Timişul pare a fi un judeţ al culturilor agricole intensive, judecând după numărul de atestate de producător şi carnete de comercializare a produselor autohtone distribuite de Primării, prin Consiliul Judeţean. În realitate, e extrem de greu de apreciat câţi producători autentici şi câţi speculanţi se ascund în spatele acestor hârtii, mai ales că pe acest segment, după cum spun şi reprezentanţi din Consiliul Judeţean, „aproape nimeni nu mai controlează nimic”.

Număr extrem de mare de acte de comercializare pentru, teoretic, produse timişene

Raportat la atestatele de producător şi carnetele de comercializare distribuite anul trecut de Consiliul Judeţean Primăriilor, s-ar putea crede că în Timiş se face o agricultură intensivă, aproape fiecare parcelă de pământ arabil fiind fructificată la maximum.

Astfel, anul trecut CJ Timiş a cumpărat şi distribuit Primăriilor din judeţ 164 de blocuri de atestate de producător, care se realizează standard, cu câte 100 de file fiecare. Înmulţind, se ajunge la cifra de 16.400 de atestate de producător, de natură să sugereze că o foarte mare parte a populaţiei judeţului se ocupă cu agricultura intensivă, în scop de comercializare, lucru destul de greu de crezut. La aceste atestate s-au adăugat 16.520 de carnete de comercializare de produse autohtone, destinate unui număr de 99 de Primării. Chiar şi în aceste condiţii, la unele Primării cererea a depăşit această ofertă, astfel că 12 Primării din judeţ au mai solicitat ulterior atestate de producător şi carnete de comercializare. Doar aceste tipizate au costat peste 260.000 de lei şi, ca în orice an, nimeni nu poate să ştie câte din ele au ajuns la producători veritabili, şi câte, la intermediarii nelipsiţi din pieţele agroalimentare.

„Cred că, dacă s-ar dori, s-ar putea realiza un control efectiv şi eficient la nivelul acestor pieţe. Cu Poliţia Locală, cu Direcţia Sanitar-Veterinară. Direcţia Agricolă se implica cu specialiştii săi în acest gen de verificări, însă această instituţie a fost redusă la un număr foarte mic de specialişti, cu atribuţii şi funcţii limitate. Dacă s-ar vrea cu adevărat, s-ar putea elimina aceşti falşi producători, care, de fapt, sunt intermediari, şi nici nu ar fi nevoie de înfiinţarea unei noi instituţii, pentru că avem suficiente instituţii spre care pleacă taxele şi impozitele plătite de noi. Ar trebui doar ca funcţionarii din aceste structuri să-şi facă treaba cum trebuie”, consideră profesorul universitar Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii.

Consilierul judeţean PNL Tiberiu Lelescu declară că aproape tot ce e reglementat de legislaţia agricolă e în momentul de faţă într-un haos total. „Nu verifică aproape nimeni aceste SRL-uri sau asociaţii familiale cu certificate de producător eliberate pe ochi frumoşi. De când Camera Agricolă şi-a retras specialiştii din primării nu se mai întâmplă cam nimic, mulţi dintre aşa-zişii inspectori ai primăriilor nu au pregătire în domeniul agricol, iar degringolada este perpetuată pentru că, cu cât sunt mai încurcate lucrurile, cu atât mai mult cresc şansele de obţinere a unor câştiguri necuvenite”, mai spune Tiberiu Lelescu.

Un sistem infailibil?

Marea problemă locală legată de pieţele agro-alimentare din judeţ, care nu a fost rezolvată nici de noua legislaţie din domeniu – ce lasă competenţe de control şi emitere de documente tot la Primării – e cea a bişniţarilor cu certificate de producător eliberate ilegal, de regulă de unele Primării din vecinătatea Timişoarei.

Pieţele agro-alimentare din Timiş continuă să fie dominate de aceşti intermediari care, cu marfă de import, au eliminat treptat accesul la spaţii de vânzare al micilor producători. Şi în acest fel, astăzi, timişenii îşi fac cumpărături în pieţe cu preţuri unde peste 80% din marfă este de import. Acest gen de afaceri şi acapararea pieţelor agroalimentare de către importatori şi intermediari nu ar fi posibilă dacă autorităţile ar face un control eficient al modului în care sunt eliberate şi utilizate certificatele de producător.

În urmă cu câţiva ani, exista la nivelul Direcţiei Agricole Timiş o comisie mixtă de control, formată din reprezentanţi ai Poliţiei, ai Jandarmeriei, ai Finanţelor, care făcea periodic acţiuni de control ce vizau certificatele de producător. Însă respectiva structură a fost desfiinţată. În mod normal, specialiştii Primăriei care emit aceste certificate ar trebui să verifice sinceritatea celor care susţin că au cultivate anumite suprafeţe cu legume şi fructe şi cer certificate de producător pentru a le vinde pe piaţă. Dar, din comoditate sau din lipsă de personal de control, aceste verificări nu se fac decât „în mod excepţional”.