Podul de la Găvojdia. Foto: Oliviu Gaidoş

Un muzeograf al Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, istoricul de artă Cristian-Oliviu Gaidoș, cere stoparea demolării de către Consiliul Judeţean Timiş a Podului Trezoreriei de la Găvojdia. El spune că acest monument unic de arhitectură din zona Lugojului, datând din secolul XIX, poate fi restaurat pietonal și integrat unui circuit turistic local.

„De patru ani de zile Consiliul Județean Timiș se încăpățânează să dărâme, nejustificat mai multe poduri istorice, dintre care cel mai valoros se află la Găvojdia. Raționamentul acestui grav atentat asupra patrimoniului arhitectural al județului Timiș, deși este motivat la prima vedere de dorința modernizării infrastructurii rutiere, ascunde probabil interese politice și economice obscure. În pofida semnalelor de alarmă, pe care mai multe ONG-uri (Asociația Prin Banat, Fundația Pro Patrimoniu) și personalități care activează în domeniul conservării patrimoniului le-au tras, Consiliul Județean Timiș a refuzat cu obstinație să schimbe amplasamentul noilor poduri pentru a le proteja pe cele vechi”, declară Cristian-Oliviu  Gaidoș.

Demolarea vechiului pod de la Găvojdia, adaugă acesta, a fost trasată prin studiul de fezabilitate realizat de SC Infrac Project SRL Iaşi care, fără să argumenteze din punct de vedere istoric sau tehnic, a considerat că “podul a fost realizat în urmă cu cca. 85 ani”, „informație desigur falsă, ulterior rostogolită în toată mass-media”.

Proiectul tehnic, întocmit de SC Path’s Rout SRL și prezentat CJ Timiș în aprilie 2022, mai spune Cristian-Oliviu  Gaidoș,  vehiculează o dată mai credibilă, deși are la bază același studiu de fezabilitate: „«Podul are o vechime de cca. 130 ani, iar conform expertizei tehnice (?), întocmit de SC Infrac Project SRL Iaşi, expert tehnic atestat, dr. ing. Teodor Broșteanu rezultă necesitatea demolării podului existent și realizarea unui pod nou.» Îngrijorător este faptul că firma ieșeană care a realizat expertiza tehnică nu a ținut cont de caracteristicile podurilor istorice din Regatul Ungariei așa cum sunt ele reliefate în bogata bibliografie de specialitate, de limbă maghiară ce-i drept.”

Cristian-Oliviu  Gaidoș afirmă că podul boltit de la Găvojdia, ridicat peste pârâul Spaia, prin analogie cu construcții similare din același areal istoric (Podul Foeni, Podul Kapus din Gyula, comitatul Békés – 1816, Podul din Kölesdi, comitatul Tolna – 1830),  după materialul de construcție utilizat (mixt – piatră și cărămidă) și după formă, datează de la mijlocului secolului al XIX-lea (1845-1848): „Poduri de piatră boltite, menționate în documente cu numele de Gewölbte brücke sau boltozott kőhid, indiferent de materialul folosit (piatră, cărămidă), au fost puține la număr și le regăsim doar pe drumurile principale supuse presiunilor de trafic (transport mărfuri și rute de poștalion). Până la începutul secolului XX, cele mai frecvente poduri au fost cele de lemn (fahíd), ușor de reconstruit și reparat.”

Importanța acordată Podului de la Găvojdia, care datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, subliniază muzeograful lugojan, rezidă în poziția geografică a localității aflate pe drumul principal de poștă dintre Lugoj (care era capitala Comitatului Caraș) și Orșova, orașul de la granița regatului maghiar (Lugos – Orsovai országút/államut, Lugos-Orsovaer Landstrasse): „Prima secțiune a drumului de stat, între Lugoj și Jupa a fost administrată de Trezoreria maghiară până la dizolvarea Graniței Militare Bănățene (1872). Podul de la Găvojdia s-a numărat printre cele opt poduri (şapte boltite din cărămidă, unul de lemn) și 24 de treceri peste canale menționate pe acest traseu în 1865. Întreținerea acestora s-a realizat prin taxele de drum percepute de Trezoreria Maghiară”.

Oliviu Gaidoş. Foto: Arhivă personală / Facebook

Forma cărămizilor utilizate reprezintă un alt argument solid pentru datarea corectă a podului la mijlocul secolului al XIX-lea, mai spune Cristian-Oliviu  Gaidoș: „Cele din prima jumătate a secolului al XIX-lea au dimensiuni care variază între 29-36 cm lungime, respectiv 5,5 – 6 cm lățime, și sunt realizate manual. În ultimele decenii ale scolului al XIX-lea, odată cu înmulțirea fabricilor de cărămizi în Banat asistăm la o standardizare industrială, cărămizile ajungând să aibă 25 x 6,5 cm. Ministerul Maghiar de Resort a împus, începând au anul 1880, proiecte tip pentru podețe și poduri din cărămidă sau lemn, iar în jurul anului 1910 întrebuințarea betonului armat pentru construcția de poduri era deja o practică comună.”     

Deși podul a fost reparat în mai multe rânduri (în anii 1863, 1876, 1894) a continuat să facă parte din DN 6 (astăzi E 70) până în 1973. În acel an a fost realizată varianta ocolitoare a localității Găvojdia, iar podul a fost inclus în DJ 584A, la km 0+766

„În ciuda eforturilor noastre comune de a salva de la demolare acest monument unic de arhitectură din zona Lugojului, care aparține patrimoniului preindustrial, am întâmpinat opoziția vehementă a Consiliului Județean Timiș. Cererea de clasare în regim de urgență a podului, pe care Direcția Județeană de Cultură Timiș a aprobat-o în 13 septembrie 2024, a fost contestată de Consiliul Județean Timiș. La mijlocul lunii octombrie 2024, licitația pentru demolarea vechiului pod, respectiv ridicarea celui nou a fost câștigată de firma Compact Product din Lugoj, pentru suma de 2 milioane de lei”, mai spune muzeograful Cristian-Oliviu  Gaidoș.

Acesta atrage atenţia că Podul de la Găvojdia poate fi restaurat (pietonal), asemenea celui de la Cerneteaz, și integrat unui circuit turistic local alături de alte monumente din comuna Găvojdia, printre care se numără conacul Gartner, conacul Bukovinszky sau curia Schwab etc.