Ideea de fuziune a celor patru universităţi timişorene de stat din Timişoara într-un consorţiu universitar este tot la stadiul de proiect. De mai bine de doi ani. Deşi o fuziune ar putea face ca Timişoara să conteze în viaţa învăţământului universitar din Europa. Singurul care subscrie la acest proiect se declară rectorul Universităţii de Vest.

„La mine, interesul instituţional primează în faţa confortului scaunului personal”

Publicam recent un articol, „La Timişoara s-a ales praful de proiectul consorţiului universitar”, în care scriam despre dezinteresul manifestat de rectorii din Timişoara faţă de o even­tual fuziune a celor patru universităţi din oraş – Universitatea de Vest, Uni­versitatea Politehnica, Universitatea de Medicină şi Farmacie şi Universi­tatea de Ştiinţe Agricole – care, pe lună, cheltuie doar cu indemnizaţiile de conducere, peste 251.000 de lei, adică, într-un an, mai mult de 3.000.000 de lei.  Mai spuneam că reuşisem să obţinem un punct de vedere de la un singur rec­tor, respectiv de la cel al Agronomiei.

La câteva zile după aceea, prof. univ. dr. Marilen Pirtea (foto), recto­rul Uni­versităţii de Vest, ne-a contac­tat, de­clarându-ne că este un susţină­tor al ideii de fuziune universitară. Acesta mai spune că este conştient de avanta­jele unei universităţi unice în Timi­şoara şi se declară dispus să stea la ma­sa discuţiilor cu reprezentanţii tuturor celorlalte universităţi timişo­re­ne, con­siderând că „interesul institu­ţional şi al educaţiei primează în faţa confor­tului scaunului personal”.

Marilen Pirtea aduce o serie de argumente „pro” în favoarea consor­ţiului universitar. În plan managerial, spune el, s-ar putea vorbi despre o mai bună gestionare a resurselor prin li­mitarea unor cheltuieli administrative date de diferite poziţii manageriale ori dublări de departamente, prin ges­tio­narea mai adecvată a infrastructurii, prin reducerea cheltuielilor rezultată din comprimarea unor specializări, printr-o utilizare mai simplă a experti­zei cadrelor didactice pentru specia­lizările sau cercetările interdisciplinare şi, nu în ultimul rând, prin utilizarea resurselor în comun: „Unele instituţii deţin o bază materială pe care nu reu­şesc să o gestioneze, comparativ cu al­te instituţii, unde nevoile sunt ridicate atât în privinţa spaţiilor didactice, cât şi a căminelor studenţeşti ori a bazelor sportive”.

Prin intrarea într-un consorţiu uni­versitar ar putea fi atrase resurse de finanţare mai consistente, putându-se vorbi despre o capacitate mai mare de absorbţie a finanţărilor europene şi naţionale, mai spune rectorul U.V.T.

Tot ca argumente aduse de Mari­len Pirtea în favoarea fuziunii univer­sitare la Timişoara sunt promovarea unor programe de cercetare de mare anvergură, consolidarea ofertei educa­ţionale locale pe piaţa ofertanţilor de educaţie şi eliminarea concurenţei din învăţământul privat. Apoi, afirmă rectorul U.V.T., e de luat în calcul că o fuziune universitară ar duce la conso­li­darea influenţei şi a puterii decizionale pe care ar avea-o un centru universitar în raport cu autorităţile atât locale, cât şi naţionale, dar mai ales cu mediul economic. Marilen Pirtea estimează că o astfel de decizie ar genera o respon­sabilizare a cheltuirii banului public, ar diminua pierderile şi ar creşte veni­turile proprii.

Tot ca argumente „pro” sunt adu­se vizibilitatea sporită din perspectiva internaţionalizării, care ar putea face din consorţiul universitar timişorean cea mai mare universitate din DKMT. Acest lucru ar atrage o clasare într-o poziţie mai bună în ierarhiile europene şi mondiale.

„Aparatura de cercetare este dublată, triplată sau chiar cvadruplată”

Pe fondul scăderii constante a numărului de studenţi la chimie, fizică şi matematică, mai spune Marilen Pirtea, o fuziune a celor patru univer­sităţi ar realiza o eficientizare a bazei materiale, un grad de ocupare per laborator mult mai bun şi o utilizare a resurselor net superioară. „În acest moment, există patru laboratoare de Chimie Analitică, ce deservesc U.P.T., U.V.T., U.M.F.T. şi U.S.A.M.V.B.. Niciunul dintre acestea nu are un grad de ocupare care să se apropie de 100%, unele având chiar sub 30%. O fuziune ar genera un singur laborator de Chi­mie Analitică, cu un grad de ocupare apropiat de maxim”, explică rectorul U.V.T.

Un consorţiu universitar, mai spune acesta, ar duce la raţionalizarea investiţiilor în aparatură performantă de cercetare, precum şi a costurilor de mentenanţă: „ Un exemplu negativ la acest moment constă în aparatura de cercetare ce se găseşte dublată, tripla­tă sau chiar cvadruplată, fiind mult pes­te nevoile obiective ale cercetătorilor din Centrul Universitar Timişoara”. De asemenea, s-ar înregistra o creşte­re a eficienţei actului didactic prin exis­tenţa unor departamente unice, mai spune Marilen Pirtea, dând ca exem­plu cursurile comune, masterele de pro­fil cu audienţă generală, dar şi studiile doctorale.

