Deşi Statul a făcut numeroase campanii de sensibilizare şi informare a cetăţenilor cu privire la necesitatea încheierii asigurărilor obligatorii de locuinţe, autorităţile publice par să mai aibă carenţe în ceea ce priveşte procesul de asigurare a imobilelor în care sunt sediile propriilor instituţii.

Un sistem nefuncţional

În 2005, la inundaţiile care lăsau în urmă dezastru în vestul ţării, autorităţile promiteau, în urma efortului bugetar considerabil necesar reparaţiilor, că atât cetăţenii, cât şi instituţiile publice vor fi protejate pe viitor, în faţa unor astfel de calamităţi, prin încheierea de asigurări acoperitoare pentru imobile, astfel încât bugetul de stat să nu mai fie sursa acoperirii costului reparaţiilor.

Pentru persoanele fizice s-a instituit sistemul PAID de asigurare obligatorie a locuinţei, iar cei care nu îşi încheie aceste asigurări sunt pasibili de amenzi şi, în eventualitatea unui nou dezastru natural, îşi vor reface locuinţele pe cheltuiala proprie.

Este greu de precizat dacă pentru instituţiile publice au fost luate măsuri similare. Un indiciu că lucrurile nu stau aşa cum ar fi normal pe acest segment este faptul că, pentru următoarea şedinţă de plen Consiliul Judeţean Timiş propune o rectificare de buget, venită în urma unor adrese ale unor Primării prin care administraţiei judeţene i se solicită sprijin financiar în vederea remedierii pagubelor produse de vijeliile şi ploile abundente din vara acestui an, în comunele Racoviţa, Darova, Traian Vuia, Bethausen, Bîrna. Pagube produse la şcoli, grădiniţe, cămine culturale, dispensare, drumuri comunale, podeţe, reţele de alimentare cu energie electrică şi la o staţie de epurare.

Şi dacă în cazul lucrărilor de infrastructură afectate de inundaţii este firesc ca reparaţiile să fie acoperite din bugetele autorităţilor locale şi judeţene, este greu de înţeles de ce în cazul sediilor de instituţii nu se apelează la asigurările de imobile care se presupune că ar fi trebuit să fie încheiate, mai ales în condiţiile în care sunt poziţionate într-o zonă cu risc crescut de inundaţii.

Faptul că se dau bani de la buget pentru reparaţii sugerează că asigurările fie nu există, fie nu sunt acoperitoare sau nu sunt folosite în mod corespunzător, fiecare variantă fiind una problematică.

Banii care se vor aloca de la CJ Timiş se vor duce astfel: la comuna Racoviţa, 100.000 de lei, pentru remedierea pagubelor produse la opt şcoli şi grădiniţe: Şcoala Racoviţa, Grădiniţa Racoviţa, Şcoala Hitiaş, Grădiniţa Hitiaş, Şcoala Drăgoieşti, Grădiniţa Căpăt, Şcoala Sârbova şi Şcoala Ficătar.

La comuna Traian Vuia – suma de 100.000 de lei, pentru remedierea pagubelor produse la Şcoala Sudriaş, Grădiniţa Sudriaş, Grădiniţa Jupani şi Grădiniţa Susani.

La comuna Bethausen – suma de 50.000 de lei, pentru remedierea pagubelor produse la Şcoala şi Grădiniţa Cliciova, în rest repartizările vizând exclusiv reparaţii de drumuri şi podeţe.

Sunt bani cu care s-ar fi putut acoperi alte investiţii necesare la nivel judeţean, în variana în care devizul acestor lucrări de reparaţii ar fi fost acoperit, aşa cum ar fi fost normal, prin poliţele de asigurare de imobil care ar fi fost firesc să fie încheiate pentru fiecare dintre aceste sedii de instituţii.

Riscuri inexistente

Nu este prima oară când în Timiş sunt semnalate probleme legate de sistemul de asigurări de immobile.

La Timişoara, de pildă, Federaţia Asociaţiilor de Locatari consideră că ar fi fost normal ca riscurile suportate din poliţa de asigurare obligatorie a locuinţei să fie adaptate specificului local, în urma unor decizii ale Consiliilor Judeţene, şi aceasta pentru că unele dintre dezastrele naturale acoperite de poliţă, cum sunt alunecările de teren sau inundaţiile au un risc infim de a se produce vreodată la Timişoara.

