De ce a intrat Monica Macovei în lupta pentru Preşedinţia României de una singură, fără a avea un partid în spate? Ce va face dacă va ajunge la Palatul Cotroceni, iar la Palatul Victoria va rămâne Victor Ponta, în condiţiile în care Constituţia a rămas cu aceleaşi prevederi care favorizează neînţelegerile între preşedinte şi premier? Ce preconizează că se va întâmpla cu Justiţia – la a cărei reformă a pus umărul ani de zile – în cazul în care preşedinte va ajunge Victor Ponta? Sunt câteva dintre întrebările pe care i le-am adresat europarlamentarului Monica Macovei, candidat independent la Preşedinţia României, care a fost, zilele trecute, la Timişoara.

„Am intrat în această cursă din revoltă”

Doamnă Monica Macovei, de ce aţi intrat de fapt în cursa prezidenţială? A fost o decizie asupra căreia aţi reflectat sau una intempestivă?

Am decis să candidez pentru funcţia de preşedinte al României după ce i-am văzut pe ceilalţi candidaţi şi am socotit că alegerea unuia dintre ei duce România cu 20 de ani în urmă, şi a altuia, cu 10 – 15 ani. Eu vreau să duc România înainte. Pe scurt, am intrat în această cursă din revoltă împotriva a ceea ce ar urma să se întâmple României, să meargă înapoi, şi din dorinţa de a oferi o alternativă şi de a merge înainte.

Ca şi candidat independent, lucrez cu voluntari, nu cu maşina de partid în spate. Ei au împărţit România, eu împart dreptatea. Oamenii vin cu mine. Nu vă imaginaţi câţi voluntari am, iar unii au studii mai înalte ca ale mele. La recepţie, de exemplu, am o doamnă care şi-a dat doctoratul în matematică, în SUA, şi stă la recepţie, adună semnături şi vorbeşte cu oamenii. Nici ea, nici alţii nu au lucrat niciodată ca voluntari pentru vreun partid.

„Stat de drept, anticorupţie, respectarea legii sunt valori de dreapta”

Sunt voci care afirmă că, atâta vreme cât susţineţi valori transideologice – anticorupţie, justiţie, stat de drept –, nu vă puteţi revendica a fi de dreapta…

Este o prostie. Stat de drept, anticorupţie, respectarea legii, valabile pentru toţi, sunt valori de dreapta. Să vă mai spun ceva apropo de valorile de dreapta şi de stânga. Tot stând de vorbă cu foarte mulţi oameni, în România, şi mai ales cu tineri, am constatat că această ideologie nu contează foarte mult, chiar dacă pentru mine contează. Tinerii spun: „Noi vrem educaţie bună şi locuri de muncă, nu ne interesează de stânga sau de dreapta”. De asemenea, sinceră să fiu, politicienii noştri nu sunt de stânga sau de dreapta neapărat, cu valori şi principii clare, aşa cum erau cei din perioada interbelică. Sunt Guverne de dreapta care au luat măsuri de stânga, şi invers. Şi mai spun ceva: autostrăzile nu sunt de stânga sau de dreapta. Le faci sau nu, vrei să le faci sau nu vrei.

Eu cred în dreptate pentru toţi şi dreptate în toate, în adevăr, în justiţie, în educaţie, în sănătate, în economie. Dreptate în economie să ştiţi că înseamnă foarte mulţi bani care se întorc în buzunarul oamenilor – pentru că nu vor mai fi contracte care vor costa de zece ori mai mult decât preţul pieţei – bani furaţi din buzunarele noastre. Cu aceşti bani vom face grădiniţe, şcoli, spitale, vom mări alocaţiile pentru mame, vom face ce are nevoie societatea românească.

Aţi spus că unul dintre proiectele pe care le veţi susţine va fi liberalizarea vieţii politice. Despre ce e vorba mai exact?

Îmi doresc reforma clasei politice încă din 2005. În 2006 – 2007, dacă aş fi întrebat pe cineva dacă apreciază că parlamentarii sau persoane cu funcţii politice importante ar putea intra la închisoare, ar fi spus „nu”. Iată că se poate.

„Cred că justiţia se va opri dacă oricare dintre ceilalţi candidaţi va ieşi câştigător”

Care sunt temele majore ale proiectului pentru România, pe care îl veţi propune?

Lucrez încă la programul politic, care va include viziunea pentru România, care va porni de la 20 de măsuri – nu vreau să fie un document lung, aşa cum am fost obişnuiţi până acum. Orice preşedinte trebuie să aibă o viziune pentru ţară, trebuie să ştie în ce direcţie vrea să o ducă.

