Primăria Timişoara pare, în ultimul timp, să aibă tot felul de revelaţii legate de patrimoniul deţinut, descoperind terenuri şi clădiri pe suprafeţe mari care de drept ar fi trebuit să fie ale sale, dar care, scriptic, sunt ale nimănui, pentru că nu apar cu niciun proprietar la cartea funciară. Unii consilieri locali susţin că unii funcţionari din Primărie ştiau de multă vreme de aceste proprietăţi, dar le ţineau ascunse, pentru a rezolva preferenţial anumite cazuri de revendicare.

Revelaţii tardive

De ceva vreme, Primăria Timişoara pare să descopere su­prafeţe mari de teren şi imobile care, deşi ar fi trebuit să-i apar­ţină, nu sunt intabulate, nea­vând, scriptic, niciun proprietar, şi fiind cu atât mai vulnerabile la ac­ţiunile de revendicare ale sam­sarilor imobiliari. Deşi intabula­rea acestor terenuri ar fi tre­buit să fie o proprietate a Direcţiei de Patrimoniu, în ultimii 10 – 15 ani, se pare că, potrivit unor consilieri locali, au existat inte­rese ca o parte din terenurile şi clădirile Primăriei să rămână cu un statut incert.

De pildă, zilele trecute, Con­siliul Local Timişoara a votat un proiect de hotărâre care preve­de trecerea din proprietatea Sta­tului Român în proprietatea pri­vată a Municipiului Timişoa­ra a unor terenuri cu statut ne­clar. O ultimă tranşă de terenuri de acest gen au fost identificate nu de Direcţia de Patrimoniu, cum ar fi fost normal, ci de Di­recţia de Urbanism, Primăria iniţiind de­mersurile pentru tre­cerea în po­sesia sa a acestor te­renuri, in­vocând Legea 18/1991, care pre­vede că terenurile afla­te în pro­prietatea Statului, si­tuate în in­travilanul localităţilor şi care sunt în administrarea Primării­lor, trec în proprietatea Mmunicipiilor.

Primăria nu pare însă deci­să să păstreze prea mult aceste terenuri în proprietatea sa, pre­cizând că „verificarea existen­ţei cererilor de revendicare sau litigiilor se va face pentru fie­ca­re teren în parte, la promova­rea proiectelor de hotărâre de consiliu, în vederea vânzării te­renurilor”. Probabil de aceea a şi precizat, preventiv, că tere­nu­rile în cauză nu sunt de natu­ră a constitui domeniu public al Statului sau al Judeţului, con­form prevederilor Legii 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Această tactică a Municipa­lităţii are, evident, şi nişte as­pecte menite să ridice semne de întrebare. Atâta vreme cât Primăria nu este sigură că tere­nurile respective sunt libere de litigii şi revendicări (în acest sens era dat ca exemplu o for­mu­lare extrem de originală, fo­losită de Primăria Timişoara în­tr-un caz de acest gen – „teren aparent liber de litigii”), Muni­cipalitatea riscă procese de du­rată şi, dacă între timp înstrăi­nează terenul, e pasibilă la plata unor despăgubiri pe măsură. În plus, rămâne de văzut de ce îşi doreşte acum Primăria aceste terenuri „ale nimănui” – dacă vrea să le folosească pentru a satisface nişte cereri de reven­dicare sau dacă le va vinde, şi în favoarea cui vor fi aceste even­tuale tranzacţii.

„Direcţia de Patrimoniu era obligată să intabuleze toate aceste terenuri”

Consilierul local P.D.-L. Ştefan Constantin Sandu susţine că Primăria Timişoara era obligată să intabuleze aceste terenuri, prin Direcţia de Patrimoniu, încă din mo­mentul în care a aflat de exis­tenţa acestora: „Direcţia de Patrimoniu era obligată să intabuleze ca atare terenurile aparţinând Municipalităţii. E una dintre principalele sale atribuţii”.

Consilierul local mai spu­ne că în plenul Consiliului Lo­cal conducerii Primăriei i s-a cerut de mai multe ori, încă din vremea vechii adminis­traţii Ciuhandu, o situaţie exactă a patrimoniului Muni­cipalităţii. „Am cerut de mai multe ori să nu se pună la dispoziţie o situaţie exactă a patrimoniului Primăriei. Nu este normal ca noi, în Con­siliul Local, să nu ştim ce are Primăria în proprietate. Din păcate, această situaţie nu ne-a fost pusă niciodată la dis­poziţie”.

Din punctul său de vede­re, există funcţionari care ştiau în detaliu ce terenuri are şi unde Primăria, şi ţineau aceste informaţii la secret, pentru a le folosi în scopuri nu întotdeauna corecte. „Este clar că se ţineau la secret informaţiile legate despre aceste terenuri sau imobile deţinute de către Primăria. Şi când apărea o revendicare mai deosebită, pentru care respectivii funcţionari aveau un interes, aceste terenuri erau scoase din joben. Nu era o practică legală şi corectă, şi e un aspect pozitiv că măcar acum sunt făcute publice situaţiile legate de aceste terenuri, şi sunt intabulate. E însă târziu, şi vom vedea şi acum cum vor fi utilizate aceste terenuri pe care Pri­măria şi le revendică”, mai spune Ştefan Constantin Sandu.

