Foto: TVR

Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a participat, la începutul acestei săptămâni, la Timişoara, la o dezbatere pe tema „În apărarea justiției independente: procurorii în alertă”; organizată de Societatea Timişoara, care i-a înmânat, cu această ocazie, premiul „Speranța” pe anul 2018, pentru anii în care a rezistat în faţa atacurilor fără precedent împotriva Justiţiei şi pentru lupta anticorupție dusă de Ministerul Public, pe care îl conduce.

L-am invitat la un dialog despre recent soluţionatul dosar al Revoluţiei, trimis în judecată după apropae 30 de ani de la comiterea faptelor, despre dosarul violenţelor din 10 august 2018, despre presiunile imense care se fac asupra justiţiei, politice sau politico-mediatice, despre protestele magistraţilor şi în favoarea magistraţilor, despre noua şi controversata Secţie de Investigare a Infracţiunilor în Justiţie, despre subiectul Aiud, dar şi despre linşajul politico-mediatic la care este supus de luni de zile.

 „Rechizitoriul din dosarul Revoluţiei va fi făcut public”

Domnule Augustin Lazăr, dosarul Revoluției, trimis zilele trecute, în judecată a stârnit unele controverse. Într-o scrisoare deschisă, fiul disidentului Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, şi câţiva intelectuali şi istorici cereau lămuriri în privința faptului că dosarul nu a inculpat membrii ai Securității. Cum se explică faptul că nu au fost trimiși în judecată și oameni care au tras, după 22 Decembrie?

Crimele împotriva umanităţii, cea mai gravă infracţiune, vizează deciziile luate la vârf, la cupola conducerii statului, şi privesc strict decidenţii implicaţi în luarea acelor măsuri. În acest caz, care a vizat crimele împotriva umanităţii, s-au reţinut contribuţii pentru mai multe persoane decât cele trei care au fost trimise în judecată, după cum se vede din comunicatul Parchetului General. Au mai fost 15 pentru care s-au reţinut diverse contribuţii, dar soluţiile au fost clasate, pentru că persoanele respective au decedat între timp.

Important este, cred, nu neapărat să numărăm câţi inculpaţi sunt pentru a vedea amploarea şi relevanţa unei cauze, ci aflarea adevărului şi, în continuare, să punem pe masa judecătorilor dosarul cu probele care să poată fi administrate şi să se stabilească adevărul despre un eveniment foarte important în istoria României.

Există posibilitatea să urmeze şi alte inculpări în acest dosar?

În principiu, acţiunea penală în faţa instanţei poate fi extinsă dacă apar indicii cu privire şi asupra altor persoane, a altor fapte. Dacă ar fi rămas în continuare la procurori, riscul ar fi fost să nu mai avem în viaţă niciunul dintre făptuitori, iar dosarul să nu mai poată ajunge la judecător.

S-au constatat și distrugeri de probe în cei peste 25 de ani de când dosarul a fost tergiversat?

Nu, dar s-au putut observa perioade în care în dosar nu s-a lucrat, uneori pentru că s-au schimbat echipele care au lucrat în dosar, prin pesnionarea unora. Dacă veţi citit rechizitoriul, veţi vedea consemnat că, la un moment dat, a existat şi un interes politic să se temporizeze ancheta. Rechizitoriul va fi făcut public după ce vor fi anonimizate datele personale confirm Directivei europene.

Numele celor care au temporizat dosarul în scop politic apar în rechizitoriu?

Da.

„Ar trebui ca anul acesta să avem o soluţie în dosarul 10 august”

Un alt dosar fierbinte este „10 august”? Estimativ, când va fi trimis în judecată?

Având în vedere că este pe rolul Parchetului General, avem obligaţia – pentru imparţialitate şi obiectivitate în administrarea probelor – să nu vorbim despre soluţie. Aşa cum se prezintă acum cauza, ar trebui ca în acest an să putem avea o soluţie corectă, temeinică şi legală în acest dosar.

E un dosar instrumentat în ciuda unor presiuni politice, care au fost clare pentru oricine a urmărit actualitatea politică internă a verii şi toamnei anului trecut. Există riscul ca, dacă la conducerea Parchetului General va ajunge o persoană obedientă actualei Puteri, acest dosar să aibă soarta altora care au fost tergiversate ani şi ani?

Nu vreau să speculez. Cum din fire sunt optimist, cred că procurorii îşi vor duce la bun sfârşit această misiune şi vor da o soluţie temeinică şi legală.

Parchetul General a solicitat, o serie de documente de la Ministerul de Interne şi de la Jandarmerie, pe care, pe parcursul mai multor luni, nu le-a primit. Au ajuns în final toate actele cerute la procurori?