Candidez, aşa cum am spus, pentru că nici candidaţii de dreapta nu sunt de fapt de dreapta şi nu cred în aceste valori. După părerea mea, justiţia se va opri dacă oricare dintre ceilalţi candidaţi va ieşi câştigător. Adică, preşedintele ţării îi va revoca pe procurorul-şef al DNA, pe procurorii-şefi de servicii, care contează şi care instrumentează dosarele mari de corupţie. Şi cu asta, cei opt ani de zile se vor duce pe apa Sâmbetei…

Eu mă adresez acelor 50 la sută dintre români care sunt scârbiţi de politică şi nu se mai duc la vot. Mă adresez lor, pentru că acestor oameni le-a fost încălcată demnitatea de către politicieni, ceea ce îi determină să afirme „Sunt toţi la fel”. Şi aici au în mare parte dreptate. Toate partidele au fost la putere, în toate combinaţiile posibile, inclusiv cu partidele mai mici şi, după 25 de ani, suntem aici, cu jumătate de populaţie care nu merge la vot, cu oameni dezamăgiţi, a căror demnitate, repet, a fost călcată în picioare. Eu vreau să le redau această demnitate – şi pe categorii profesionale, şi ca oameni. Vreau ca demnitarii să nu mai fure din banii publici, adică din banii noştri. Vreau ca funcţionarii să nu mai plimbe lumea de la un ghişeu la altul. Vreau să nu mai fie cerută mită şi nu mai fie omul trimis acasă, pentru a veni mâine sau poimâine cu alte acte. Vreau ca omul să zâmbească atunci când merge pe stradă, să nu mai fie trist şi încrâncenat. Or, va putea zâmbi atunci când va şti că sănătatea îi este asigurată, dacă i se întâmplă ceva, şi va fi tratat corect şi decent, că nu va fi tratat diferit faţă de un politician sau de un bogătaş. Va putea zâmbi când va şti că învăţământul va fi bun pentru copilul său, că acesta va merge la o şcoală bună, iar apoi va găsi slujbă. Şi va mai putea zâmbi atunci când va şti că nu-şi pierde slujba mâine. Or, a introduce ideea de dreptate în economie înseamnă exact asta. Înseamnă competiţii corecte, înseamnă licitaţii publice simple şi transparente, făcute după o lege simplă şi transparentă. Ceea ce înseamnă că vin investiţii mari în România, care creează locuri de muncă şi care aduc stabilitate şi încredere, care dezvoltă România. Vedeţi, acum nu mai vin investiţii mari în România, ba unele fug, pentru că li se cere şpagă, pentru că Codul Fiscal se schimbă frecvent, pentru că e birocraţie. Toate aceste neajunsuri vreau să le retez.

De asemenea, IMM-urile româneşti nu mai trebuie să depindă de partide. Trebuie ajutate să se dezvolte. Reducem taxele, le scoatem pe cele aberante – cum e taxa pe stâlp, de exemplu –, reducem fiscalitatea, birocraţia şi nu mai modificăm Codul Fiscal şi alte legi, de „n” ori pe an. Omul trebuie să-şi facă un plan de afaceri, pe care să îl poată susţine, să-l poată respecta. Sectorul privat, care creează locuri de muncă, trebuie lăsat să se dezvolte.

„Nu voi coabita cu nimeni, niciodată”

Pentru a pune în aplicare aceste măsuri, veţi avea nevoie de un Guvern nu doar competent, ci unul care să rezoneze la aceste idei. Vă gândiţi ca, în eventualitatea în care veţi câştiga alegerile…

Voi câştiga alegerile! Vă imaginaţi cum ar merge educaţia în ţara asta, cu un preşedinte care a plagiat, a furat? Ce mesaj le transmite copiilor? „Furaţi, copiaţi, intraţi la facultate fără bac, că puteţi ajunge prim-ministru”. Nu se poate aşa ceva… Dacă societatea românească ar fi educată, aşa încât fiecare să gândească cu propriul cap, fără influenţa unei televiziuni sau a alteia, Ponta nu ar fi fost nici premier. Niciodată.

Reiau întrebarea: vă gândiţi ca, în eventualitatea în care veţi câştiga alegerile, să optaţi pentru un Guvern în care accentul să fie pus pe oameni politici sau pe tehnocraţi?

În ceea ce priveşte consilierii mei, ca preşedinte, vor fi tehnocraţi. Eu deja lucrez cu tehnocraţi – specialişti în sănătate, în educaţie, în economie, fiscalitate, agricultură –, care nu vin din mediul politic.

