Sub deviza binecunoscută a descentralizării, şi în Timiş marile unităţi spitaliceşti au trecut, în unele cazuri, într-o pseudo-subordonare în care nu se ştie cine şi pentru ce răspunde, iar unităţile administrative locale, deşi au fost implicate destul de serios în partea de finanţare, nu prea au mare lucru de spus în ceea ce priveşte reglementarea sau combaterea “anomaliilor” din spitale. E un aspect care a fost recunoscut recent şi la Consiliul Judeţean, şi la Primăria Timişoara.

Interpelări fără efecte

Nu o dată, mai mulţi consilieri jude­ţeni au făcut interpelări în plen în privin­ţa unor situaţii ciudate legate de unităţi spitaliceşti din judeţ şi din municipiu, primind, invariabil, acelaşi răspuns – că nu există o relaţie de subordonare, ci doar de colaborare, eventual la nivel financiar sau administrativ. O ultimă interpelare de acest gen a fost realizată la Consiliul Judeţean pe tema depistării la Spitalul Judeţean din Timişoara a unui focar de infecţie nosocomială, generat de o bacterie extrem de periculoasă re­zistentă la antibiotic Clostridium Diffici­le. În ultimul an s-au înregistrat în Timiş peste 150 de cazuri de îmbolnăviri cauzate de această bacterie, cu care câteva zeci de bolnavi au fost infectaţi în spital, după cum au recunoscut chiar oficiali din sistemul sanitar timişean. “Am auzit cu toţii de bacteria ucigaşă Clostridium Difficile, de la Spitalul Clinic Judeţean Timişoara, care a dus la îmbol­năvirea persoanelor internate şi chiar la decesul unei persoane. Dacă cumulăm informaţiile, pe o perioadă de incubaţie, boala în sine, tratamentul, complicaţiile, este clar că totul durează de câteva luni, iar acest lucru se dato­rează, în primul rând, deficienţei majore a manage­men­tului spitalului”, a precizat într-o inter­pelare pe această temă, trans­misă con­ducerii C.J. Timiş, consilierul judeţean P.D.L. Georgeta Rus.

Administraţia judeţeană a recunos­cut că nu poate exista nicio implicare a sa în aceste probleme, chiar dacă sunt de interes judeţean. “Din punct de vedere al colaborării cred că aţi înţeles greşit ce am spus şi vă repet că inclusiv cu prima­rii putem discuta ca şi colaboratori nu ca subordonaţi. Referitor la ce se întâmplă în instituţiile pe care le coordonăm vă pot spune că situaţia este puţin diferită faţă de cea de la Primării. Cu acestea din urmă avem relaţii de colaborare, iar la Spitalul Judeţean avem relaţii de impli­care directă în ceea ce înseamnă sprijin din punct de vedere administrativ şi economic. Nu vorbim aici de implicare în actul medical pentru că nu este cazul”, a declarat preşedintele C.J. Timiş, Titu Bojin.

Primar: “Nu este în jurisdicţia noastră, dar vom face un demers”

O abordare similară a existat recent şi la Consiliul Local, unde consilierul P.N.Ţ.C.D. Bogdan Herzog a făcut o in­terpelare în plen privitoare la o expe­rienţă personală legată de gestionarea urgenţe­lor la Spitalul Judeţean. “A trebuit să ajung la urgenţe la Spitalul Judeţean, la începutul acestei luni, şi am stat acolo cu tatăl meu, care între timp a şi dece­dat, şi a trebuit să aştept zece ore fără ca ni­meni să îmi spună ce se întâmplă, fără să fie o repartiţie pe secţii, fără ca nimeni să mă bage în seamă. El a stat pe targă timp de zece ore cu perfuzii. La nici o săp­tămână după această problemă, ace­laşi lucru i se întâmplă unui coleg de mun­că, care aşteaptă opt ore din nou fără să fie băgat în seamă de nimeni”, a precizat în plen consilierul local.

Acesta a mai spus că, deşi Spitalul Judeţean nu este o instituţie care ţine de competenţa Consiliului Local Timişoara, genul acesta de probleme este important pentru populaţia Timişoarei. “Trebuie să încercăm să stăm de vorbă cu managerii acelor instituţii pentru că, chiar dacă nu ţin direct de noi, numirea lor în funcţia de manager e rezultatul unei înţelegeri politice şi a unui impact pe care co­munitatea locală vrea să îl dea asupra instituţiilor respective. Printr-o privire aruncată acolo şi printr-o optimizare a ceea ce se întâmplă, poate reuşim să îmbunătăţim puţin situaţia”, declara Bogdan Herzog.

Nicolae Robu, primarul Timişoa­rei, s-a arătat de acord cu interpelarea precizând că, deşi spitalul nu este în jurisdicţia Primăriei, se va face un demers de sesizare.“Între timp, în urma acestui demers de sesizare, am fost la Spitalul Judeţean şi am discutat cu cadre de acolo, şi s-a recunoscut faptul că sunt timpi de aşteptare foarte mari şi că nu se comunică cu aparţinătorii. Aceştia sunt ţinuţi de multe ori ore în şir pe holuri, fără să ştie ce se întâmplă”, ne-a declarat Bogdan Herzog.

