Deszăpezirea Timişoarei se va scumpi începând din această toamnă, conform unei clauze din celebrul contract încheiat de Primăria Timişoara pe şase ani pentru această activitate. Act care dă posibilitatea contractantului să solicite în luna octombrie a fiecărui an ajustarea preţurilor în funcţie de indicele preţurilor de consum. Şi la momentul încheierii, şi acum, câţiva consilieri locali au susţinut şi susţin că această activitate nu trebuia atribuită pe o perioadă de şase ani, ci cel mult pe doi – trei ani. Pentru că în acest fel s-ar fi stimulat concurenţa şi s-ar fi ajuns la nişte preţuri nu mai mari, ci mai mici.

Preţuri ajustate pe toată linia

„Proiect de hotărâre privind ajus­tarea tarifelor la contractele de dele­ga­re a gestiunii activităţii de curăţare şi transport a zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei sau îngheţ”, aşa se numeşte propunerea de act normativ supusă dezbaterii plenului Consiliului Local în această lună, prin care se oficializează creşterea de tarife pentru serviciile de deszăpezire prestate în Ti­mişoara. Conform motivaţiei proiec­tului, în 2010 Consiliul Local a aprobat delegarea gestiunii activităţii de desză­pezire-curăţare şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea acestora în funcţiune pe timp de polei sau în­gheţ pentru o perioadă de şase ani, pentru cele şase sectoare stabilite în Timi­şoa­ra. Contractul a fost adjudecat atunci de Retim şi Drumuri Munici­pa­le, şi în contractele încheiate se menţiona că ajustarea tarifelor pentru activitatea de curăţare şi transport a zăpezii, se poate face în fiecare an, în luna octom­brie, utilizând indicele pre­ţurilor de consum, comunicat de Institu­tul Naţio­nal de Statistică.

Cum suntem în octombrie, a apă­rut şi solicitarea de ajustare pozitivă a preţurilor, propunându-se ajustarea ta­rifelor pentru activitatea de curăţare şi transport a zăpezii în funcţie de nivelul indicelui preţurilor de consum pentru perioada martie 2011 – septembrie, „aplicabil contractelor de delegare a ges­tiunii activităţii, care este de 11,33%”.

Primăria Timişoara nu uită să pre­cizeze că deţine prerogativele absolute legate de stabilirea acestor preţuri, menţionând că, fără alte comentarii, „Consiliile Locale ale municipiilor au competenţe exclusive în ceea ce priveş­te înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi coordonarea serviciului de salu­bri­zare a localităţilor, având atribuţii în domeniul stabilirii, ajustării ori modi­ficării tarifelor propuse de operator”, drept conferit de pre­vederile Legii ser­viciilor comunitare de utilităţi publice.

Practic, ce înseamnă această ajus­tare, în cifre? De pildă, în sectorul 1 al Timişoarei, stabilit de acest contract ca fiind zona centrală, curăţatul meca­nic al zăpezii şi gheţii cu utilaj cu lamă pe 1000 de metri pătraţi creşte de la 8,95 de lei + TVA la 9,89 de lei + TVA. Curăţatul manual pe aceeaşi suprafaţă creşte de 504,25 de lei, la 557,25 de lei. Încărcatul şi transportul zăpezii creşte şi el de la şapte lei pe metrul cub, la 7,74. Împrăştiatul mecanic de mate­ria­le antiderapante e „personalizat”. Îm­prăştiatul de sare, de pildă, e mai scump, şi preţul său a crescut de la 40 de lei, la 44,2 lei, pe 1000 de metri pătraţi. Împrăştiatul de şplit (piatră dură spar­tă) este mai ieftin, dar şi aici preţul creşte de la 29,6 lei la 32,7 lei.

Combaterea poleiului şi a gheţii prin stropire cu soluţie de clorură de calciu se indexează, de asemenea, ajungând la 131,4 lei pe 1.000 de metri, de la 118 lei. Aceeaşi operaţiune, dar la care se foloseşte soluţie de clorură de sodiu, e mult mai ieftină, dar chiar şi aşa creşte de la 9, la 9,95 de lei pe 1.000 de metri pătraţi. Majorarea nu ocoleşte nici curăţarea gurilor de ca­nal, operaţiune al cărei cost, pe metru pătrat, creşte de la 3,4 la 3,76 de lei.

Consilier local: „La Primăria Timişoara e o obişnuinţă să se încheie contracte pe nu ştiu câţi ani”

În 2011, în ciuda semnalelor nega­tive venite dinspre presă şi dinspre unii consilieri locali, Primăria Timişoara şi-a dus la bun sfârşit planul de a schimba radical modalitatea de atribuire a ser­viciilor de deszăpezire. Fosta conducere a Municipalităţii a decis să continue cu modelul propus, fundamental diferit de cel anterior, când exista o împărţire a Timişoarei pe trei zone, iar contractele se încheiau pe perioade de trei luni. În ciuda valorilor mari ale contractelor, au existat doar două firme care s-au arătat interesate de aceste lucrări, în forma nouă de atribuire.