Din câte ştiu, la ultima evaluare, cea din februarie, nu erau toate, dar cursul de declasificare părea pozitiv. Ar fi trebuit să se facă mai rapid această declasificare. Procurorii au acces şi la documente clasificate, însă este nevoie ca părţile în dosar să aibă şi ele acces pentru ca nu cumva să invoce, mai târziu, că nu şi-au putut face apărarea sau valorifica drepturile procesuale. Un proces, pentru a se desfăşura echitabil, după standarde europene, trebuie să le permită părţilor accesul la probele din dosar.

Care este termenul legal în care aceste instituţii aveau obligaţia să transmită documentele solicitate?

În principiu, în 30 de zile, dar având în vedere că actele au putut fi clasificate şi de alte instituţii, iar Ministerul de Interne trebuie să le ceară acceptul, poate dura mai mult.

Dacă această situaţie va trena şi se va recurge la fel de fel de tertipuri de blocare a anchetei, există posibilitatea ca oameni de la vârful acestor instituţii să fie puşi sub urmărire penală pentru, de exemplu, obstrucţionarea unei anchete penale?

Fiind optimist, cred că toate documentele vor fi declasificate în final.

„Activitatea Justiţiei penale se desfăşoară cu o anumită temporizare, generată de mediul ostil din jurul ei”

România se află în plin scandal generat de controversate modificări la legile justiţiei, prin ordonanţe de urgenţă netransparente, emise în lipsa consultărilor cu CSM, modificări ce au dus nu doar la proteste ale magistraţilor, ci şi la suspendarea activităţii de către unele unităţi de Parchet…

Sunt durerile facerii modernizării României. După ele, România va fi o ţară europeană.

Sunteţi foarte optimist…

Dacă am fi în afara UE, aş fi pesimit, dar fiind în UE, în perimetrul unor valori, al unor principii ale statului de drept, văd partea plină a paharului şi cred că dacă ne vom lupta pentru această parte plină a paharului, vom avea câştiga de cauză. Dacă ne vom teme şi tot timpul vom sta îngroziţi să mişcăm un deget, nu va fi bine. Suntem responsabili de casa noastră comună, România.

Sunt voci care spun că este deja afectată grav întreaga Justiție penală. Concret, cum se resimt în activitatea de zi cu zi a procurorilor aceste, să le numesc, convulsii?

Colegii noştri sunt îngrijoraţi şi asta am putut-o vedea şi auzi de la cei care se aflau pe scările instanţelor, care au simţit nevoia să-şi exprime într-o manieră decentă îngrijorarea faţă de ceea ce se întâmplă, faţă de faptul că documente europene, cum ar fi rapoartele MCV, raportul Comisiei de la Veneţia, raportul GRECO, nu sunt privite cu rigoare şi seriozitate. Auzim chiar persoane publice care declară că acestea nu sunt obligatorii, adică respectareea valorilor europene nu este obligatorie… E o mare răspundere să-ţi asumi astfel de afirmaţii, dar e adevărat, în dezbaterea publică orice politician poate să spune orice…

Activitatea Justiţiei penale se desfăşoară cu o anumită temporizare, generată de mediul ostil din jurul ei. Colegii procurori şi judecători sunt cu un ochi în dosare, iar cu altul la ce se întâmplă în jurul lor, pentru ca în acest şantier de modernizare a României să nu le cadă de undeva vreo cărămidă în cap…

„Faptul că societatea civilă s-a activitat cred că e o lecţie anticorupţie dură învăţată şi de magistraţi”

Asistăm, în premieră în ultimii 30 de ani cel puţin, la proteste ale magistraţilor faţă de imixtiunea politicului în justiţie, faţă de modificări legislative care ameninţă să afecteze independenţa justiţiei şi, pe de altă parte, tot în premieră, la mitinguri de susţinere a justiţiei, a anticorupţiei, a unor procurori…  Ce se va întâmpla – şi intern, şi extern – dacă Puterea va continua această antireformă a justiţiei?

Sper că vocea raţiunii va prevala şi nu se va ajunge la activarea articolul 7. Şi mai sper că lucrurile acestea vor fi observate în timp util, iar cei care cred că pot face orice doar pentru că au o majoritate să-şi dea seama că, totuşi, măsurile pot fi luate în cadrul culturii juridice europene, al valorilor ei. Faptul că societatea civilă s-a activitat cred că e o lecţie anticorupţie dură învăţată şi de magistraţi.

Au fost voci din Justiţie care au condamnat aceste proteste ale magistraţilor şi au cerut sancţionarea lor.

Magistraţii care au protestat, majoritatea formaţi la Institutul Naţional al Magistraturii, cu fonduri europene, nu-şi datorează nimănui cariera profesională, au curajul să spună adevărul public şi nu o fac pentru a afecta şansele cutărui politician, ci o fac în apărarea Justiţiei. În plus, jurisprudenţa CEDO recunoaşte dreptul magistraţilor, mai ales a celor cu funcţii de conducere, să vorbească public, în apărarea instituţiilor lor.

