Festivalului Internaţional de Literatură Timişoara oferă, anul acesta, călătorii literare inedite, lecturi publice, unele dintre ele în premieră absolută, întâlniri cu scriitori contemporani foarte cunoscuţi şi apreciaţi şi dezbateri la finalul fiecărei seri de festival.

Şapte scriitori străini şi cinci scriitori români, în faţa publicului timişorean

Festivalul Internaţional de Literatură Timişoara „La Vest de Est / La Est de Vest”, găzduit de Sala Barocă a Muzeului de Artă Timişoara, în perioada 22 – 24 octombrie, le oferă timişorenilor şansa de a participa la o serie de întâlniri memorabile cu prestigioşi autori contemporani români şi străini, dar şi de a participa la trei seri de lectură publică.

Şapte vor fi numele reprezentative ale literaturii universale contemporane care se vor alătura, în decursul celor trei seri de festival, celor cinci scriitori români contemporani ce vor reprezenta România la FILT. Potrivit informaţiilor furnizate de organizatori, vor fi prezenţi la festival scriitorii László Krasznahorkai şi Noemi Kiss, ambii din Ungaria, Jean Mattern (Franţa), Dasa Drndic (Croaţia), Paul Bailey (Marea Britanie), Ornela Vorpsi (Albania) şi Cătălin Dorian Florescu (scriitor de origine română, stabilit în Elveţia).

Acestora li se vor alătura apreciatul critic literar, eseist şi publicist timişorean Mircea Mihăieş, prozatorul Filip Florian, unul dintre cei mai importanţi prozatori contemporani, autor al celui mai aclamat debut al ultimilor zece ani, romanul Degete mici, Radu Pavel Gheo, prozator care se bucură de apreciere în rândul criticilor şi cititorilor şi care este, în egală măsură, un important eseist şi traducător, scriitorul Florin Lăzărescu, unul dintre cei mai traduşi scriitori români contemporani şi scenarist de succes şi Bogdan Munteanu, reprezentant al tinerei geberaţii de scriitori, autor a trei volume, prezent în antologii şi colaborator al celor mai importante publicaţii autohtone.

Trei seri de lecturi publice

Potrivit programului anunţat de organizatorii Festivalului Internaţional de Literatură Timişoara, publicul timişorean va avea ocazia, în fiecare dintre cele trei, nu doar să îi întâlnească pe autorii invitaţi, ci şi să audieze fragmente din volumele aparţinând acestora.

În prima seară de festival, vor fi lecturate fragmente din romanele autoarei croate Daša Drndic – Sonnenschein (Fraktura, 2007), Belladonna (Fraktura, 2012) şi April u Berlinu (Fraktura, 2009), traduse în limba română de Octavia Nedelcu. Va urma, în aceeaşi seară, lectura unor fragmente din romanul autorului maghiar László Krasznahorkai, Satantango (ediţia în limba română, apărută în 2012 la Editura Curtea Veche Publishing House, în traducerea Anamariei Pop) şi din romanul autorului francez Jean Mattern, Septembre (roman aflat în curs de apariţie la Editura Gallimard şi a cărui traducere în limba română va fi semnată de Anca Băicoianu). Prima seară a festivalului se va încheia cu o lectură publică din volumul Corpuri de litere, scriere inedită aparţinând reputatului publicist timişorean, universitarul Mircea Mihăieş. Coautoare a volumului este profesorul universitar Adriana Babeţi. Seria lecturilor va fi urmată de o dezbatere liberă, la care publicul prezent este invitat să participe, moderatorul dezbaterii fiind Luiza Vasiliu, de la Dilema Veche.

În a doua seară de festival, în faţa publicului se vor deschide, spre lectură şi dezbatere, fragmente din volumul scriitoarei Ornela Vorpsi (romanul Il paese dove non si muore mai – Einaudi, 2005, fragment tradus în limba română de Oana Boşca-Mălin), al scriitorului de origine română Cătălin Dorian Florescu (romanul Jacob se hotărăşte să iubească, fragment din ediţia apărută în limba română, la Editura Polirom, în traducerea Marianei Bărbulescu). Vor mai lectura din volumele lor autorii români Florin Lăzărescu (Amorţire, apărut la Editura Polirom, în 2013) şi Radu Pavel Gheo (fragment din romanul Noapte bună, copii!, apărut la Editura Polirom, în 2010). Discuţiile de la finalul celei de-a doua seri de festival vor fi moderate de preşedintele FILT, scriitorul timişorean Robert Şerban.

