Din cauza informaţiilor vehiculate, conform cărora o parte din produse se aruncă, programul „Cornul cu lapte” ar putea fi reevaluat şi în Timiş.

Un audit necesar

Deşi Curtea de Conturi a făcut audituri complexe pe programe mult mai mici, care au implicat fonduri publice, până în prezent lipseşte un astfel de control derulat pe programul naţional de distribuţie de produse alimentare în şcoli „Cornul cu lapte”. Aceasta deşi sunt 14 ani de când Guvernul cumpără pentru fiecare şcolar şi preşcolar un corn şi o cutie de lapte pe zi, pentru care s-au dat deja peste un miliard şi trei sute de mii de euro. Inclusiv în Timiş banii se cheltuiesc fără ca vreo instituţie să fi evaluat vreodată câţi copii mănâncă şi câţi aruncă aceste produse.

58.306 elevi beneficiază în Timiş de acest pachet pentru care Guvernul alocă zilnic 1 leu şi 27 de bani, pentru un corn simplu de 80 de grame şi un pachet de lapte de 200 de mililitri. Aceasta înseamnă 74.048,62 de lei pe zi, adică peste 1.600.000 de lei pe lună, pe un singur judeţ. Este o sumă care ar merita măcar un audit generalist, pentru a se vedea în ce măsură este investită într-un mod justificat.

„Sub nicio formă nu cred că trebuie să se renunţe la el. Este nevoie însă de o reevaluare corectă, în raport cu informaţiile de pe plan local. Este adevărat că şi în Timiş o parte din produse sunt aruncate. De aceea cred că programul ar trebui reevaluat şi îmbunătăţit”, spune profesorul Dumitru Tomoni, fost inspector şcolar general al judeţului Timiş.

Studii pe această temă au fost făcute pe această temă în urmă cu şase ani. Şi atunci auditor a fost, paradoxal, nu Curtea de Conturi, ci Academia Română, care a analizat percepţia socială şi instituţională asupra programului menţionând „monotonia produselor”, „nivelul scăzut al pachetului zilnic” şi „premisa risipirii resurselor.”

Tot mai multe solicitări de regândirea programului

În ultima perioadă, Guvernul a primit nu doar din sectorul neguvernamental, ci şi din Parlament numeroase solicitări de restructurare a acestui program guvernamental.

Conform unei astfel de interpelări, ar fi cazul ca programul să fie adaptat realităţilor sociale prezente. „Mai cu seamă în mediul urban dar şi în cel rural, copiii refuză laptele şi cornul în favoarea pacheţelului de acasă sau a produselor de fast-food. Sunt unităţi şcolare unde niciun copil nu consuma laptele şi cornul, unii poate că ar face asta, dar, pentru că majoritatea refuză, ei se ruşinează şi renunţă. Astfel, cantităţi impresionante de lapte, produse de panificaţie chiar fructe, ajung să fie valorificate de către personalul administrativ din şcoli. Cornul şi laptele ajung mâncare pentru animale şi nu acesta a fost scopul propus de Guvern Sunt şi situaţii în care copiii iau produsele şi hrănesc maidanezii din cartier cu ele sau, pur şi simplu, le aruncă, se joacă cu ele”, se menţiona în aceeaşi interpelare.

Conform parlamentarilor care au solicitat un audit şi o reevaluare a programului, de ani buni sunt cheltuiţi mulţi bani de la buget şi „nimeni nu face nimic, toată lumea se complace în această rutină Asistăm indiferenţi la o adevărată bătaie de joc din banul public pentru că, din punct de vedere electoral, programul dă bine. Nu spune nimeni că trebuie renunţat la el definitiv, însă el ar putea deveni opţional. Astfel cheltuielile publice ar fi redimensionate şi risipa oprită, în loc să se irosească resurse, ele ar putea fi redirecţionate către cei care au cu adevărat nevoie de ele.”

Senatorii şi deputaţii care cer restructurarea programului mai menţionează că există un lanţ întreg ai slăbiciunilor, de interese, în acest program: „Consiliile judeţene – care fac achiziţiile, firmele furnizoare – care încasează banii, politicienii – care exploatează electoral programul şi categorii de personal din şcoli – care valorifică produsele neconsumate. Mulţi au de câştigat, însă statui pierde sigur pentru că scopul iniţial propus nu este atins.”