnizaţii de handicap acordate şi încasate ilegal, de persoane apte de muncă sau cu handicap uşor. Această fraudare masivă a bugetului de stat a rămas fără urmări la nivel penal, concluziile anchetelor mergând şi rămânând la nivelul Ministerului Muncii. Tot atunci Prefectura Timiş sesiza o situaţie bizară în comuna Racoviţa, unde peste 10% din localnici aveau indemnizaţie de handicap, majoritatea fiind, în acte cel puţin, nevăzători. În urma controalelor se constata atunci că multe dintre documentaţiile pe baza cărora s-au dat indemnizaţii au fost eliberate de un singur medic, iar unii “nevăzători” erau posesori de permise valabile de conducere. De asemenea, orbirea părea să fi fost molipsitoare, inspectorii constatând existenţa unor “străzi ale nevăzătorilor”. “Din verificările echipei de inspecţie a rezultat o incidenţă mare a familiilor cu persoane cu handicap situate la numere consecutive de casă, în două dintre localităţile comunei”, se consemna în raportul de control al Inspectoratului Social Regional Vest.

Deşi aceste verificări au fost făcute acum trei ani, dosarele penale întocmite pe numele unor astfel de farsori au întârziat să apară. Iar singura finalitate a fost că, între timp, speriaţi de scandalul care a luat amploare în presă, o serie de nevăzători nu au renunţat la indemnizaţii, ci şi-au reevaluat handicapul, considerând că e de bun simţ să se încadreze pe un grad ceva mai mic de handicap.

Cu toate că situaţiile constatate în teren au fost de natură să întărească suspiciunile, o finalitate concretă a acestui control nu a existat. Pur şi simplu, Inspecţia Socială a atras atenţia autorităţilor publice din Timiş care deţin atribuţii în verificarea documentelor medicale ce stau la baza întocmirii certificatelor de încadrare în grad de handicap, cerându-le verificarea corectitudini informaţiilor cuprinse în aceste documente.

La momentul izbucnirii scandalului, Prefectura Timiş a solicitat verificări, Direcţia de Sănătate Publică Timiş anunţând, cu această ocazie, că se va face o anchetă de către Colegiul Medicilor cu privire la felul în care s-au acordat, în urma unor expertize medicale, acele indemnizaţii de handicap. Lucru care nu s-a întâmplat pentru că, susţineau reprezentanţii Colegiului Medicilor, nu a existat o sesizare în acest sens.