Lider Sanitas: “Toate unităţile sanitare sunt afectate de un deficit grav de personal”

Sindicatele din sistem spun că de vină pentru deficienţele legate de asigurarea asistenţei medicale la unităţile spitale din judeţ sunt de foarte multe ori generate de sche­mele de personale din ce în ce mai reduse, un număr foarte mare de medici şi asistente din Timiş ple­când peste hotare. “Absolut toate unităţile sanitare din judeţ sunt afectate de insuficienţa personalu­lui. La nivel naţional, ponderea cheltuielilor salariale din bugetul spitalelor este cea mai mică în Ti­miş. În spitalele din Timiş se chel­tuie pe salarii 30%, maximum 50% din bugete, în timp ce în alte judeţe sunt unităţi spitaliceşti la care cheltuielile salariale repre­zintă şi 118 – 120% din bugete, şi care au nevoie de suplimentări doar pen­tru a acoperi salariile. În Timiş cheltuielile salariale sunt reduse pentru că şi personalul e din ce în ce mai redus”, spune dr. Liviu Cârstea, liderul judeţean al Fede­ra­ţiei Sanitas Timiş.

În opinia sa, în momentul de faţă, majoritatea spitalelor din Timiş funcţionează cu o structură minimă de personal, departe de schemele minime normale de angajaţi. “Din 2009 până în 2011 au plecat foarte multe cadre medicale în străinătate, altele s-au pensionat şi în locul lor nu a mai venit ni­meni. Posturile au fost blocate, iar ordonanţa dată de actualul Gu­vern, legată de aşa-zisa deblocare a angajărilor în sistemul sanitar, nu rezolvă nimic, pentru că se aplică de abia de acum. Or, anga­jările în sistem «unu la unu» nu reprezintă o soluţie, pentru că deja spitalele au o schemă de personal total insufi­cientă, în raport cu nevoile”, susţi­ne Livius Cârstea.

Şi o parte din managerii de spi­tale din Timiş s-au arătat sceptici în privinţa rezolvării problemei angajărilor în sistemul sanitar, fiind de părere că şansele sunt slabe ca unităţile să dispună de banii necesari angajărilor. Spre exemplu, Spitalul Judeţean din Timişoara a solicitat deblocarea a 200 de posturi, dar nu speră la mai mult de 80 de angajări. Asta în timp ce necesarul real pentru acest spital, spune Federaţia Sani­tas, este de peste 700 de persoane.

Anul trecut, în urma unor in­terpelări parlamentare făcute in­clusiv de parlamentari din Timiş, Ministerul Sănătăţii a realizat o contabilizare a solicitărilor de do­cumente privind recunoaşterea calificărilor profesionale, cifră care poate indica, măcar la nivel aproximativ, numărul medicilor care au plecat peste hotare – sta­tistică pe care ministerul de resort nu o are. Potrivit datelor ministe­riale, după momentul aderării s-au primit 18.200 de solicitări privind recunoaşterea calificărilor profe­sionale din partea medicilor, a den­tiştilor şi a farmaciştilor, şi 11.500 de astfel de solicitări din partea asistenţilor medicali şi a moaşelor. Peste 4.500 de astfel de solicitări sunt în prezent în curs de rezolvare. Totalul este şocant: 30.000 de cadre medicale au pără­sit sau se pregătesc să părăsească România.

Anul trecut, peste 4.000 de cadre medicale au solicitat Colegii­lor Medicilor Judeţene certificate profesionale curente pentru a putea lucra în străinătate.

Timişul se numără printre judeţele cu cele mai multe solici­tări de acest gen, alături de Bucu­reşti, Cluj şi Iaşi. Conform unor informaţii venite de la Direcţia de Sănătate Publică Timiş, aproape 1.000 de cadre medicale timişene depun anual cereri, pentru a putea pleca la muncă în străinătate. Cei mai mulţi medici timişeni care au solicitat certificate profesionale sunt din specialitatea medicină generală – medicină de familie, chirurgie generală, anestezie şi terapie intensivă. Dintre medicii timişeni care au părăsit în ultimele luni sistemul, pentru a lucra în străinătate, majoritatea au optat pentru Germania, după care au urmat în topul preferinţelor Marea Britanie şi Franţa.

Conform Colegiului Medicilor, medicii pleacă pentru că sunt ne­mulţumiţi, în primul rând de sala­riile mici – echivalentul a 200 de euro, pe lună pentru un rezident, şi, respectiv, 500 de euro în cazul unui specialist. Personalul din Sănătate se plânge şi de condiţiile de lucru, dar şi de modul în care este tratat de către autorităţi.