Cea de-a treia seară de festival le va prilejui celor prezenţi întâlniri literare cu fragmente din cărţile scriitorului britanic Paul Bailey (fragment din romanul Băiatul prinţului, ediţia în limba română, apărută în 2014 la Editura Polirom, în traducerea lui Marius Chivu), ale scriitoarei maghiare Noémi Kiss (volumul Rongyos ékszerdoboz, fragment tradus în limba română de Ildikó Gábos-Foarţă), dar şi lecturi din volumele tinerilor autori români Filip Florian (un fragment scris pentru Halebarde Halebarde, cartea neterminată a lui José Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, pentru a cărei ediţie în limba română, aflată acum în lucru la Editura Polirom, cu ilustraţii de Günter Grass, Filip Florian, alături de scriitorul italian Roberto Saviano, au închipuit un final) şi Bogdan Munteanu (un fragment din volumul de proză scurtă intitulat Ai uitat să rîzi, pe care autorul îl are în manuscris). Sesiunea de discuţii libere din cea de-a treia şi ultima seară de festival va fi moderată de scriitorul Marius Chivu.

Literatura, o luptă cu îngerul

„Stai în pagină de veghe, obosit, cotropit de scris, stai şi aştepţi. Un întuneric, o stradă, o zi. Să scrii, să te rupi. Să te rupi în bucăţi, literă cu literă, rând de rând. Fie că ai, fie că n-ai nume predestinat literaturii. Să scrii din orgoliu. Să dovedeşti că se poate. Să te notezi zi de zi, lăsându-te în voia cuvintelor. De fapt, o imensă frică de timp, de clipa care o să treacă fără nici o urmă. O chestiune de calendar. O luptă cu îngerul, cu zilnicul înger. Să vadă, să simtă, să ştie”, astfel curge înspre cititor un fragment din volumul De veghe în oglindă(1989), semnat de scriitorul Mircea Mihăieş. Pagini dintr-o căutare înfrigurată a sinelui, în care fragmente de viaţă, extrase cu scalpelul, sunt rostuite în cuvinte, după ce au fost supuse unei filtrări a sinelui: „Nu fac decât să traduc această lume, acea lume, să o pun pe alte note, s-o mut în altă măsură, să o rescriu trecând ca un fir subţire prin mine, să o transcriu aşa cum aş lucra, tatuându-mă, direct în piele, cu scalpelul”.

Scriitorul Mircea Mihăieş este, din 1992, profesor universitar la Catedra de Limba şi Literatura Engleză a Universităţii de Vest din Timişoara, unde predă cursuri de literatură engleză şi americană.

Este doctor în litere al Universităţii din Bucureşti şi redactor-şef al revistei Orizont. A debutat în revista Orizont, în 1979, iar în volum în anul 1989.
A fost distins de trei ori cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România. Printre volumele publicate purtând semnătura scriitorului Mircea Mihăieş se numără: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor (1990), Cărţile crude (1995), Atlanticul imaginar(2002), Scutul lui Perseu (2003), Masca de fiere (2000), Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008), Despre doliu (2009), Ultimul Judt (2011). A scris şase cărţi împreună cu politologul Vladimir Tismăneanu, dintre care cinci au fost publicate la Editura Polirom: Balul mascat (1996), Vecinii lui Franz Kafka (1998), Încet, spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004), Cortina de ceaţă (2007).

Requiem pentru pacea personajelor literare

„Păcat că nu există o zi în calendar, măcar una la şapte ani, în care să se slujească în toate bisericile pentru pacea personajelor literare. Ziua asta ar trebui să semene cu Sâmbăta morţilor şi s-ar putea numi oricum, să zicem joia (ori miercurea) personajelor. Ar fi o zi în care s-ar înălţa rugăciuni pentru odihna sufletelor şi pentru iertarea păcatelor tuturor acelor fiinţe imaginare care trăiesc doar între coperţile cărţilor, cu biografiile, cu fizionomiile, cu firile şi cu destinele pe care li le-au născocit autorii. Eu unul n-aş lipsi de la un asemenea parastas. Aş pregăti cu mâna mea colivă şi colaci, aş cumpăra de pe undeva un vin negru, un pic aspru, şi le-aş împărţi pe stradă, după ce-au fost sfinţite”, a scris Filip Florian, într-o scurtă prezentare pe care i-a făcut-o cărţii sale, argumentând, într-un interviu acordat pentru Observatorul cultural, că „orice scriitor, de la un anumit punct încolo, pentru anumite personaje, are un grad de afecţiune, ca pentru un om drag”.

