Teatru

Prometeu înlănţuit

După Eschil 

Un spectacol în regia lui Kokan Mladenovic

Adaptarea: Codruţa Popov şi Geanina Jinaru-Doboş

Asociem, de aproape două mile­nii şi jumătate, numele lui Prometeu cu revolta, cu lupta contra ignoranţei în care dintotdeauna Puterea, orica­re ar fi fost ea, şi de orice fel – poli­ti­că, economică, militară sau reli­gioa­să – a încercat să-i ţină pe cei mulţi. Masă de manevră, carne de tun. Există mii de expresii care traduc oprimarea. De-a lungul timpului n-a existat doar Prometeu, iar focul a devenit de mult o metaforă pentru concepte ca informaţia, justiţia, dreptul elementar la viaţă, la apar­tenenţă etnică, la educaţie. Sunt flăcări pentru care mii de oameni, mii de Prometei, cu trupul poate slab, dar cu suflet de titani, au suferit şi şi-au dat viaţa. Au luptat cu un Zeus care are, şi el, tot atâtea feţe. Lumea noastră se află din nou în suferinţă: războiul are alte chipuri, uneori pur şi simplu mai dure ca înainte, alteori doar mai subtile, dar violenţa – pum­nul pe care cei puternici îl înfig în faţa celor ce-ndrăznesc să se ridice împotriva lor – este aceeaşi. Şi azi, exact ca şi atunci, un nou Prometeu fură focul noilor zei. Şi azi, exact ca şi atunci, este înlănţuit. Şi azi, ca şi atunci, refuză să renunţe.

Teatrul Naţional Timişoara, 1 octombrie, ora 19

Aeroport

de Ştefan Caraman

Un spectacol de Ion – Ardeal Ieremia

El, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai puţin pate­tice, mai mult sau mai puţin puse sub semnul alienării, captiv de bună­voie într-o căsnicie în care relaţia de bază este ura civilizată. Ea, tânără, inteli­gentă, sclipitoare, dar, în egală măsu­ră, nesigură, prinsă într-o relaţie in­confortabilă, victimă a propriilor ale­geri. Textul lui Ştefan Caraman sur­prinde un instantaneu oricând posi­bil. Doi străini – un bărbat şi o femeie – într-un moment de tranzit, la propriu, intră, aproape întîmplător, unul în via­ţa celuilalt. Aerul pseudo-autobio­grafic al textului face ca strategiile de atracţie şi respingere ale celor doi să devină din ce în ce mai palpitante. Interferenţa meteorică a existenţelor acestora devine o oglindă care, de­formînd, spune adevărul şi care, cine ştie, poate însemna o poartă spre un alt drum, spre o altă viaţă. Sau nu.

Studio “Uţu Strugari”, 2 octom­brie, ora 19

Gaiţele

De Alexandru Kiriţescu 

Un spectacol în regia lui Ion-Ar­deal Ieremia

Anii ‘30. Căldură mare. Aneta Duduleanu, văduva răposatului Tasse Duduleanu, mare moşier, şi surorile ei îşi văd de eterna bârfă, comen­tea­ză înmormântările ca pe super-show-uri, mai „bat cărţile”, acidulate ca un vin spumant. Un vin spumant otrăvi­tor. Limba lor ascuţită nu-i iartă nici pe Mircea Aldea, soţul Margaretei şi ginerele Anetei, nici pe „Fraila”, ju­pâneasa casei, care le ţine piept înar­mată cu o răutate ce egalează scorul, ba îl şi depăşeşte, nici pe Wanda, o variantă cosmopolită a lor, sau pe Ianache, ori Georges, demnii urmaşi ai Anetei. Pare că zilele trec una după alta doar din inerţia comic-toxică a acestei familii fundamental plictisite, până când Wanda îl seduce pe Mir­cea, care nu se simte nici el prea bine sufocat de ataşamentul maladiv al Margaretei, geloasă până şi pe copilul lor încă nenăscut. E momentul ca toate aceste energii toropite de căldură să irumpă în jurul scandalului. Ce contează că e vorba de unul de-al lor? Gaiţele se dezlănţuie într-un ritm infernal, absurd, paradoxal, comic şi tragic în acelaşi timp, într-o avalanşă patetică fără scop.

