Un senator a reiterat recent conţinutul unui apel, pe care l-a lansat acum aproape zece ani. Apelul se referă la organizarea, în premieră europeană în România, a unui proces al comunismului, după modelul Procesului de la Nürnberg, care a condamnat totalitarismul nazist.

Un apel reiterat pe fundalul unor motivaţii de natură imprecisă

La aproape zece ani după ce a lansat public un document intitulat “Proclamaţia pentru România”, prin intermediul căruia solicita iniţierea, în România, a unui proces al comunismului, Sorin Ilieşiu, senator de Sibiu, revine cu un nou apel. Care recontextualizează conţinutul mesajului iniţial, printr-o raportare conotată subiectiv şi susţinută cu argumente de ordin politic, la ceea ce senatorul apreciază a fi fost ignorarea de către fostul preşedinte Traian Băsescu a Procesului Comunismului, dezideratul principal al “Proclamaţiei pentru România”.

Sorin Ilieşiu spune că e nevoie de un proces al comunismului pentru că România este singura ţară din Europa în care regimul comunist s-a prăbuşit cu vărsare de sânge. “Viitorul Proces al Comunismului de la Bucureşti ar putea fi un prim exemplu de condamnare juridică a totalitarismului comunist şi, totodată, o premiză a condamnării internaţionale a acestuia”, este menţionat în apelul semnat de senatorul Sorin Ilieşiu.

Argumente de ordin retoric, plasate în antiteză cu recursul la argument

Fondului apelului la organizarea unui proces al comunismului, Sorin Ilieşiu îi adaugă o componentă subiectivă, în cuprinsul căreia invocă o pretinsă culpă a fostului preşedinte Traian Băsescu. Care, potrivit lui Sorin Ilieşiu, nu ar fi făcut uz de prerogativele sale pentru a îngădui organizarea, în 2005 sau 2006, a Procesului Comunismului. Ipotezele enunţate de către Sorin Ilieşiu sunt susţinute de acesta cu argumente care plasează, practic, mesajul pe terenul unor dispute politice. Sorin Ilieşiu spune că fostul preşedinte ar fi amânat zece ani organizarea unui proces al comunismului, în vreme ce, abia în ultimii trei ani, “datorită preşedinţilor IICMER, Andrei Muraru şi Radu Preda, numiţi de premierul Victor Ponta, au fost trimişi în judecată câţiva dintre cei responsabili pentru crime comuniste”. Dar, adaugă Sorin Ilieşiu, “în primul rând trebuie judecaţi principalii responsabili pentru criminalitatea regimului comunist din România, chiar dacă aceştia nu mai sunt în viaţă”.

Sorin Ilieşiu menţionează faptul că, în octombrie 2005, a făcut public conţinutul documentului “Proclamaţia pentru România”, în baza căruia solicita organizarea, în cursul anilor 2005 – 2006, a unui Proces al Comunismului, în premieră internaţională. Acesta precizează că fostul şef al statului i-a invocat necesitatea de a susţine un astfel de demers printr-un necesar recurs la argumente. “Faţă de acest deziderat, răspunsul fostului preşedinte Traian Băsescu a fost că, în lipsa unor dovezi şi a unui raport, nu pot fi condamnate crimele comuniste”, menţionează senatorul Sorin Ilieşiu. Acesta adaugă şi că, urmare a răspunsului formulat de fostul preşedinte, a redactat un raport pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim şi criminal, document despre care menţionează şi că ar fi fost redactat “în numele societăţii civile”.

Referiri critice la conţinutul “Raportului Tismăneanu”

Sorin Ilieşiu – care a făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, coordonată de politologul Vladimir Tismăneanu, ce a elaborat, în 2006, raportul de condamnare a comunismului –, se arată nemulţumit atât de conţinutul acestui raport, cât şi de modul în care Traian Băsescu a gestionat concluziile raportului întocmit de comisia prezidenţială: “Domnia sa a ignorat acest raport”.

Sorin Ilieşiu se referă în termeni critici la conţinutul raportului şi spune, fără a oferi vreun exemplu concret care să îi susţină afirmaţiile, că “numeroase instituţii, organizaţii şi personalităţi au contestat atât condamnarea, cât şi noul raport”. În plus, mai opinează el, în baza documentului întocmit de comisia prezidenţială, fostul Preşedinte a condamnat, într-o manieră pe care acesta o apreciază a fi fost “formală şi fără urmări”, regimul comunist.

Un nou preşedinte, un nou apel

În contextul situaţiei relatate, senatorul Sorin Ilieşiu îşi relansează apelul, adresat de această dată preşedintelui Klaus Iohannis şi, în subsidiar, mai multor oficiali ai Statului român, printre care premierul Victor Ponta, preşedintele ÎCCJ, Livia Stanciu, preşedintele CSM, Marius Tudose, şi ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc.