Caietul de sarcini prevedea ca ser­viciile să se desfăşoare “de regulă în perioada 15 noiembrie – 15 martie”, iar operatorul de servicii “va avea expe­rienţă în domeniu şi va fi dotat cu uti­laje specifice performante”. Con­form aceluiaşi caiet de sarcini, în cazul de­punerii stratului de zăpadă şi formă­rii gheţii, arterele de circulaţie, spaţiile destinate traversării pietonale a stră­zilor, trotuarele din dreptul staţiilor mij­loacelor de transport în comun, respec­tiv refugiile de pietoni, căile de acces la instituţiile publice şi unităţile de ali­mentaţie publică trebuie să fie practi­cabile “în termen de maximum patru ore de la încetarea ninsorii” – termen oarecum vag şi uşor de interpretat. Totodată, conform cerinţelor Primă­riei, “în cazul unor ninsori abundente sau care au o durată de timp mai mare de 12 ore, se va interveni cu utilajele de deszăpezire pentru degajarea cu prioritate a străzilor pe care circulă mijloacele de transport în comun”.

Încă din momentul deciziei schim­bării modalităţii de atribuire a contrac­telor de deszăpezire au existat contro­verse. Reprezentanţi ai Consiliului Lo­cal susţin că au existat de la început re­zerve cu privire la această schimbare a contractului, precizând că un con­tract de cel mult trei ani era arhisufi­cient, şi aceasta pentru că, într-un interval extrem de lung poate apărea oricând o firmă care să ofere servicii mai bune, la preţuri mai mici. Or, într-o astfel de situaţie, Primăria nu ar putea avea acces la ele.

Consilierul local P.D.-L. Simion Moşiu (foto) spune că, din punctul său de vedere, aceste contrac­te puteau fi „bucăţelite” şi atribuite pe doi ani: „Acum, dacă ar veni o altă societate cu o ofertă mult mai bună, cu tarife mult mai mici, Primăria nu poate contracta aceste servicii pentru că es­te legată de acel contract pe şase ani. E la fel ca şi în cazul acelui contract cu semnaliza­rea rutieră. La Primăria Timişoara se constată o obişnuinţă de a se încheia contracte pe nu ştiu câţi ani. Trăim într-un mediu în care se presupune că ar trebui încurajată con­curenţa, pen­tru că în acest fel se ajun­ge la servicii mai bune, la preţuri mai mici. Şi nu exista riscul plafonării, creat de sigu­ranţa unui contract pe şase ani. Aceas­tă formulă de atribuire a unor con­tracte pe perioade lungi şi foarte lungi continuă să fie controver­sată. Nu se jus­tifică în vreun fel”.

Confuzie în privinţa utilizării frezelor de deszăpezire

Rămâne de văzut dacă această ma­jorare de preţuri va duce şi la o îm­bună­tăţire a prestaţiei.  În primăvară, Muni­cipalitatea preciza că din apro­ximativ 1.000 de străzi ale Timişoarei, doar pe 423 se face deszăpezire. „Per­fect nu este, ca să nu ne mai facem iluzii. Nu am cum să contractez alte firme. Ce o să se întâmple cu străzile care nu au fost prinse în contract? Cetăţenii vor fi ne­mulţumiţi. Asta o să se întâmple”, de­clara atunci primarul Nicolae Robu.

Edilul dădea, însă, asigurări că firmele care au contract cu Municipali­tatea nu vor fi plătite dacă nu îşi vor face trea­ba. În plus, promitea că, în momentul în care se va face bilanţul, se vor aplica şi sancţiuni: un minus de 5% pe lună din factură şi 1.000 de lei pe zi, în cazul în care societăţile nu îşi vor face treaba.

Probabil ca o alternativă, Primăria venea, tot în primăvară, cu ideea năs­truşnică a achiziţionării a 40 de freze de deszăpezire a trotuarelor, dintre ca­re 19 au fost date prin semnătură Con­siliilor Consultative de Cartier, celelalte ajungând în unităţile publice, şcoli şi spitale. Un singur utilaj a costat 1.950 de lei, investiţia pentru cele 40 de freze costând Municipalitatea aproape 80.000 de lei. După achiziţionare, sistemul de utilizare al acestor utilaje s-a dovedit a fi extrem de confuz. “Consiliile de Cartier, cărora li s-au repartizat aceste utilaje, nu sunt persoane juridice, nu au sediu, nu au angajaţi. Deci, nimeni nu trebuie să-şi închipuie că aceste Consilii de Cartier vor avea obligaţia să realizeze deszăpezire cu utilajele respective. Pentru că nu au cum. În plus, ce poţi să faci la un oraş de dimensiunile Timişoarei cu acele 20 de freze date Consiliilor de Cartier? Poate că e o iniţiativă bună pentru imagine, dar nu este fezabilă”, spuneau atunci reprezentanţii Federaţiei Asociaţiilor de Locatari din Timişoara.