Militarii bănăţeni plecaţi în Afganistan în luna ianuarie au raportat, „Misiune îndeplinită”. Printre ei, şi două femei. Ce le poate determina să plece pe front? Cu riscul de a suna forţat, spun simplu: „Drapelul naţional, imnul şi stema ţării”. Iar cea mai importantă misiune a fost de a-şi aduce „băieţii” acasă.

Afganistan, unul dintre cele mai periculoase teatre de operaţiune din lume

„Este un moment de bucurie şi împlinire. Pentru că ne-am întors cu toţii acasă, dar şi pentru că am dus la bun sfârşit misiunea pe care ne-a încredinţat-o ţara”. Acestea au fost cuvintele care au răsunat în Piaţa Victoriei din Timişoara, într-una din zilele trecute. Îmbrăcaţi în ţinute de culoarea pământului, cu bocanci în acelaşi ton, aliniaţi la milimetru, extrem de emoţionaţi, mai ales că momentul era surprins de oamenii lor dragi –părinţi, copii, neveste. Aşa au defilat militarii Batalionului „Scorpionii galbeni”, în faţa zecilor de timişoreni care-i aplaudau de zor şi care le-au urat bun-venit acasă, după zile şi nopţi multe şi lungi petrecute pe teatrul de operaţiuni din Afganistan, unul dintre cele mai periculoase din lume, după cum îl descrie locotenent-colonelul Cristian Dan, cel care le-a fost alături zi şi noapte celor cinci sute de soldaţi bănăţeni, în baza militară din Zabul, fiind comandantul Batalionului.

Două femei în teatrul de operaţiuni

Cu toate că nu se mai află într-un teatru de operaţiuni, militarii nu au scăpat de „ticul profesional” atunci când au intrat în vorbă cu noi, jurnaliştii, veniţi să le aflăm poveştile. Am abordat pentru o discuţie o tânără locotenent. Deşi eram într-un mediu colocvial, ni s-a prezentat aşa cum face orice militar: „Locotenent Piringiu Marinela Elena. Fac parte din Batalionul 32 Infanterie «Scorpionii galbeni»”. Elena ne mărturiseşte că este la prima misiune în Afganistan, însă spune că nu i-a trecut niciodată prin minte să renunţe la cariera militară, mai ales că ceea ce a impulsionat-o să aleagă acest drum au fost „drapelul naţional, imnul şi stema ţării” pe care le serveşte pretutindeni. Dragostea de ţară a fost crezul care a însoţit-o în toate activităţile pe care le-a desfăşurat de când a ales cariera militară. Povestea a început de când era studentă la Facultatea de Educaţie Fizică din Timişoara: „Am văzut pentru prima oară ce înseamnă munca de militar acum şapte ani, când am participat la un concurs de orientare sportivă militară. I-am văzut pe băieţi ce eforturi fac pentru a-şi reprezenta ţara cu cinste. Mi-am zis în sinea mea că nu pot sta deoparte, trebuie să intru şi eu”, Spune Elena. S-a înrolat doi ani mai târziu.

Nu a ţinut cont de părerile părinţilor şi fraţilor săi atunci când a luat decizia de a pleca în Afganistan, deşi acestora le-a fost greu să accepte vestea. Mai ales că, după cum recunoaşte şi Elena, Afganistan este o ţară unde pericolul te paşte la fiecare pas. „Am încercat să le explic că eu trebuie să-mi fac datoria faţă de ţară, că militarii sunt foarte bine pregătiţi şi se întorc cu bine acasă. Asta a fost crezul meu, vă spun cu mâna pe inimă”.

Pe front, Elena s-a transformat din copilul părinţilor în comandantul de pluton care avea o misiune foarte importantă, „de a-mi aduce băieţii acasă, sănătoşi”.

Într-o bază militară, înconjurată în majoritate de bărbaţi, prejudecăţile la adresa doamnelor nu sunt valabile, ţine să ne lămurească tânăra: „Femeile, din punctul meu de vedere, sunt mai puternice. Nu am avut parte niciodată de ostilităţi din partea colegilor, doar pentru că femeie. Ba din contră, respectul e mai mare”. Alături de ea în această isiune au fost alte 15 femei.