“În urmă cu doi ani v-am prezentat demersurile mele legate de Procesul Comunismului şi am avut convingerea că sunteţi de acord cu acestea. Recent, aţi participat la comemorarea primei mari crime a regimului comunist din România, comise cu 70 de ani în urmă, în ianuarie 1945, când peste 75.000 de cetăţeni români etnici germani, printre care şi bunicii Domniei voastre, au fost deportaţi în lagăre de muncă forţată din Uniunea Sovietică, pentru a «reconstrui» economia devastată de război. 20% au murit. Supravieţuitorii au putut să revină în România abia în 1949-1950, aşa cum se arată în Raportul pe care l-am redactat acum zece ani”, i se adresează senatorul Sorin Ilieşiu preşedintelui Klaus Iohannis.

Căruia îi solicită să îşi formuleze opinia referitoare la propunerea de organizare a unui proces al comunismului şi “să medieze între puterile Statului, între Stat şi societate, aşa cum prevede Constituţia, pentru împlinirea acestui deziderat legitim al societăţii româneşti”. În plus, relevă Sorin Ilieşiu, după 25 de ani de la derularea procesului cuplului Ceauşescu, o reluare a acestui proces, pe care senatorul îl apreciază a fi fost “un act de dezonoare naţională şi o mascaradă judiciară”, ar fi un demers ce s-ar impune în cadrul unui proces al comunismului. Şi aceasta întrucât principalul cap de acuzare, reprezentat de genocidul a 60.000 de morţi în zilele Revoluţiei, nu a fost confirmat, numărul de victime înregistrate până la arestarea soţilor Ceauşescu fiind de 162.

“În acest context, vă propun să analizaţi posibilitatea rejudecării acestui proces în cadrul viitorului Proces al Comunismului”, solicită, Sorin Ilieşiu. Acesta îşi exprimă covingerea potrivit căreia un rechizitoriu al acestui proces ar putea fi reprezentat de o serie de capete de acuzare care fac parte integrantă dintr-un raport de condamnare a comunismului, parte, la rându-i, dintr-un studiu amplu, elaborat pe parcursul a mai bine de 12 ani, de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, condus de Romulus Rusan, preşedintele Fundaţiei Academia Civică.

„Condamnarea celor mai multe dintre crime ar trebui să fie exclusiv morală”

În finalul apelului său la organizarea unui proces al comunismului, Sorin Ilieşiu face recurs la ceea ce apreciază a fi obligaţia morală de a cunoaşte şi înţelege erorile istoriei. Şi evocă, în context, un îndemn aparţinând filosofului Mircea Vulcănescu, mort, la doar 48 de ani, în temniţele regimului comunist, în penitenciarul elitei româneşti, şi care a lansat celor preocupaţi de înţelegerea cursului real al istoriei îndemnul: “Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!”. Drept urmare, conchide Sorin Ilieşiu, „niciodată nu e prea târziu pentru a se face dreptate. Condamnarea celor mai multe dintre crime ar trebui să fie exclusiv morală, în spiritul iertării creştine şi al reconcilierii naţionale” – aşa am propus în urmă cu zece ani în Proclamaţia pentru România, pentru că testamentul moral al celor ucişi în numele comunismului a fost: «Să nu ne răzbunaţi, dar să nu ne uitaţi!»”.

Acelaşi imperativ este, de altfel, formulat ca atare şi în partea finală a Raportului Comisiei Tismăneanu, în care se precizează că “puterea comunistă din România s-a făcut vinovată de crime imprescriptible împotriva umanităţii”. Motiv pentru care, mai este menţionat în documentul citat, “membrii Comisiei propun şefului statului măsuri legate de: condamnare; memorializare; legislaţie şi justiţie; cercetare şi arhive; educaţie”, toate acestea plasate sub auspiciile imperativului „pentru a nu uita, pentru a condamna, spre a nu se mai repeta”. 

Preşedintele Klaus Iohannis, propunere de realizare a unui Muzeu Naţional al Comunismului

La puţină vreme după preluarea mandatului de preşedinte, Klaus Iohannis şi-a manifestat public interesul – inclusiv în cadrul unui discurs rostit la Timişoara, unde a participat la comemorarea victimelor Revoluţiei din Decembrie 1989 – faţă de ideea realizării unui Muzeu Naţional al Comunismului în România: „România are nevoie de un mare muzeu naţional al comunismului. În calitate de preşedinte, voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu, pentru că preşedintele trebuie să vegheze la cultivarea memoriei naţiunii”.