Teatrul Naţional Timişoara, Sala Mare, 3 octombrie, ora 19

Aeroport 2 – Sala de aşteptare

De Ştefan Caraman 

Un spectacol în regia lui Ion-Ardeal Ieremia

S-au întâlnit într-un aeroport. Iubire fulgurantă, cerebral refuzată, în ciuda imperativului emoţional. După un an, aceeaşi Ea, acelaşi El şi, proba­bil, acelaşi aeroport. Ea, Sorana, însoţită de iubitul ei. El – Rudi, alături o altă femeie. Ce-şi mai pot spune? Cât mai e iubire şi cât frustrare? Să fie vorba de a doua şansă sau de trista oglindă a unei iubiri ratate? Sala de aşteptare desface nodul complicat al unei simple poveşti de iubire.

Teatrul Naţional Timişoara, Sala Mare, 4 octombrie, ora 19

Terminal

De Ştefan Caraman 

Un spectacol în regia lui Ion-Ardeal Ieremia

„You fool me once, shame on you; you fool me twice, shame on me”. Cumva, în siajul unui astfel de gând, El, Rudi – scriitor rătăcit în aeroportul din Praga, o aşteaptă pe Ea, Sorana, pe cea a cărei iubire a ratat-o de două ori la rînd. Pare hotărât să înfrunte destinul care i-a scos în cale şi l-a făcut să alunge ceea ce el crede că ar putea fi sufletul lui pereche. Dar un nou obstacol – sau să fie o nouă oportu­nitate? – îi modifică paradigma încă o dată: o cheamă Flor.

Studio “Utu Strugari”, 5 octom­brie, ora 19

Cloaca

După Maria Goos 

Un spectacol în regia Mihaelei Lichiardopol

Patru vechi prieteni, acum la vâr­sta de mijloc, se reîntâlnesc într-un moment de cotitură pentru viaţa fie­căruia dintre ei. Nu mai sunt tineri, dar nici bătrâni încă, libertatea li se pare o noţiune din ce în ce mai relati­vă, opţiunile – tot mai limitate: Pieter, is­toric de artă, acum funcţionar, e în mijlocul unui conflict stresant cu pri­măria pentru nişte tablouri odinioară subevaluate. Joep, politician de suc­ces, se ascunde la Pieter de eşecul său matrimonial. Tom, avocat celebru, încearcă să-l ajute, deşi îşi are şi el propriile lui probleme cu drogurile. În sfârşit, Maarten, dramaturg, are o re­laţie cu fiica de 18 ani a lui Joep. Patru poveşti, patru destine care se între­pă­trund şi care, între tragic şi comic, pun la încercare o prietenie de-o viaţă. Cloaca, multipremiată şi ca spectacol de teatru, şi ca film, a fost montată în Olanda, Argentina, Marea Britanie (la celebrul Teatru Old Vic, în regia lui Kevin Spacey), Germania, Elveţia, Austria şi Spania. În România, piesa a fost citită în lectură publică, în 2009, în prezenţa autoarei.

Studio “Utu Strugari”, 6 octom­brie, ora 19

Hänsel şi Gretel

După Fraţii Grimm

Un spectacol cu supratitrare în limba română, în regia Simonei Vintilă

Cine nu cunoaşte renumitul basm al Fraţilor Grimm? Foametea îi deter­mină pe tăietorul de lemne şi soţia sa să îi ducă pe cei doi copii în pădure şi să-i lase acolo. Acolo copiii sunt prinşi de o vrăjitoare care ar vrea să-i mă­nân­ce. Există totuşi o scăpare, cei doi fiind ajutaţi de un povestitor şi de doi spiri­duşi prietenoşi. Dar dacă şi cum reu­şesc aceştia să se elibereze, şi ce se în­tâmplă cu vrăjitoarea, rămâne de văzut!

Teatrul German de Stat Timi­şoara, Sala TGST, 1 octombrie, ora 17

Vremuri de pace

De Hajdu Szabolcs

Un spectacol în regia şi scenariul (bazat pe ideile şi improvizaţiile actori­lor din distribuţie) ale lui Hajdu Szabolcs 

După apariţia celei mai recente cărţi ale sale, Langermann este rugat să scrie o piesă de teatru. Moartea tatălui său, agitaţia pregătirilor pentru înmormântare, conflictele ascunse ale unei familii care şi-a pierdut echili­brul, atmosfera sufocantă a societăţii: toate acestea nu sunt tocmai benefice liniştii necesare pentru a crea. Sarcina asumată devine din ce în ce mai grea pentru Langermann, luând proporţii ireale, fatale. 