Pe de altă parte, această poliţă de asigurare obligatorie, susţin reprezentanţii FALT, acoperă doar pagubele produse în urma unor dezastre naturale şi lasă neacoperită tocmai cauza principală care a dus, în ultimii ani, la adevărate tragedii în mediul urban – exploziile la instalaţiile de gaze.

Reprezentanţii FALT apreciază că ar fi trebuit să se realizeze, cu Prefecturile, cu Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă şi Consiliile Judeţene, o evaluare a probabilităţii producerii unor dezastre la nivel local, şi în funcţie de acest specific local să se facă asigurările.

“Aceste poliţe ar trebui încheiate în funcţie de specificul de risc al fiecărei zone. Nu ştiu care ar fi rostul plătirii unei asigurări împotriva riscurilor alunecărilor de teren la Timişoara. Nu mai spun că mai apar în unele contracte de asigurare tot felul de condiţii tendenţioase, cum a fost la Timişoara, când s-a invocat faptul că nu se pot acoperi despăgubirile produse de apa de ploaie, aşa cum am avut recent, ci doar despăgubirile provocate de inundaţiile cauzate de viiturilor unor râuri. În unele cazuri se caută tot felul de tertipuri pentru a nu se plăti despăgubirile”, declară conf. univ. dr. Nicolae Bobiţan, de la Departamentul Contabilitate și Audit al Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor Timişoara.

O treime din locuinţele timişenilor, asigurate obligatoriu

În momentul de faţă, cu toate ameninţările legate de sancţiuni şi controale, mai puţin de o treime din timişeni au semnat o poliţă de asigurare obligatorie a locuinţelor. Procentul celor asiguraţi este de 30,87% în judeţ, sensibil mai mare decât cel din judeţele vecine: 20,03% în Arad, 16,56% în Hunedoara şi 17,99% în Caraş-Severin.

Cu toate că procentul celor asiguraţi este mai ridicat, despăgubirile achitate nu sunt spectaculoae. În acest an, cu toate inundaţiile din judeţ s-au plătit despăgubiri în cuantum de doar 24.637 de lei, care nu reprezintă o sumă suficientă nici pentru refacerea unui imobil mai mare deteriorat de calamităţi naturale.

Dintre aceste poliţe, doar 20.000 sunt încheiate în mediul rural, unde există cea mai mare nevoie de asigurare împotriva dezastrelor naturale, şi în zonele cu risc mare de a fi inundate, sunt doar câteva zeci de poliţe încheiate în localităţile care au fost sub ape acum 11 ani, la inundaţiile din 2005.

Paradoxal, după inundaţiile şi viiturile din această vară, procentul celor asiguraţi în Timiş a scăzut cu aproximativ un procent.

Prin intermediul poliţelor obligatorii se acoperă în principal trei riscuri ce apar în caz de dezastre naturale: cutremur, inundaţii şi alunecări de teren. Problema legată de proporţia mică a asigurărilor e că statul nu va mai acorda ajutor pentru sinistraţii ale căror case sunt distruse de viituri. Astfel, prin asigurarea obligatorie a locuinţelor, autorităţile au transferat în responsabilitatea asiguratorilor eventuala despăgubire a sinistraţilor cărora apele le dărâmă sau le afectează grav locuinţele.

Şi cum mulţi timişeni din zonele cu risc crescut de inundaţii nu şi-au încheiat încă astfel de asigurări, în eventualitatea unor noi inundaţii, ar rămâne sub cerul liber, fără niciun ajutor.

Există zone din Timiş unde la inundaţiile din 2005 Statul a trebuit să refacă sute de case şi unde în prezent foarte puţini sunt localnicii care şi-au încheiat acele poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei. Şi aceasta pentru că, spun reprezentanţi ai Primăriilor din zone-problemă precum Foeni, Otelec sau Gătaia, ştiindu-se riscul foarte mare legat de inundaţii, reprezentanţii societăţilor de asigurare au stabilit preţuri foarte mari la poliţele de asigurare, până la un nivel imposibil de acoperit de cei mai mulţi oameni din mediul rural.