Temele care au generat în ultimii doi ani o agresivă şi în curs de accentuare polarizare a societăţii – în ultimele luni, populismul, naţionalismul şi suveranismul – sunt în atenţia SRI. Şi e bine că e aşa. Pentru că s-au dovedit teme-paravan pentru propagarea agresivă de mesaje anti-occidentale, generate şi susţinute de propaganda rusă pentru a crea şi accentua falii în societate, deja marcată de crizele multiple prin care trecem cu toţii, şi pentru a adânci neîncrederea în establishmentul politic naţional şi occidental.

Faptul că acestea sunt deja probleme de securitate naţională, că se află în atenţia SRI o confirmă discursul lui Eduard Hellvig, susţinut ieri la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, la aniversarea a 15 ani de la debutul Studiilor de securitate și intelligence. Un discurs care nu reprezintă o opinie strict personală, nici o declaraţie scăpată în public. E un discurs pregătit, cu mesaj atent gândit. Iată un fragment, cel care vizează aceste probleme, din declaraţia lui Eduard Hellvig:

„Creşteţi deja într-o societate în care se construieşte o teză falsă, a unei dispute artificiale între identitatea naţională şi cea europeană sau globală. Identitatea noastră naţională este un motiv de mândrie, la fel ca şi apartenenţa la o societate deschisă, tolerantă, preocupată de drepturi globale. Pentru că ambele sunt cele care ne diferenţiază de societăţile în care nu sunt posibile alegerile libere, egalitatea în faţa legii, libertăţile economice sau libertatea de mişcare pe care astăzi le considerăm fireşti. În această lume, naţionalismul nu ar trebui să fie doar apanajul unor discursuri sau abordări extreme, ci şi un tip de instinct pe care să-l aibă şi cei cu gândire democratică, liberală, care astăzi au tendinţa greşită de a se îndepărta de subiecte precum patriotism sau tradiţii.

(…) cred că sprijinul pentru democraţie poate coexista cu ataşamentul faţă de valori tradiţionale, religie,, elemente de identitate naţională. (…) toate lucrurile care ne-au permis să ne afirmăm în ultimii 30 de ani ca societate liberă, pro-occidentală, democrată şi cu o economie în creştere sunt legate şi de identitatea noastră naţională. De aceea nu cred că trebuie să existe o separaţie atât de mare între mândria naţională şi susţinerea principiilor democratice universale. Datorită acestor principii, societăţile europene au reuşit să fie modelul  de dezvoltare la care aspiră atât de multe milioane de migranţi. Iar cultivarea mândriei naţionale nu ar trebui lăsată doar pentru abordările extremiştilor sau populiştilor. Ca o părere personală, cred că un naţionalism moderat, echilibrat ar trebui reasumat, redefinit şi recultivat şi de cei cu gândire democratică şi echilibrată în statele occidentale, inclusiv în România viitorului”.

Declaraţia aceasta a directorului SRI – cu o prezenţă publică extrem de rară în cele două mandate – vorbeşte de la sine despre stringenţa transmiterii acestui mesaj. Mai ales că vine într-un context geopolitic foarte nesigur, cu un război convenţional în apropierea ţării şi un război informatic pe care Rusia îl duce de ani de zile. Într-un context în care riscăm să alunecăm în capcana propagandei ruse, lăsându-ne manipulați, dezbinați, eventual făcând loc la putere populiştilor, extremiştilor – dacă nu făţiş pro-ruşi, cel puţin vădit anti-occidentali.

Să privim doar spre mitingul de la sfârşitul săptămânii trecute, anunțat cu tam-tam de preşedintele AUR, George Simion, care nu a fost de fapt despre facturile mari la energie, cum declamau agitatorii. Acestea au fost doar paravan. A fost, în perspectiva anului electoral 2024, un test al suveraniștilor (a se citi cei care vor, pe muzica lui Vladimir Putin, să scoată România din UE). Aceştia pregătiseră încolonarea, alături de George Simion, invocând la rându-le… pacea. Dacă ar fi fost așa, ar fi protestat, și acum și altădată, la Ambasada Rusiei. Dar nu, ei nu deranjează cu un cuvânt Rusia putinistă care a invadat și atacat un stat suveran și independent și care s-a dedat la un ticălos rapt teritorial. Ei lansează, în schimb, tirade împotriva SUA, NATO, UE. Ideea că miza protestului a fost un test al suveranismului a fost confirmată şi de analişti apropiaţi de mişcarea naţional-suveranistă – unul dintre ei afirmând recent că „lumea eurasiatică se unește pentru pace și prosperitate, cea euroatlantică merge la război și virează spre sărăcie”; cu alte cuvinte, cei buni sunt Putin, Xi, Erdogan, iar establismentul politic al Europei, exceptându-i, desigur, pe Orbán şi pe Vučić, prietenii lui Putin, reprezintă răul. Nu au trecut momentan testul solidarităţii pe de o parte din cauza prezenţei sub aşteptări, asta în ciuda promovării agresive pe care au făcut-o protestului, iar pe de alta, a neînţelegerilor între purtătorii cei mai vocali de mesaj naţionalist-suveranist. Dar, probabil, vor mai avea încercări. Scopul lor și al propagandei grupate în jurul acestora, drapată în „presă independentă”, este să capitalizeze politic frustrări și temeri ale populației, neoferind nimic în schimb, nicio soluție pentru rezolvarea lor, să instige populația împotriva autorităților naționale și comunitare, să-i distrugă încrederea în establishmentul politic autohton şi european, pasul următor fiind încercarea de scoatere a României din UE și ruperea de NATO și de SUA.

În acest context, discursul lui Eduard Hellvig este, în opinia mea, un semnal de alarmă tras înspre clasa politică, spre zona democratică a ei, care ar trebui să nu lase ca teme ca naţionalismul, patiotismul, tradiţiile să fie confiscate de extremişti, pliate pe agenda lor şi capitalizate politic, dar şi un îndemn la moderaţie. Asta, pentru a nu cădea cu toţii în capcana extremismelor – fie a ultranaţionalismului, fie a progresismului extrem, care se alimentează reciproc. Ceea ce, pe termen lung, ar echivala cu pierderi incalculabile la adresa democraţiei noastre.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.