De altfel, primul roman al autorului, Degete mici, apărut în 2005, la care scriitorul a mărturisit că a lucrat aproape cinci ani, a fost recompensat cu Premiul pentru „Cel mai bun debut”, acordat de revista România literară şi Fundaţia Anonimul, cu Premiul pentru „Cel mai bun debut în proză” acordat de Uniunea Scriitorilor din România, precum şi cu Premiul de excelenţă pentru debut în literatură al Uniunii Naţionale a Patronatului Roman. În 2006, împreună cu fratele său, Matei Florian, Filip Florian a publicat romanul Baiuţeii. Ambele titluri au ajuns deja la a patra ediţie. Romanul Zilele regelui ( în 2008), al treilea semnat de Filip Florian, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum”, acordat de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi a fost desemnat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan, iar cel mai recent roman al său, „ Toate bufniţele” (2012), a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună carte a anului, secţiunea „Beletristică”, la Gala Bun de Tipar, ediţia a II-a.

„Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a"

„De obicei, când spun că nu mi-a plăcut viaţa în SUA, sunt aclamat de antiamericani, cu toate că eu sunt anti-antiamerican. Ca să fac o analogie cu politica românească, mă consider un om de stânga, dar n-aş vota în viaţa mea cu Partidul Social-Democrat. (…) Revin: sunt un partizan al Americii, nu un detractor al ei. Doar că prefer să o susţin din afară.(…) America (SUA, tot simt nevoia să precizez asta) nu e doar o ţară. E o cultură, un mod de viaţă, un model ce s-a impus. Ţara aceea, despre care noi tot zicem că nu are istorie, a modelat civilizaţia umană din ultimul secol mai mult decât întreg continentul european, cu toate naţiile şi tradiţiile sale”, îşi evocă Radu Pavel Gheo, într-un interviu acordat în 2010, o parte din experienţa americană care i-a slujit drept inspiraţie pentru volumul de eseuri intitulat Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a, apărut la Polirom, în 2003, 2004 şi 2013.

„În ceea ce priveşte evenimentele majore care alcătuiesc cartea (Noapte bună, copii! – din care autorul va lectura la Festivalul de Literatură de la Timişoara – n.red.), nimic din ele nu e preluat din viaţa mea. Sigur, lumea satului bănăţean sau a celui moldovenesc sunt aşa cum le-am cunoscut, lumea literară a Iaşiului e cea pe care o ştiu, dar personajele şi evenimentele sunt imaginate.(…) «Noapte bună, copii!» e un roman-roman. «Adio, adio, patria mea…» da, e o carte autobiografică”, a relatat despre două dintre cele mai cunoscute volume ale sale Radu Pavel Gheo.

Scriitorul, stabilit în prezent în Timişoara, a mai publicat şi Valea Cerului Senin (Athena, 1997), Despre science fiction (Omnibooks, 2001; Tritonic, 2007), Românii e deştepţi (Polirom, 2004; 2005), Fairia – o lume îndepărtată (Polirom, 2004), DEX-ul şi sexul (Polirom, 2005), Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (Polirom, 2008, coordonator, împreună cu Dan Lungu), Numele mierlei (Polirom, 2008), Noapte bună, copii! (Polirom, 2010).
Radu Pavel Gheo este inclus în mai multe antologii de proză şi eseuri din ţară şi străinătate. A scris o piesă de teatru, Hold-UP Akbar sau Toţi în America, pusă în scenă de Teatrul Naţional din Timişoara în stagiunile 2007-2008 şi 2008-2009.