Teatrul Maghiar “Csiky Gergely” Timişoara, 30 septembrie şi 6 octom­brie, ora 19

Afacere murdară

După “Chelnerul mut”, de Harold Pinter

Un spectacol în premieră, în regia lui Gyulay Eszter

Teatrul Maghiar “Csiky Gergely” Timişoara, Sala Studio, 4 octombrie, ora 19

Operă

Dancing Queen

Povestea unei cariere

Balet-rock în două acte, pe muzica înregistrată, din repertoriul formaţiei Queen

Libretul: Jens Neundorf

Opera Română din Timişoara, 4 octombrie, ora 19

Gala Verdi

Un spectacol în cadrul Festivalu­lui Internaţional “Timişoara muzi­cală”, dedicat Bicentenarului Giusep­pe Verdi

Opera Română din Timişoara, 6 octombrie, ora 19

Balet

Gala baletului Italian

Un spectacol susţinut de Com­pagnia Balletto Classico “Liliana Cosi – Marinel Stefănescu”, pe muzică de Ceaikovski, Rahmaninov, Liszt şi Haciaturian.

Compania de balet clasic “Li­lia­na Cosi – Marinel Stefănescu” este una dintre cele mai longevive şi mai apre­ciate companii de balet din Ita­lia, fiind fondată la Reggio Emilia, în 1977, de către Marinel Ştefănescu (balerin şi coregraf român, dar şi pictor) împreu­nă cu Liliana Cosi – în anii ’70 con­siderată cea mai mare balerină a Ita­liei. Cei doi au format în acea vreme un cuplu artistic pentru ca apoi să îşi unească forţele pentru a da naşte­re Companiei şi Şcolii de Balet, unde timp de peste 35 de ani până în pre­zent, alături de profesori mai ales de formaţie rusă şi cu Ma­rinel Ştefă­nescu în funcţia de Direc­tor didactic al şcolii, se vor forma întregi generaţii de balerini.

Opera Română din Timişoara, 7 octombrie

Filarmonică

Concert vocal-simfonic

Spectacol inaugural al Stagiunii 2013 – 2014, sub bagheta dirijorală a lui Gheorghe Costin, în interpretarea soliştilor Irina Iordăchescu, Sidonia Nica, Hector Lopez şi Valentin Vasiliu şi a Corului  “Ion Românu” al Filarmo­nicii Banatul, dirijat de Iosif Todea

Sala Capitol a Filarmonicii Bana­tul, 4 octombrie, ora 19             

Expoziţii

„Evantaie de ieri şi de azi. Colecţia Aurelia Veronica Filimon”

Muzeograful Marcela Oprescu, curatorul expoziţiei, a selectat 86 de piese din cele peste 200 cât numără această colecţie unică în ţară, achizi­ţio­nate pe parcursul unei vieţi, cu pa­siune şi măiestrie, de către Aurelia Ve­ronica Filimon, fiica eruditului folclo­rist Aurel Filimon, fondatorul Muzeului de Arheo­logie şi Etnografie din Târgu-Mureş.

De mici sau mari dimensiuni, din dantelă, pergament sau pene, din sidef, baga sau lemn preţios, pictate, sculptate sau încrustate, manufactu­rate de-a lungul vremii pe bătrânul con­tinent sau în Extremul Orient, evan­taiele acestei expoziţii au în comun frumuseţea şi romantismul. Ele nu sunt doar accesorii vestimentare, ci şi modalităţi de manifestare a eleganţei şi cochetăriei feminine prin interme­diul unui limbaj secret.

Expunerea evantaielor este com­pletată cu obiecte decorative din colecţia Muzeului de Artă Timişoara, care întregesc atmosfera fascinantă a acestei expoziţii.

Palatul Baroc, până în 10 oc­tombrie, zilnic între orele 10 -18, cu excepţia zilei de luni

Sculptură – Minea Grigorie

Expoziţia cuprinde 32 de lucrări în bronz, piatră, fier şi aluminiu ale artistului Grigorie Minea, născut în 1939 la Târgu Mureş şi absolvent al Academiei de Artă din Bucureşti
Lucrările lui Grigorie Minea au parti­cipat la numeroase expoziţii personale şi de grup în România, Franţa Germa­nia, Italia, Rusia, Grecia, Polonia, Spania sau Japonia, iar lucrări de artă monumentală semnate de artist se află în mai multe oraşe din România şi Italia.

