Aproximativ 100 de persoane au participat sâmbătă, 5 octombrie a.c., la un marș organizat de filiala Timișoara a mișcării Noua Dreaptă. Manifestarea de protest a fost intitulată de organizatori „Marş contra infracţionalităţii şi mafiei imobiliare ţigăneşti" și a fost a cincea de acest gen organizată de filiala locală Noua Dreaptă pe această temă.

O altă mișcare de protest a Noii Drepte a mai avut loc la Timișoara în primăvara acestui an, însă atunci obiectul protestelor l-a constituit subiectul subordonării României față de structurile internaționale, adică ceea ce organizatorii au numit atunci "sclavia FMI".

Impresie de deja vu, participare puțin numeroasă 

Spre deosebire însă de protestul îndreptat împotriva FMI, care a avut loc în data de 16 martie a.c., manifestarea de sâmbătă, 5 octombrie, a beneficiat de o participare mai puțin numeroasă. Numărul tinerilor care s-au reunit acum sub drapelurile tricolore și sub cele verzi purtând pe ele crucea celtică, simbolul mișcării Noua Dreaptă, mărșăluind pe traseul indicat de organizatori, între Piața Traian și zona centrală a orașului, a fost de maximum 100 de persoane.

Senzația pe care a lăsat-o manifestarea de protest în sine a fost una de deja-vu: aceleași lozinci scrise cu litere uriașe pe pancartele purtate de manifestanții încolonați disciplinat, cărora liderii mișcării li s-au adresat în permanență cu apelativul deja cunoscut, de camarazi. Aceeași mulțime de tineri agitând numeroase steaguri verzi, simbol al mișcării și scandând lozincile deja cunoscute ca făcând parte integrantă dintr-un scenariu deja exersat la nivel național de către Noua Dreaptă.   

Coloana de manifestanți a fost deschisă de această dată de purtătorii unei pancarte mari, pe care se putea citi scris cu litere de o șchioapă: "România nu tolerează țigănia!"

Restul lozincilor, toate aparținând unui registru deja cunoscut în zona căruia evoluează ca mesaj reprezentanții Noii Drepte au variat între "Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti”, „Afară, afară cu javrele din ţară” și „Antonescu de trăia, pe ţigani îi omora”.

Trecătorii care s-au aflat pe traseul pe care s-au deplasat participanții s-au dovedit însă destul de puțin impresionați de caracterul lozincilor. Puținele reacții au venit din partea unor reprezentanți ai etniei rome care s-au afișat în zona în care s-a desfășurat marșul. Femeile de etnie romă i-au blestemat pe manifestanți, iar puținii bărbați și-au manifestat, însă mai puțin zgomotos, dezaprobarea față de caracterul jignitor al mesajelor. Din mulțime li s-a ripostat însă cu "Țigane, nu uita, Timișoara nu-i a ta!".

Atmosfera marșului, la care a participat, ca în fiecare an, și avocatul Tudor Ionescu, liderul național al mișcării Noua Dreaptă, dar și lideri ai mișcării din județele învecinate, Arad și Bihor, s-a tensionat tocmai pe final, atunci când coloana care a mărșăluit pe jos dinspre Piața Traian înspre zona centrală și-a manifestat intenția să străbată Bulevardul C.D. Loga, unul dintre bulevardele centrale ale orașului ale cărui clădiri, majoritatea de patrimoniu, au intrat în decursul anilor care au trecut după Revoluție, în posesia unor membri ai unor numeroase familii de etnie romă.

Jandarmii au căutat într-o primă etapă să opună rezistență față de dorința manifestanților de a-și striga lozincile chiar pe Bulevardul C.D. Loga, însă într-un final au cedat, astfel încât coloana de manifestanți, după ce a avut de înfruntat într-o primă etapă spusele unui trecător, potrivit căruia "în Iad o să ajungeți cu toții", s-a oprit, ca de obicei, la statuia lui Mihai Eminescu, considerat de "camarazi" unul dintre precursorii ideologici ai mișcării. Acolo s-au rostit, de altfel, discursurile de final, și, la capătul unei ore de mărșăluit prin Timișoara, tinerii participanți s-au retras, exprimându-și, ca un laitmotiv, fie nădejdea că autoritățile locale vor lua de acum încolo măsuri împotriva acestei situații care a pus o pată rușinoasă pe obrazul Timișoarei, fie speranța că este ultimul an în care mai sunt nevoiți să protesteze pe o astfel de temă.

Liderii Noua Dreaptă declară că și-au propus să pună presiune pe autorități pentru soluționarea problemei romilor 

Avocatul Tudor Ionescu a făcut referire la manifestarea în sine ca la "strigătul nostru de luptă" împotriva unui subiect despre care toată Europa vorbește, lucru care ne obligă și pe noi, "acasă", să luăm măsuri, pentru a presa autoritățile să intervină și să limiteze nivelul de infracționalitate. Aceasta întrucât, a mai spus Tudor Ionescu referindu-se la recentele discuții legate de aderarea la Schengen, "Franța nu expulzează romii care s-au integrat și muncesc, ci pe cei care fură", și pe teritoriul Europei, potrivit unor estimări ale Europol, acționează 240 de clanuri de romi. Liderul național al mișcării a mai făcut referire și la sentimentul de insecuritate pe care îl generează timișorenilor incidentele repetate petrecute în ultimele luni, în care reglările de conturi dintre membrii unor clanuri rivale din oraș au pus în pericol integritatea unor locuitori din Timișoara și a personalului medical de la spitalele din oraș.