Scrisul, o cale către izbăvire

“Iar dacă crezi că nu mai există nimic, că toate ţi-au fost definitiv şterse de pe creier, izbăvindu-te totodată de bucurie şi de chin, mereu rămâne frica. (…) E singurul lucru de care nu te poţi descotorosi nici măcar prin uitare, orice ai face, chiar şi să fii cu totul lipsit de memorie, pentru că spaima e prezentă în tine, în fiecare celulă, tot timpul” , scrie Florin Lăzărescu.

„E o jumătate de viaţă de când a promis că scrie o carte şi n-a mai făcut-o. Ai lui – rude, feluriţi prieteni şi chiar amici ocazionali – o tot aşteptau, ca şi cum asta le-ar folosi la ceva, ca şi cum le-ar putea rezolva o problemă. Pentru că o mare parte din viaţă a trăit printre cărţi, Evghenie considera, aşa cum îl învăţase şi bunul său prieten Cazimir, că o carte nu rezolvă nimic. O mie de cărţi nu rezolvă nimic. Sau, mă rog, cărţile nu au nimic din importanţa pe care unii pretind să le-o acorde”, schiţează autorul, în cel mai recent volum al său, Amorţire (apărut în 2013 la Editura Polirom), portretul protagonistului Evghenie, un bărbat ajuns la 40 de ani, căruia nu i-a reuşit mai nimic în viaţă, aşa încât ajunge să conchidă că viaţa e un drum fără noimă, pentru care îţi trebuie „doar o pereche bună de papuci”.

Tot la Editura Polirom au apărut şi restul volumelor ce poartă semnătura tânărului scriitor Florin Lăzărescu: romanele Ce se ştie despre ursul panda (2003), Trimisul nostru special (ediţia I, 2005) şi volumul de povestiri Lampa cu căciulă (2009).

Florin Lăzărescu este şi co-scenarist pentru Lampa cu căciulă (2006, regia Radu Jude, câştigător a peste 50 de festivaluri internaţionale de film pentru cel mai bun scurtmetraj, printre care şi Sundance, SUA), O umbră de nor… (regia Radu Jude, în premieră la Cannes, 2013), Lindenfeld (regia Radu Gabrea, 2014), Aferim! (aflat în preproducţie, regia Radu Jude), serialul TV Animat Planet Show.
Scriitorul a participat la mai multe sesiuni de lecturi publice la Paris, Lille, Cognac, Saint-Etienne, Berlin, Leipzig, Viena, Basel, Berna, Luxemburg, Ljubljana, Lipica, Budapesta, Zagreb, Moscova, New Orleans, Split.
De curînd, drepturile de autor pentru volumul Amorţire, cel mai recent roman al lui Florin Lăzărescu, au fost cumpărate de una dintre cele mai importante edituri din China, People’s Literature Publishing House Co. Ltd. (Beijing), ediţia chineză a romanului urmând să apară în decembrie 2014, în colecţia “21st Century Best Foreign Novel of the Year Award”, alături de titluri semnate de autori importanţi din întreaga lume.

„Cotidianul, aşa limitat cum e el, are multe de oferit…”

„«Vals pe fire de păianjen» e un volum în care am încercat să despoi viaţa cotidiană. Mulţi spun că în cotidian totul e sec, repetitiv. Există însă şi elemente surprinzătoare, imprevizibile, însă cutumele, şabloanele în care trăim ne împiedică uneori să le vedem. Cotidianul, aşa limitat cum e el, are multe de oferit…”, astfel îşi descria, într-un interviu acordat în 2011, tânărul scriitor Bogdan Munteanu volumul de proze scurte inspirate din viaţa cotidiană intitulat Vals pe fire de păianjen.

Bogdan Munteanu a publicat până acum două volume de proză scurtă, Vals pe fire de păianjen (Editura Limes, 2010) şi Bine te-am rătăcit, Incognito! (Editura Limes, 2011) şi a coordonat, împreună cu Marius Aldea, antologia Cu faţa la perete (Editura Brumar), cu care a obţinut premiul revistei Tiuk, pentru cel mai bun experiment al anului. Pornind de la această antologie, a dezvoltat, în aceeaşi echipă de lucru, proiectul „Scriitorii sunt pe Facebook”, cu care a câştigat premiul pentru cea mai bună campanie de PR/Marketing/CSR la Gala Industriei de Carte din România, ediţia a III-a, 2014.