Elena Piringiu era ofiţerul care-i însoţea pe soldaţii din subordine în toate misiunile pe care le aveau de îndeplinit:„În principal, am avut misiunea de asigurare a libertăţii de mişcare a autostrada A1din Zabul. De astfel, am intrat în contact cu populaţia afgană, mergeam în sate, socializam cu oamenii, dacă aveam ceva să dăm, le ofeream. Am mai avut şi misiune de debarcate în care trebuia să verificăm anumite locaţii, misiuni de forţă convoaie”.

Am stat de vorba şi cu Andreea Ciurea, şi ea la prima experienţă militară în Afganistan. Aceasta a avut funcţia de ofiţer de stat major, ţinând la curent baza militară, cu toate informaţiile necesare, în timp real. Spune că se bucură nespus că a ajuns acasă şi le mulţumeşte colegilor şi familiei pentru sprijinul pe care l-au acordat: „În baza militară, cel mai bun lucru este atunci când te simţi util şi îţi faci treaba în cel mai profesionist mod pentru a nu afecta ceilalţi colegi”.

Mobilizaţi de gândul că cei dragi sunt bine

Locotenentul Radu George Valentin ne vorbeşte despre situaţiile complicate pe care le-au întâlnit, însă spune că au fost pe măsura pregătirii lor, astfel încât nimic nu i-a luat prin surprindere. Astfel că militarii bănăţeni au dat piept cu incidente de natură unor atacuri asupra patrulei sau descoperirea de dispozitive improvizate. „Militarii s-au adaptat şi s-au executat toate procedurile necesare şi rezultatele au fost cele scontate. Aceste situaţii nu au făcut decât să scoată la iveală experienţa şi capacitatea de a acţiona pe care le-am dobândit în pregătirea pe care am executat-o acasă”, mai spune Radu, care recunoaşte şi el că a fost greu departe de casă, trăind timp de mai bine de jumătate de an într-un mediu „cu mult stres şi multă oboseală”. Dar, aceste stări nu le-au învins credinţa că se vor întoarce cu bine: „Colegii noştri au reuşit să fie mobilizaţi şi de gândul că cei de acasă sunt bine”.

Emoţiile revederii rudelor şi amicilor nu i-au copleşit doar pe cei aflaţi la prima misiune în Afganistan. Aceleaşi stări le retrăieşte Mihai Murgoci, de trei ani încoace. Fetiţa şi soţia au fost primele persoane pe care le-a îmbrăţişat atunci când a sosit de pe front. „Ştiindu-i pe ei sănătoşi, asta mi-a asigurat un echilibru, o stare morală pozitivă care te face să dai tot cei mai bun în activitate. Aşa că, la întoarcere, primul lucru a fost să-mi iau în braţe copiii”, spune acesta.

Soţia sa, Adina, recunoaşte că cele şase luni au fost foarte lungi: „I-am simţit foarte mult lipsa, dar aveam încredere în capacitatea lui profesională. Ne-a dovedit că s-a întors cu bine acasă şi este alături de noi”. Întrebată dacă îl va mai lăsa pe soţul său să mai plece aceasta a răspuns că „nu depinde de ea, ci de Mihai, iar el susţine că îşi poate îndeplini şi misiunea militară şi poate avea grijă de familie. Am încredere în el”.

Mircea Duşa, onorat de o altă misiune îndeplinită

Venit special la Timişoara pentru a-i întâmpina pe militarii întorşi din teatrul de operaţiune din Afganistan, ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, s-a declarat mulţumit că soldaţii au îndeplinit ordinul său, acela de a se întoarce acasă cu efectivul complet: „Militarii sunt vedetele de astazi, ei şi-au pus viaţa în pericol pentru această misiune într-un loc deosebit de periculos. Apreciem eforturile pe care le fac în teatrele de operaţiuni”, le-a transmis acesta militarilor care au raportat, la rându-le, cu glas răspicat: “Misiune îndeplinită”.