La Parlament se discută, zilele acestea, un nou proiect de Lege a Educaţiei, un subiect sensibil constituindu-l accesul activităţilor de natură politică şi prozelitism religios în campusurile universitare şi şcolare. În dezbateri, evenimentele din Decembrie 1989 de la Timişoara sunt invocate ca şi argument suprem pentru accesul propagandei politice în aceste locaţii care aparţin de unităţile de învăţământ.

O motivaţie stranie

Deşi sunt chestiuni mult mai urgente care ar trebui reglementate în această perioadă, în ultimele zile Camera Deputaţilor a fost „câmp de luptă” pentru discuţiile în contradictoriu legate de un nou proiect de modificare a Legii Educaţiei.

O dezbatere amplă a generat interdicţia activităţilor care pun în pericol sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a tinerilor, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitism religios, aplicabilă în prezent doar unor entităţi din învăţământ, care ar trebui să se extindă şi pentru campusurile şcolare sau universitare.

Promotorii activităţilor politice în campusuri spun că “până la urmă campusurile sunt doar locuinţe, sunt domicilii ale studenţilor şi elevilor. Or, aici, gândiţi-vă că sunt campanii preelectorale în care trebuie strânse semnături pentru a înregistra candidaturi. Nu vedem de ce nu s-ar putea duce partide sau independenţi în campusuri să încerce să strângă semnături pentru a candida”. De asemenea, aceştia mai spun că nu văd de ce anumite grupuri de studenţi, liberali, social-democraţi, verzi sau dinspre orice altă formaţiune politică, să nu poată să-şi afirme un punct de vedere sau să nu-şi poată pune la geam poate un banner cu “votaţi x” sau “votaţi y”.

Argumentul în acest context au fost evenimentele din 1989, de la Timişoara şi Bucureşti, susţinătorii propagandei politice în spaţiile aparţinătoarea unităţilor de învăţământ menţionând că “în 1989, studenţii care au luat parte la manifestările anticomuniste, care în cele din urmă au dus la răsturnarea Guvernului Ceauşescu, au plecat din campusul universitar. E adevărat, legea învăţământului de pe vremea lui Ceauşescu nu interzicea activitatea politică în campusurile universitare. Prin această lege, noi interzicem. Fără acele mişcări revoluţionare, foarte puţini dintre noi, de la stânga la dreapta, am fi fost în această sală în calitate de parlamentari ai României. Unii poate c-ar fi fost, dar în calitate de membri ai Marii Adunări Naţionale.”

În dezbaterile respective s-a implicat şi deputatul timişean Niculae Mircovici, care a precizat că momentul decembrie 1989 de la Timişoara nu poate fi invocat ca motiv pentru o propunere legislativă cu un scop discutabil: “Eu Revoluţia am petrecut-o din 15 decembrie 1989 la Timişoara, era o zi de vineri ziua de 15 decembrie şi în momentul în care lucrurile au început să fie inflamate, pe 16, a fost o decizie  prin care studenţii au fost trimişi acasă, iar activitatea universitară în data de 16 decembrie s-a încheiat. Iar ceea ce s-a întâmplat după aceea, în 21 şi 22, a găsit studenţii acasă, în stradă, acolo unde au vrut să lupte împotriva dictaturii, dar nu în campusul universitar”.

În opinia deputatului Mircovici, este salutară existenţa a unor concepte de natură politică, la tineri, dar spune că activitatea politică trebuie la sediile uniunilor minorităţilor naţionale, ale partidelor politice, nu în campusul universitar.

Sindicalist: “Ar fi un demers mizerabil”

Liderul sin­di­catului timişean “Alma Ma­ter”, Ilare Bordeiaşu, profe­sor universitar la Facultatea de Mecanică, Catedra de Ma­şini Hidraulice a Universităţii Politehnice, respinge şi el ideea. “Din punctul meu de vedere, ar fi un demers mizerabil. Instituţiile publice, inclusiv cele de învăţământ nu trebuie să fie implicate în niciun fel de activităţi politice. Partidele au unde să facă activităţi de acest gen – au sedii şi aşa mai departe. Extinderea activităţilor politice în aceste spaţii ar fi echivalentă cu o reîntoarcere la timpurile dictaturii comuniste. Este un demers care nu are nicio legătură cu o educaţie de calitate”, argumentează Ilare Bordeiaşu.