În privinţa Guvernului, avem două variante. Prima variantă ar fi ca Ponta să plece. Fie i se va spune „nu” de către popor şi va demisiona, deşi onoare am văzut că nu prea are, fie PSD îl va da jos. Şi atunci eu voi numi un prim-ministru şi, având în vedere că niciun partid şi nicio alianţă politică nu are peste 50 la sută plus unu, voi putea numi un premier din orice partid – asta prevede Constituţia. A doua variantă ar fi ca Ponta să nu plece, şi PSD să nu-l dea jos. Atunci voi lucra cu ei până în 2016, când vor fi alegeri.

Constituţia a rămas cu ştiutele, dar nerezolvatele minusuri care au dus, de ani de zile, la tensiuni între preşedinte şi premier. În cazul în care va fi un prim-ministru cu care veţi avea păreri divergente, veţi recurge şi dumneavoatră la un acord de coabitare?

Nu folosesc cuvântul „coabitare”. Nu voi coabita cu nimeni, niciodată. Este un cuvânt care implică foarte multe lucruri urâte şi murdare, pe care eu nu le voi face şi pe care nu le-am făcut. Voi aduna pe toată lumea la masă şi voi spune care sunt proiectele mele, pe educaţie, pe sănătate, pe economie, pe agricultură. Voi cere Guvernului să facă asta, asta şi asta. De ce? Pentru că oamenii mă votează cu aceste proiecte. Lumea trebuie să înţeleagă că îţi angajezi un preşedinte, îţi angajezi un premier, îţi angajezi un parlamentar. Ei nu vin peste tine, numiţi de Dumnezeu. Tu, când l-ai votat, ţi l-ai angajat, ai un contract cu el. Şi, ca atare, îi poţi scrie de trei ori pe zi. Şi să nu uităm că vin alegeri, în 2016. Eu, sigur, voi vorbi, respectând Constituţia, despre ceea ce nu este în regulă. Dar voi vorbi.

Adică, veţi fi şi dumneavoastră un preşedinte jucător…

Nu. Voi fi un preşedinte mediator, cum prevede Constituţia, dar asta nu înseamnă că nu voi avea cartonaşul galben sau cartonaşul roşu în buzunar. Şi, de câte ori regulile vor fi încălcate, voi proceda aşa cum procedează arbitrul pe terenul de sport. Dacă legile vor fi încălcate, voi spune public. Asta nu înseamnă că voi fi preşedinte jucător. Asta înseamnă că îi spui primului-ministru, de exemplu, că a încălcat legea. Nu uitaţi că preşedintele face parte din Executiv. Încălcarea legii nu trebuie să fie tolerată de nimeni, cu atât mai mult, de către preşedintele ţării. Deci, voi fi un preşedinte mediator. Voi aduna lumea la masă şi, dacă nu vor vrea să facă, voi vorbi. Fără să dezbin. În momentul de faţă, românii sunt dezbinaţi. Eu vreau să fim împreună din nou, să ne luăm România înapoi, să ne reconstruim România. Imaginaţi-vă harta României formată din rotiţe asamblate unele cu altele – asta ar fi o Românie care funcţionează.

„Şi ideea de suspendare a preşedintelui, şi ideea aceasta cu autonomia nu fac decât să vulnerabilizeze ţara”

Aducerea în prim-plan a proiectului UDMR privind autonomia Ţinutului Secuiesc, nu numai că redeschide un conflict îngheţat, dar stârneşte o dezbatere sterilă, atâta vreme cât nu poate avea nicio finalitate în lipsa modificării Constituţiei. Ridică, însă, mai mari semne de întrebare raportându-l la contextul în care este readus în discuţie şi care implică pe de o parte conflictul geopolitic din regiune, ajuns la cote alarmante, pe de alta, apariţia pe eşichierul politic a unui partid ultranaţionalist, România Unită, condus de un fost membru PSD şi colaborator al Vocii Rusiei – care înfierează ideea de autonomie şi identitate etnică – şi, nu în ultimul rând, pregătirea României de a-şi alege viitorul preşedinte. E pură coincidenţă redeschiderea acestui subiect, acum?

S-ar putea să fie o temă electorală. Eu înţeleg că autonomia Ţinutului Secuiesc este dorinţa secuilor, de foarte mult timp, şi nu vreau să comentez acest lucru. Avem o Constituţie…

E o problemă ridicată, în general, în preajma diferitelor tipuri de alegeri. Problema este că cine îşi iubeşte România trebuie să o apere şi să nu ţină seama de lupta electorală. Dacă îţi iubeşti ţara, nu vrei să o vulnerabilizezi şi nu trebuie să faci asta. Şi ideea de suspendare a preşedintelui, care se traduce prin criză politică – oricum s-ar numi preşedintele –, şi ideea aceasta cu autonomia nu fac decât să vulnerabilizeze ţara. Aici nu e vorba despre dorinţa secuimii – pe care, am spus, încerc să o înţeleg. E vorba despre momentul ales, unul electoral. După părerea mea, un politician responsabil trebuie să dea deoparte momentul electoral şi să acţioneze aşa încât să-şi apere ţara. Avem un război la graniţa de est a României, avem o Federaţie Rusă în expansiune – preşedintele ucrainean Poroşenco avertiza că şi România este în pericol – şi, ca atare, nu avem nevoi de nicio vulnerabilitate.