Palatul Baroc, până în 31 octom­brie, zilnic între orele 10 -18, cu excepţia zilei de luni

Expoziţie permanentă de artă românească modernă

Expoziţia constituie un proiect al secţiei de specialitate din cadrul Mu­zeului de Artă Timişoara şi este îngri­jită de muzeograful Ramona Orban. Aceasta cuprinde în jur de 150 de lucrări de pictură şi sculptură create în perioada 1850 – 1970 de cei mai impor­tanţi artişti români moderni şi încear­că să puncteze, prin expunerea cronolo­gică, evoluţia artei româneşti moderne şi transformările de ordin stilistic şi tema­tic apărute în acest interval de timp.

Sunt expuse lucrări semnate Con­stantin Lecca, Gheorghe Tăttă­rescu, Theodor Aman,  Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Dimi­trie Paciurea, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nico­lae Tonitza, Francisc Şirato, Ştefan Dimitrescu, Oscar Han, Iosif Iser, Elena Popea, Miliţa Pătraşcu, A.J. Steriadi, H.M. Maxy, Hans Mattis-Teutsch, Ale­xandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu si alţii – portrete, peisaje, scene de gen şi naturi statice, de la neoclasicism până în pragul artei contemporane.

Arta germanilor din Transilvania (secolul XX)

Expoziţe de pictură şi grafică din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, îngrijită de curatorul dr. Iulia Mesea, de la Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, şi de comisarul Marius Cornea, de la Muzeul de Artă Timişoara,

Expoziţia “Arta germanilor din Transilvania (secolul XX)” este a doua componentă a proiectului expoziţional organizat în parteneriat de Muzeul Naţional Brukenthal şi Muzeul de Artă Timişoara, proiect ce a debutat anul trecut (şi a fost dedicat secolelor XVIII – XIX) şi şi-a propus să ofere publicului vizitator o imagine amplă asupra producţiei artistice a saşilor  din provincia intracarpatică pe parcursul a aproape două secole.

Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal deţine cel mai însemnat fond de pictură şi grafică ale germanilor din Transilvania, ceea ce creează posibilitatea unei prezentări complexe, evolutive, prin opere numeroase şi elocvente ale celor mai importanţi reprezentanţi, reliefând atât specificul artei locale, cât şi influenţele receptate din arta europeană.

Structura expunerii evidenţiază momentele de efervescenţă, personalităţile cu contribuţiile cele mai notabile la viaţa artistică a acestei zone, fără să neglijeze artiştii mai puţin cunoscuţi, din ale căror creaţii se păstrează uneori lucrări fermecătoare, aduse acum pe simeza expoziţiei. 

Tematica expoziţiei fixează ca moment de pornire a expunerii perioada primelor semne de înnoire, de modernitate, marcate prin operele artiştilor activi la cumpăna dintre secolele XIX – XX (Arthur Coulin, Arnold Sigmund, Robert Wellmann, Fritz Schullerus, Anna Dörschlag, Lotte Goldschmidt), având un moment spectaculos prin lucrările pictorilor şi graficienilor influenţaţi de simbolism şi expresionismul german ale începutului de secol XX (Hans Eder, Karl Hübner, Grete Csaki-Copony, Margarete Depner etc.). Revenirea la tradiţionalism în grilă realistă se regăseşte în operele lui Hans Hermann, Trude Schullerus, Heinrich Schunn ş.a.

Palatul Baroc, până în 6 octombrie, zilnic între orele 10 -18, cu excepţia zilei de luni

Muzeul de Artă

Vitrina cu cărţi

“Subliminal. Cum ne determină inconştientul comportamentul”, Leonard Mlodinow (Ed. Humanitas)

Multă vreme, ipoteza existenţei unui nivel inconştient al minţii s-a ba­zat pe introspecţie şi pe supoziţii pri­vind cauzele unor comportamente in­explicabile prin teoriile filozofice care puneau totul pe seama conştiinţei. Apa­riţia psihologiei experimentale a tăiat aripile acestor speculaţii nesusţinute de date observabile şi cuantificabile, provocând o adevărată fractură în do­meniul psihologiei. În ultimele două decenii, însă, dezvoltarea imagisticii cerebrale a făcut posibilă reluarea mai vechilor ipoteze în vederea testării lor empirice şi elaborării unor modele fia­bile de funcţionare a psihicului uman.

