Deşi chiar Primăria, prin reprezentanţii săi, a atras atenţia asupra problemei podurilor din Timişoara, care au ieşit din perioada de garanţie şi nu au expertize de consolidare la zi, puţine sunt planurile de investiţii legate de reabi­lita­rea lor.

Atenţionări şi, deocamdată, intenţii

Conducerea Pri­mă­riei a recunoscut că sta­rea teh­nică a unor poduri din Timi­şoa­ra – majoritatea foarte vechi, cel mai nou, ieşit şi el din ga­ranţie, Podul Muncii, datând din 1978 – nu este foarte bună, ra­portată la trafic şi la stan­dar­de­le de siguranţă din domeniu.

Vi­ceprimarul Traian Stoia atrăgea atenţia asupra fap­tului că din cele 18 poduri, pasa­rele şi pasaje care se află în patrimo­niul Municipalităţii, doar patru sunt în garanţie şi numai cinci au expertiza de conso­lidare efec­tuată. Însă nici cele cinci poduri ex­pertizate nu sunt cu documen­ta­ţiile la zi, ultimele evaluări fiind făcute în urmă cu câţiva ani. Un pod cu pro­bleme este cel de la Gara de Nord, înspre bule­vardul Ti­nereţii, un­de există do­uă linii de tramvai şi o sema­forizare pe ambele părţi ale podului şi unde, din cauza stării lucrării, se pro­duc vibraţii pu­ter­nice la fiecare trecere a unui vehicul ceva mai greu.

O parte din podurile si pasa­relele din Timisoara au fost re­parate şi consolidate în interva­lul 1995 – 2008, însă şi acestea trebuie expertizate din nou, din punct de vedere al siguranţei.

Din fericire, podurile intens traficate din Timişoara au fost construite de firme străine, de regulă austriece, în perioada în care nu se făcea rabat de la ca­litate la acest gen de construc­ţii. Astfel, s-a vorbit foarte mult despre faptul că, în urmă cu mai mult de zece ani, Primăria Timi­şoara a primit o înştiinţare de la o firmă austriacă, urmaşă a companiei care construise poduri în Timişoara la început de secol trecut, înştiinţare în care se preciza că au ajuns la termenul de “expirare” Podurile Traian, Mihai Viteazul, Dacilor şi De­cebal, la construirea cărora a contribuit respectiva companie.“Într-adevăr, nu o dată, Primă­ria a primit înştiinţări de la fir­me austriece sau maghiare în ca­re i se comunica faptul că ex­piră perioada de garanţie de 100 de ani pentru diverse poduri construite în municipiu”, spunea consilierul local PDL Ştefan Constantin Sandu.

Starea podurilor din muni­cipiu a constituit, în urmă cu câteva luni, şi su­biectul unei interpelări parla­mentare a deputatului PDL Cornel Să­mărtinean, interpelare înainta­tă Depar­tamentului pentru Pro­iecte de Infrastructura şi Inves­tiţii Străi­ne şi în care menţiona, printre altele, că din podurile, pasajele şi pasare­lele aflate în patrimoniul Muni­cipalităţii Timişoara, doar patru sunt în garanţie şi doar cinci au expertiza de consolidare efec­tuată. “În cazul celor cinci poduri care au expertiză, în momentul în care acestea vor intra în reparaţii, expertizele lor trebuie aduse la zi, în condiţiile în care cele mai noi sunt de trei – patru ani. Un  exemplu de pod expirat este cel de la Gara de Nord, în­spre bulevardul Tinereţii, unde există două linii de tramvai şi o semaforizare pe ambele părţi ale podului. La fiecare trecere a tramvaielor se produc vibraţii şi se întâmplă ca, uneori, din cauza semaforizării, tramvaiele să aştepte pe pod la semnalul roşu”, trăgea semnalul de alar­mă parlamentarul timişean.   