Lipsa intabulărilor şi a evaluării corecte, probleme vechi perpetuate

Problema lipsei intabulărilor şi a unei evaluări corecte şi actualizate a clădirilor nu este nouă la Timişoara, de ani de zile constatându-se, cu ocazia auditurilor, că Primăria Timişoara nu deţine o situaţie corectă şi reală a imobilelor din patrimoniul său. Ca atare, în acest an, Municipalitatea timişoreană a decis să iniţieze o acţiu­ne amplă de evaluare şi intabulare, în cadrul unui contract a cărui valoare iniţială o estimează la peste jumătate de milion de lei.

De altfel, primarul Timişoarei, Nicolae Robu, a făcut recent o decla­raţie din care reiese că şi acum o bună parte din situaţia patrimonială a Pri­mă­riei este în ceaţă: “Suntem încă în fa­za identificării terenurilor şi clari­fi­cării statutului lor juridic, deoarece nu a existat o situaţie clară a patrimo­niu­lui Primăriei. Noi tot mai desco­perim imobile, clădiri şi terenuri ale Pri­mă­riei, care sunt ale noastre, dar nu sunt intabulate”.

Situaţia aceasta a fost confirmată de date oficiale ale Municipalităţii din care reiese că Primăria Timişoarei şi-a intabulat în acest an peste 3.000 de terenuri din cele aproape 5.000 pe care le-a identificat că-i aparţin. Actuala conducere a Municipalităţii spune că a aflat că nu este nevoie de hotărâre de guvern pentru a trece un teren aflat în administrarea Primăriei în domeniul public sau privat al instituţiei şi, astfel, situaţia intabulărilor se poate rezolva pe plan local.

Conform oficialilor Primăriei, proprietăţile care nu sunt intabulate se află în tot oraşul, dar şi în zona în care urmează să se construiască inelele rutiere aferente centurii oraşului. S-au descoperit străzi întregi care nu sunt intabulate, şi în această situaţie nu e una sau două străzi, ci câteva sute.

Această operaţiune de intabulare nu este una ieftină, iar costurile trebuie suportate acum, deşi normal şi legal ar fi fost ca aceste proprietăţi să fie intabulate de-a lungul timpului. 

La ultimele audituri efectuate la Primăria Timişoara, inspectorii Curţii de Conturi au consemnat  tot felul de nereguli legate de intabularea şi eva­lua­rea unor bunuri din patrimoniul Pri­măriei şi a societăţilor sau regiilor sub­ordonate. S-a constatat, de pildă, că în listele de inventariere se regăsesc si­tuaţii în care sunt nominalizate ele­men­te patrimoniale, fără valoare. De asemenea, în listele de inventariere nu erau nominalizate terenurile con­cesionate în baza contractelor de con­cesiune încheiate cu persoanele juridi­ce, cu excepţia societăţilor comerciale şi a unor regii autonome de subordo­nare locală.

Curtea de Conturi a mai constatat că nu există un inventar al mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar, nici al dotărilor existente care să fie predate de mai multe firme care s-au ocupat de afişajul stradal şi care au lucrat cu elemente din patrimoniul Primăriei. 

Ultima descoperire legată de „clădirile nimănui” din Timişoara se referă la porţiunea de Bastion, din Piaţa Mărăşti, care, scriptic, susţine Consi­liul Judeţean Timiş, nu aparţine nimă­nui. Tocmai de aceea, administraţia judeţeană s-a gândit să şi-o treacă în proprietate, propunând pe ultima listă de plen un „Proiect de hotărâre privind însuşirea apartenenţei la domeniul public al judeţului Timiş a unui imobil situat în Timişoara, strada Calea Ara­dului nr. 1”. În urma discuţiilor apăru­te, proiectul de hotărâre a fost respins întrucât, fiind vorba de patrimoniu, era nevoie de votul a două treimi din nu­mărul consilierilor judeţeni în funcţie, şi nu s-a putut atinge această proporţie.

În urmă a rămas, însă, o conclu­zie: clădirea în cauză nu are în mo­mentul de faţă proprietar, şi ea poate fi reven­di­­cată la fel de bine şi de către Primă­ria Timişoara care, în cazul celeilalte porţiuni renovate din Bastion, este co­proprietar, alături de Consiliul Judeţean.

De aceea, acum, când Consiliul Judeţean Timiş s-a gândit să şi-o treacă în proprietate, sunt aşteptate diver­genţe serioase pe această temă cu Pri­măria Timişoara.

Ultimul proprietar al imobilului a fost Consiliul Popular al judeţului Timiş, conform protocolului din 1978 încheiat cu Uniunea Artiştilor Plastici, însă această instituţie nu mai există de peste două decenii. De la momentul respectiv şi până în prezent nu mai există nici un alt document care să ateste că altcineva şi-a însuşit imobilul.