Fascinat de aceste noi posibilităţi, fizi­cianul american Leonard Mlodi­now şi-a abandonat temporar propriul dome­niu, dar nu şi exigenţele specifice lui, şi s-a aplecat asupra ultimelor evo­luţii din psihologie. Coroborând infor­maţiile oferite de imagistica funcţio­nală cu cercetarea „clinică” a unor atitudini şi comportamente, el arată că existenţa inconştientului nu mai poate fi tăgă­duită astăzi, când au fost identi­ficate structuri cerebrale răspunzătoa­re de activitatea nivelului subliminal. Incon­ştientul se dovedeşte astfel mai puţin un „subsol“ al instinctelor şi refulărilor, cât un nivel creator, capabil să ne în­tregească percepţia şi memoria lacu­nare şi, totodată, să determine dis­tor­siuni în atitudinile şi comportamen­tele noastre. Deşi aflată la primii paşi, cu­noaşterea lui reprezintă un imens câş­tig pentru înţelegerea noastră de că­tre noi înşine şi o adevărată provo­care pentru viitor.

“Negru şi Roşu”, Ioan. T. Morar (Ed. Polirom)

Georgian Nicolau este un tânăr promiţător: elev fruntaş al Liceului Militar din Câmpina, admirat de colegi şi apreciat de profesori, îşi doreşte cu ardoare o carieră de ofiţer. Aceasta l-ar ajuta să se rupă de trecutul său, de co­lonia de ţigani din care provine şi de casa mizeră în care au rămas mama şi fraţii săi. Nimeni nu-i ştie secretul şi nici nu-l poate bănui, căci Georgian are tenul deschis la culoare şi ochi albaştri şi, în plus, şi-a inventat un trecut de ro­mân. Iar visul i se îndeplineşte. Geor­gian urcă pe scară ierarhică, participă la cucerirea Odessei şi ajunge chiar un apropiat al idolului său, mareşalul An­to­nescu. Însă trecutul pe care s-a stră­duit atât de mult să-l ascundă îl ajunge din urmă când mama şi sora sa sunt de­portate în Transnistria, împreună cu mulţi alţi ţigani, din ordinul mareşa­lului. Atunci Georgian va trebui să ia o decizie, iar viaţa lui îşi va schimba cursul odată cu istoria.

Mircea Mihăieş spune că noul roman al lui Ioan T. Morar propune, după nostalgic-dramatic-halucinanta evocare a lumii extincte a unui sat-fan­tomă din munţii Banatului, Lindenfeld, un nou test-şoc: revizitarea unor sec­ven­ţe tragice din istoria României: “E vorba de locuri şi subiecte în egală măsură ocultate şi manipulate: Odessa şi Transnistria. Plagă vie şi dureroasă pe obrazul unei întregi naţiuni, cele două spaţii geografice prilejuiesc o coborâre dramatică în culisele marilor confruntări militare, etnice, ideologice şi rasiale din preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Gravitând în jurul fi­gurii mareşalului Ion Antonescu, multe din secvenţele romanului par desprin­se dintr-un univers iraţional, unde des­tinele sunt jucate la o satanică roată a norocului”.

Mircea Mihăieş observă că Ioan T. Morar propune revenirea la nara­ţiunea clasică, lipsită de artificii retori­ce, “de o limpezime adecvată marilor tragedii. Textul are granulaţia albă-neagră-cenuşie a unei pelicule ce sur­prinde, în tonuri aproape expresioniste, momente cruciale din macabra istorie a celui mai violent secol al umanităţii. Ioan T. Morar reabilitează povestirea austeră, precisă, fără ambiguităţi. Fres­ca istorică şi roman de dragoste, Ne­gru şi Roşu trăieste prin dramatismul situaţiilor şi prin forţa de iradiere a cuvântului. Textul se metamorfozează într-o fabulă morală care vorbeşte despre eterna fragilitate a fiinţei uma­ne strivite de mecanismele devora­toare ale Istoriei.”

“Scrisori”, Michelangelo Buonarroti (Ed. Art)

Epistolarul îl dezvăluie pe autorul său mai mult ca om al raţiunii practice şi mai puţin ca om al ideilor – ceea ce a fost, în ultimă instanţă, Michelangelo şi ceea ce poezia sa dovedeşte într-o măsură incomparabil mai mare. Rele­vante pentru reconstituirea profilului moral şi afectiv al artistului, document infailibil datorită spontaneităţii şi re­dactării în afara oricărui gând de publi­care, scrisorile aduc bogate informaţii privind arta sa, istoria elaborării majo­rităţii operelor sale. Mai mult decât atât, ele reprezintă o posibilitate ideală de a îndepărta erorile sau prezentările unilaterale ale figurii lui Michelangelo, dimensiunea de jurnal aducând la lumi­nă un psiholog şi un bun cunoscător de oameni, o conştiinţă gravă şi un caracter.