Podul de la Uzina de Apă ridică şi el semne de întrebare

Deşi în alte domenii au fost planificate investiţii de amploa­re, lucrările derulate la poduri de Direcţia Tehnică a Primăriei nu au fost foarte multe în ultima perioadă. De exemplu, s-au făcut lucrări la Podul de la Uzina de Apă ce asigură legă­tu­ra dintre strada Uzinei şi stra­da Rozelor care, după cum speci­fi­că specialiştii Direcţiei Teh­nice, “se află într-o stare avan­sată de degradare, stare care nu mai conferă siguranţă desfăşură­rii traficului auto şi pietonal”.

Lucrările la pasajul Michelangelo nu rezolvă marea problemă legată de pod

Pe lângă podul de la Uzina de Apă, Primăria a demarat un proiect al fostei administraţii, care prevede nu doar realizarea pasajului rutier subteran în zona Michelan­gelo, ci şi reabilitarea podului. Însă, con­form unor consilieri locali, proiectul nu rezolvă una dintre marile probleme legate de acest pod, care ar putea încur­ca viitoare proiecte legate de navigaţia pe Bega. “Podul Mi­chelangelo nu e în aliniament, ca înălţime, cu celelalte poduri peste Bega. E un lucru care poate fi un impediment din per­spectiva navigaţiei pe canal, podul trebuind ridicat mai sus. Din păcate, această problemă nu se rezolvă nici prin actualul proiect derulat în zonă”, declara consilierul local Ştefan Constantin Sandu.

Proiectul de fluidizare a circulaţiei în zona bulevardului Vasile Pârvan şi a străzii Pes­talozzi, ce include construirea pasajului subteran Michelan­gelo şi reabilitarea podului ri­dică însă semne de întrebare, existând consilieri locali care spun că varianta supraterană ar fi fost de două ori mai ief­tină şi că varianta cu subpasaj nu-şi găseşte justificarea, ra­portată la resursele financiare limitate ale Municipalităţii ti­mişorene.

În plus, Radu Ra­doslav, fost arhitect-şef al oraşului, a afir­mat că proiectul aferent pasajului Michelangelo pleacă de la o idee greşită, pen­tru că în toate oraşele mari se caută soluţii pentru scoaterea circu­laţiei din zona centrală, iar prin proiecte de genul celui legat de pasajul Michelangelo se obţine un efect contrar – tocmai concen­trarea traficului rutier în zona centrală.

Podul de pe Calea Şagului, finalizat

Un pod reabilitat şi finalizat este cel din Ca­lea Şagului. Tranzitat zilnic de mii de auto­vehicule, pasajul care face legătura cu Belgradul a fost blocat mai bine de doi ani de lucrări de reabilitare, timp în care s-a circulat pe câte un singur sens de mers, deoarece nu există trasee convenabile de deviere a circulaţiei, după cum explicau reprezentanţii Pri­măriei Timişoara.

 Construit în urmă cu peste 30 de ani şi aflat într-un stadiu avansat de degradare, podul a intrat în reabilitare în 2008, iar principalele lu­crări au vizat consolidarea şi moder­nizarea acestuia. Autorităţile locale au plătit peste zece milioane de lei pentru aceste lucrări, afirmând că „structura de rezistenţă a podului are acum o garanţie de 25 – 30 de ani, iar asfaltul, una de zece ani”.

Autorităţile locale au redeschis traficul pe toate cele patru benzi de circulaţie pe pod, în 1 decembrie 2010, deşi lucrările nu erau încă finalizate. Conform proiectului, mai erau nece­sare lucrări de montare a balustradei metali­­ce, a parapeţilor din beton, trebuiau rea­lizate piste pentru ciclişti, trebuia curăţat şi vopsit tablierul principal din metal din zona căii ferate şi mai erau necesare lucrări de repar­are a grinzilor parapet, dar şi marcaje şi indicatoare. Lucrările au continuat inclusiv până în 2012, când Di­recţia Tehni­că a Primăriei a consem­nat un plan stufos de noi amenajări în zonă – aplicarea marcajului longitudinal, aşternerea uui strat de uzură la trotuare, reparaţii la grinda parapet, reparaţii la infrastructură şi suprastructură, zugrăveli rigle, zugrăveli la consola trotuarului şi a grinzii marginale.