Deci, nu credeţi că e provocată readucerea în prim-plan a acestui subiect delicat, acum…

Nu pot confirma, dar Moscova sigur va profita. România nu trebuie să ajungă să facă înţelegerile pe care le-au făcut Bulgaria şi Ungaria cu Federaţia Rusă. Prin vene nu ne curge gaz rusesc. Hai să nu ne vindem şi să rămânem independenţi, să fim împreună şi să ne iubim.

„Nu suntem la un nivel în care toată Justiţia din România funcţionează, mergând înainte oricine ar fi la putere”

Tot în ipoteza ajungerii la Cotroceni a lui Victor Ponta, pe care aţi respins-o mai sus… Există indicii că, în numele „debăsificării”, vor fi operate modificări importante în structura de funcţionare a DNA, a ANI şi, implicit, a CCR sau vor fi chiar desfiinţate – intenţie devoalată, în vara lui 2012, de colonelul Dogaru…

Nu vreau să iau în calcul varianta câştigării Preşedinţiei de către acest arogant, mincinos şi lipsit de conţinut domn Goe al politicii româneşti. Pentru că, atunci, România s-ar întoarce cu cel puţin 20 de ani în urmă.

Acum, ca să vă răspund la întrebare: să ştiţi că nici nu e nevoie să desfiinţeze DNA. E suficient să-i revoce pe procurorul-şef, pe adjunctul acestuia, pe şefii de secţii şi să-şi pună oamenii lui. Acum DNA funcţionează. Parchetul General funcţionează? Nu. Cine conduce Parchetul General? Tiberiu Niţu, prietenul lui Victor Ponta. Ce dosare a mai făcut Parchetul General de când, la conducerea instituţiei, a fost numit Tiberiu Niţu? Ştiu că a oprit nişte dosare. În rest, nu ştiu ce face… Nu suntem la un nivel în care toată Justiţia din România funcţionează, mergând înainte oricine ar fi la putere. Suntem la nivelul la care nişte oameni contează, oameni pe care, dacă îi schimbi, opreşti totul. Acelaşi lucru e valabil şi la judecători. Nu toţi judecătorii din România sunt la fel de profesionişti, curajoşi şi în situaţia de a nu le păsa cine ajunge în faţa lor. Avem şi corupţie în Justiţie, şi mă bucur foarte mult că DNA se ocupă şi de asta. Prima care trebuie curăţată e Justiţia pentru că abia atunci va curăţa, la rândul ei, eficient sistemul.

„A avea un şef de stat fost sau actual colaborator al unui serviciu secret e un atac la siguranţa naţională şi la democraţie”

Fostul spion de pe lista candidaţilor la prtezidenţiale este un subiect care a suscitat interesul opiniei publice…

Este irelevant dacă e fost sau actual colaborator al unui serviciu secret, din punctul meu de vedere, pentru că preşedintele României nu trebuie să aibă o astfel de legătură cu serviciile secrete, pentru că nu trebuie să fie şantajabil. Apoi, este foarte rău să amesteci serviciile secrete în alegeri. Noi avem servicii secrete – SRI şi SIE – care s-au reformat când am intrat în NATO, chiar şeful CIA i-a lăudat, de mai multe ori, în timpul vizitelor la Bucureşti, şi, ca atare, trebuie lăsate deoparte de jocul politic. Să le bagi în jocul politic este inconştienţă.

Singura metodă instituţională de a verifica această informaţie este cea pe care eu am cerut-o. Şi anume, prin intermediul Comisiilor permanente existente în Parlamentul României, care controlează una SRI şi una SIE. Acestea să cheme conducerile celor două servicii şi să lămurească această chestiune. Electoratul român are dreptul să ştie, pe cale instituţională, despre cine este vorba. Nu te poţi juca cu vorbele, să spui „a fost cutare”, ştiind că nu poţi aduce nicio probă, că nu ai voie să scoţi documente clasificate.

Ideea ACL de a face o altă comisie specială de anchetă provizorie este o prostie pentru că, pe de o parte, va dura vreo săptămână până se împart posturile – cine, din ce partid intră în componenţa ei –, pe de alta, nu au certificate ORNISS, iar apoi există o vorbă, adevărată: „Dacă vrei să îngropi un subiect, fă o comisie”.

Dar a avea un şef de stat legat în acest mod de servicii este un atac la siguranţa naţională şi la democraţie.