Alte argumente care susţin ideea fuziunii universitare, din punctul său de vedere, sunt punerea la un loc a tutu­ror valorilor creatoare şi didactice, ca­re se estimează că va duce la un trans­fer de know-how mai bun şi mai rapid, creşterea atractivităţii universităţii în ochii posibililor candidaţi şi organizarea unei admiteri unice, la nivel de univer­sitate metropolitană. „O astfel de ad­mitere va genera un grad de ocupare mai avansat a locurilor disponibile. Existenţa unei structuri unice va sim­plifica gestionarea programelor de învăţământ, va elimina redundanţele şi programele neperformante. De aseme­nea, vor fi evitate situaţiile de parale­lism instituţional. Acum, există pro­gra­me de studii din acelaşi domeniu care sunt ofertate de mai mulţi actori ai pie­ţei învăţământului superior. De exem­plu, Comunicare există la U.V.T., dar există şi la U.P.T., unde este nefirească această specializare”, apreciază prof. univ. Pirtea.

Beneficii ar aduce o eventuală fu­ziune a celor patru universităţi timi­şo­rene şi în plan didactic, afirmă rectorul U.V.T., unde s-ar putea vorbi despre soluţionarea limitelor pe care le au acum diferite specializări care în alte universităţi se află într-o altă configu­raţie sau despre realizarea unor spe­cia­lizări interdisciplinare, a unor oferte mai flexibile, care să le permită stu­denţilor o marjă de opţiuni mai largă şi, prin urmare, realizarea unor specia­lizări noi, non-rutiniere, cerute în viitor de piaţa muncii: „În documentul Comi­siei Europene se specifică faptul că vor face diferenţa pe piaţa muncii acele de­prinderi «non-rutiniere», care acoperă job-uri care deocamdată nu există sau care acoperă realităţi com­plexe de muncă”.

Daniel Funeriu: “Dacă universităţile din Timişoara ar fi fuzionat, ar fi primit un bonus anual de cel puţin zece milioane de euro”

În mandatul lui Daniel Funeriu, (foto) Ministerul Educaţiei şi Cercetării anunţa, la mijlocul lui 2011, că încu­rajează modelul vestic al consorţiilor universitare şi că universităţile care vor fuziona vor primi finanţări supli­mentare. Ideea a fost agreată atunci, cel puţin declarativ, de conducerile a două universităţi timişorene, Politeh­nica şi Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”. Între timp, însă, s-a ales praful de acest proiect.

Într-o ediţie precedentă a TIM­POLIS, Daniel Funeriu, actual consilier prezidenţial, declara că, în opi­nia lui, cauzele care au dus la împot­molirea fuziunii universitare la Timi­şoara au fost “dorinţa de a rămâne şefi, lipsa de viziune, egoism şi, în general, gândirea provincială”. Acesta mai spune că, în mandatul său, la Timişoara au venit 40 de milioane de euro, fonduri europene (câte zece la fiecare universitate) pentru institute de cercetare, dar “nu a existat nicio stra­tegie de integrare a acestor institu­te într-un campus comun şi o tematică coerentă. Rezultatul este dispersia resurselor”.

Fostul ministru al Educaţiei mai spune că, dacă universităţile ar fi fu­zionat, ar fi fost dispus să ia în consi­de­rare construcţia laserului de la Măgu­rele în Timişoara. “Aşa, nu am avut niciun argument. Şi sunt «doar» 400 de milioane de euro… Măcar dl Pirtea şi dl Robu – pe care nu l-am iertat în ultima vreme –, mai vorbesc din când în când de acest proiect. Medicina era şi ea implicată pe vremea dlui Drăgulescu, în schimb Agronomia nu a fost nicio­dată de acord”. O altă cauză a eşecului acestui proiect, cauză importantă, mai declara Daniel Funeriu, a fost plecarea lui din minister: “Noua echipă este praf şi nu înţelege deloc ce înseamnă con­centrarea resurselor. Dacă universită­ţile din Timişoara ar fi fuzionat, ar fi primit un bonus anual de cel puţin zece milioane de euro”.

Care vor fi repercusiunile renun­ţării la acest proiect? “Implicaţiile vor fi catastrofale”, estimează Daniel Fu­neriu. “Să dau un exemplu concret: la Timişoara există câte un departament de chimie/biochimie/inginerie chimică la fiecare universitate. Plus Institutul Academiei. Aţi auzit de ceva briliant în acest domeniu în Timişoara? Nu. Alta ar fi situaţia dacă toate aceste la­boratoare fragmentate ar lucra îm­preună”.

Fostul ministru estimează că stu­denţii cei mai buni vor pleca, încetul cu încetul, la Viena sau la alte universităţi din Europa, că numărul studenţilor va fi din ce în ce mai mic, iar finanţarea, din ce în ce mai slabă. “Dar, pentru a intui aceste lucruri, pentru Timişoara e nevoie să apară un lider major. Pe care Timişoara nu l-a avut de multă vreme”, acuză Daniel Funeriu.