”Clanurile interlope țigănești au ajuns să facă legea la noi, iar noi suntem singurii vinovați pentru această situație. Pentru că o acceptăm. E cazul să ieșim în stradă. Nu ajunge să urlăm pe Internet, la colţ de stradă, trebuie să ieşim în stradă, să punem presiune pe autorităţi să îşi facă treaba", aceasta a fost în linii mari și nota dominantă a mesajului liderului Noii Drepte din Timișoara, Bogdan Popa.

Maniera de formulare în sine a pozițiilor exprimate de liderii Noii Drepte a readus în atenţia opiniei publice, pe lângă tema principală a protestului, care s-a legat de unul dintre subiectele de actualitate din sfera socialului timişorean, un alt subiect, deopotrivă delicat şi controversat: acela al puternicului reviriment al mesajelor şi manifestărilor cu caracter extremist şi discriminator.

Fenomenul în sine a luat amploare de ceva vreme în întreaga Europă, catalizat fiind şi de accentuarea masivă a sentimentului de insecuritate şi insatisfacţie socială generate de criza economică.

În chiar apelul de participare la marș adresat timişorenilor, iniţiatorii protestului au făcut, de altfel, trimitere la necesitatea solidarizării timişorenilor “autentici” în scopul prezervării valorilor locale ale unei culturi seculare, împotriva desfigurării arhitecturale a oraşului de către reprezentanţii unei minorităţi pe care reprezentanţii Noii Drepte au catalogat-o drept „agresivă” şi despre care spun că profită de susţinerea tacită a autorităţilor publice, care „închid ochii în faţa tuturor fărădelegilor” și devin astfel „complici ai infractorilor”, generând “dezastre pe plan social, politic şi economic”.

Amalgamarea în discurs a unor elemente care interesează emoţionalul colectiv cu elemente care intersectează teritorii de exersare a sferei de competenţă administrativă şi a Justiţiei poate genera ambiguităţi primejdioase, mai cu seamă în contextul unei receptări neavizate, pur emoţionale şi precar contextualizate a mesajului.

 „Trebuie să ne unim nu mânați de ură, ci de conștiință civică; nu de extremism, ci de flacăra Timișoarei autentice; nu de intoleranță, ci de spiritul justițiar în fața nedreptății. Nu putem să ne lăsăm călcați în picioare, românii fiind în propria țară, de reprezentanții unei minorități agresive și de oficialitățile care închid ochii în fața tuturor fărădelegilor, devenind complici ai infractorilor." 

Nici manifestarea în sine şi nici conţinutul pe fond al mesajelor rostite nu au reprezentat iniţiative singulare în peisajul demersurilor purtând amprenta Noii Drepte.

TIMPOLIS a mai relatat şi în trecut despre manifestări similare organizate la Timişoara de către membrii Noii Drepte şi, într-un demers legitim de contextualizare a mişcării, care se constituie în parte a Frontului Naţional European, a oferit şi opinii venite din partea unor specialişti în Studii Europene şi teoria emergenţei grupurilor radicale şi extremist .

Într-un interviu acordat TIMPOLIS, universitarul clujean Sergiu Mişcoiu, lector la Facultatea de Studii Europene din Cluj şi specialist în teoria emergenţei grupurilor radicale şi extremiste, preciza că legislaţia românească în vigoare prevede clar că orice formă de instigare la ură rasială reprezintă o contravenţie, fiind în acest sens imperios necesară trasarea unei linii de demarcaţie între reprimarea infracţionalităţii de orice fel, care este un imperativ dezirabil, şi discriminarea unor grupuri etnice, rasiale sau religioase, fapt care este inacceptabil. 

“Amalgamul unor formule precum «mafia ţigănească» este regretabil, pentru că stigmatizează un grup etnic, identificându-l cu o formă specifică de manifestare a infracţionalităţii”, a explicat Sergiu Mişcoiu.

Chestionat atunci despre cât de fragilă poate fi linia care desparte exersarea în spaţiul public a unor astfel de declaraţii cu evidentă tentă discriminatoare de primejdia pe care o reprezintă promovarea programatică a unor concepte ce instigă la manifestarea explicită a unor forme de intoleranţă, universitarul clujean a răspuns: “Grav este atunci când ideile extremei drepte se banalizează prin preluarea lor în discursul public mainstream”. Sergiu Mișcoiu a mai opinat atunci că doar “intoleranţa faţă de cei intoleranţi este condiţia de posibilitate a toleranţei” şi a susţinut imperativ nevoia respectării prevederilor legii.

Permisivitatea legislaţiei din România şi caracterul adesea interpretabil al prevederilor legale, dublate de ignorarea sau necunoaşterea lor de către autorităţi, îngăduie însă formularea în spaţiul public a unor astfel de mesaje cu conţinut controversat, multe dintre acestea figurând chiar pe lista obiectivelor programatice ale Noii Drepte.

Pe lista dezideratelor formulate de Noua Dreaptă apare, spre exemplu, în mod explicit: “garantarea siguranței cetățenilor, prin eradicarea clanurilor interlope care au pus stăpânire pe România”. În vreme ce un alt punct propune abandonarea procesului de aderare a României la spațiul Schengen și menținerea controalelor suverane la frontiera de stat a României.

Discernământul se constituie, în ceea ce priveşte formularea enunţată anterior, într-un imperativ absolut necesar, căci în absenţa unei juste proprietăţi a termenilor, coroborată cu propagarea asumată a unor mesaje cu conţinut controversat, care fac apel  la “eradicare” ca mijloc de soluţionare a unei probleme ce ţine de sfera de competenţă a justiţiei, sunt elemente de discurs care plasează în mod evident Noua Dreaptă de la noi în proximitatea unor primejdioase zone de discurs extremist, identificate în ultima vreme în multe spaţii culturale europene.