Luni, 26 ianuarie, preşedintele Klaus Iohannis a vizitat arhiva CNSAS, declarând că aceasta depozitează, în fapt, o consistentă parte a istoriei recente a României, peste care este important să nu trecem prea repede, fiind esenţială cunoaşterea, înţelegerea şi studierea ei şi, în final, reconcilierea noastră cu istoria recentă. „Arhivele fostei Securităţi reprezintă o parte din istoria poporului nostru. Dosarele întocmite de poliţia politică închid în paginile lor nenumărate vieţi de oameni nevinovaţi. (…) CNSAS deţine, după Germania şi Polonia, a treia arhivă ca mărime, preluată de la fostele servicii secrete comuniste. În aceste dosare se află memoria comunismului şi nu avem dreptul s-o trecem sub tăcere. Dimpotrivă, ea va avea o contribuţie importantă la deschiderea unui Muzeu al Comunismului, despre care am vorbit la Timişoara imediat după alegeri”, şi-a reiterat preşedintele Klaus Iohannis, în scris, pe contul său deschis pe o reţea de socializare, punctul de vedere cu privire la acest subiect.

Smaranda Vultur, membră a Comisiei „Tismăneanu”: “O declaraţie venită din partea Preşedintelui unei ţări are valoare de faptă”

Conf. univ. dr. Smaranda Vultur, de la Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie a Universităţii de Vest din Timişoara, care a făcut parte din componenţa Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, spune că, în baza Raportului elaborat de comisia prezidenţială în aprilie 2006 şi prezentat public în faţa Parlamentului României de către fostul preşedinte Traian Băsescu, regimul comunist din România a fost calificat drept regim totalitar născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă, al cărui caracter a fost ilegitim şi criminal. Această condamnare explicită a regimului comunist din România a avut loc, iar preşedintele ţării a incriminat, în temeiul Raportului elaborat de Comisia „Tismăneanu”, natura regimului şi felul abuziv în care acesta s-a instalat.

“O declaraţie venită din partea Preşedintelui unei ţări are valoare de faptă”, explică Smaranda Vultur, precizând că, în aceste condiţii, practic, condamnarea simbolică, morală şi de facto a regimului comunist din România, din perioada 1945 – 1989, s-a petrecut deja, prin pronunţarea în Parlament a condamnării.

Pe mai departe, rămâne posibilitatea organizării unor procese individuale sau de grup. Prin intermediul acestor procese ar putea fi judecate dosare individuale sau pe probleme. “ONG-urile pot iniţia acte speciale în justiţie. Sau pot exista demersuri individuale, pe cauze. Se pot relua procese, în baza legilor care funcţionau atunci. Unii dintre deţinuţi nu au fost judecaţi niciodată, ci pur şi simplu au fost aruncaţi în închisoare şi atât. Au existat astfel de situaţii”, afirmă Smaranda Vultur, referindu-se la faptul că studierea dosarelor din arhivele CNSAS au relevat situaţii particulare ale unor condamnaţi politic sau acuzaţi de înaltă trădare, persoane care au fost acuzate, dar în cazul cărora nu au fost organizate procese. Pentru astfel de situaţii, mai spune ea, se poate solicita, în nume individual sau în numele unor ONG-uri, organizarea unor procese.

Regimul comunist din România, condamnat în faţa Parlamentului

La jumătatea lunii decembrie 2006, preşedintele de atunci al României, Traian Băsescu, a prezentat, în cadrul unui discurs susţinut în faţa plenului reunit al Parlamentului, concluziile Raportului elaborat de Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste din România.

La prezentarea raportului final au fost prezenţi în sală, în calitate de invitaţi, Jelio Jelev, fostul preşedinte al Bulgariei, Lech Walesa, fostul preşedinte al Poloniei, Emil Constantinescu, fost preşedinte al României, precum şi Majestatea Sa Regele Mihai I, fost suveran al României. Fostul preşedinte al României Ion Iliescu, al cărui nume este menţionat explicit în raport, a refuzat să participe.

„Am găsit în acest document raţiunile pentru care pot condamna, în numele statului democratic, regimul comunist din România.(…) Pentru cetăţenii României, comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deţinător al adevărului, un regim totalitar născut prin violenţă şi încheiat tot prin violenţă. (…) A fost vorba de un regim ilegitim, întemeiat pe o ideologie fanatică, o ideologie a cultivării sistematice a urii, pentru care «lupta de clasă» şi «dictatura proletariatului» simbolizau esenţa progresului istoric”, a  precizat, în discursul rostit în faţa Parlamentului, preşedintele Traian Băsescu. Adăugând că susţine necesitatea găsirii unor soluţii legale în vederea anulării condamnărilor emise pe baza unor articole cu caracter politic, precum şi modificarea şi completarea cadrului legislativ privind accesul la arhivele legate de perioada comunistă. Acesta a declarat explicit şi faptul că susţine propunerea Comisiei de stabilire a unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii şi terorii comuniste şi propunerea ridicării în Capitală a unui Monument al Victimelor Comunismului.