Eu mi-am exprimat puncte de vedere în calitate de conducător al Ministerului Public care are nu numai dreptul, ci şi obligaţia să exprime astfel de puncte de vedere în apărarea instituţiei sale şi a justiţiei. Iar magistraţii au exprimat puncte de vedere specifice asociaţiilor din care fac parte şi, adeseori, îngrijorările au fost comune. Iar de vreme ce îngrijorările sunt comune şi punctele de vedere sunt similare, la fel cu cele ale experţilor Comisiei Europene, şi ai Comisiei de la Veneţia, înseamnă că, într-adevăr, vrem să apărăm un interes comun, adică independenţa Justiţiei.

Aceşti magistraţi care au protestat faţă de imixtiuni politice, faţă de afectarea independenţei Justiţiei pot fi o dovadă că Justiţia are destui anticorpi pentru a face faţă unor imixtiuni politice care o poate îngenunchea în faţa Puterii?

Am mai spus-o, în proporţie covârşitoare magistraţii împărtăşesc îngrijorări comune şi au interesul de a apăra independenţa magistraturii. Observând acest lucru, am convingerea că magistratura a ajuns la maturitatea uneia europene. Şi vedeţi că este luată în seamă vocea lor? Într-una din ordonanţele de urgenţă recente s-a motivat că se impune a se veni cu o nouă OUG pentru eliminarea unor dispoziţii dintr-o ordonanţă precedentă, având în vedere frământările în rândul magistraţilor, îngrijorările expuse etc.

Mai vedem şi persoane care sunt activiste în anumite domenii – asociaţii mici care nu reprezintă mulţi magistraţi –, care au puncte de vedere foarte radicale şi care sunt foarte asemănătoare cu cele ale unor politicieni.

„Pentru a prelua dosarul Teldrum de la DNA, Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie a înregistrat ilegal un denunţ anonim”

România se află în situaţia de a reveni la stadiul sfârşitului de ani 1990, început de ani 2000, când erau presiuni foarte mari asupra magistraţilor? Cazul Panait este încă viu în memoria colectivă. Vă întreb pentru că există îngrijorări şi în spaţiul public legate de noua Secţie de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie.

Presiuni au fost, sunt şi, probabil, dar magistraţii nu mai sunt aceiaşi ca la începutul anilor 2000. Sunt magistraţi cu o altă conştiinţă, care nu-şi datorează cariera profesională niciunui politician, sunt oameni bine pregătiţi – au concurat câte 15-20 pe un loc la Institutul Naţional al Magistraturii şi au dat examene dure. Ce îi poate determina pe astfel de oameni să fie umili în faţa unor politicieni? Sigur, firile umane sunt diferite, iar matricile culturale în care se dezvoltă sunt, la fel, diferite. Se poate ca unii să aibă o coloană vertebrală mai elastică. Dar majoritatea care, repet, îşi datorează doar lor înşişi cariera, nu au niciun motiv să se încline în faţa unor presiuni, a unor abuzuri. Sper ca cei mai mulţi să nu fie tentaţi să facă triplu salt în profesie, să nu se abată de la cursus honorum, acel parcurs de onoare.

Deci, sunteţi optimist.

Da. Optimismul vine întotdeauna din profesionalism şi din cunoaşterea lucrurilor. Intri în panică atunci când nu stăpâneşti lucrurile. Dar eu, când ştiu ce oameni inteligenţi sunt în Ministerul Public şi în instanţe, în general, mă gândesc că nu se vor lăsa dominaţi şi îşi vor exercita autoritate judecătorească, menţionată în Constituţie, fără să se lase impresionaţi de fake-news-urile care sunt împroşcate zilnic înspre justiţie de cei care au interese în proceduri judiciare.

Dar în momentul în care intră în colimatorul acestei controversate secţii…

Mulţi şi-au exprimat punctul de vedere îngrijorat că, aşa cum a fost concepută această secţie, ar putea să afecteze independenţa magistraţilor. Şi Comisia de la Veneţia a reţinut aceste îngrijorări că am putea asista la o afectare a independenţei magistraţilor. Activitatea acestei secţii, căreia noi i-am pus la dispoziţie toate resursele, aşa cum prevede legea, nu s-a bucurat de popularitate, a fost primită cu suspiciune de la început. După cum aţi putut citit în media, Secţia a cerut un anumit dosar de la DNA, Teldrum.

L-a cerut cu insistenţă.

Da. Colegii de la DNA au declanşat un conflict de competenţă, spunând că ei sunt competenţi şi ne-au cerut să-l reglăm. Am constatat că acolo era de fapt un denunţ anonim, cu numele unui actor de comedie de la începutul secolului XX care a dat şi numele unei străzi. Prin acesta procurorii de la DNA care instrumentează acest dosar au fost denunţaţi că ar fi comis anumite infracţiuni.

Se iau în calcul denunţurile anonime?

Nu. Este o dispoziţie a Codului de Procedură Penală care prevede că denunţătorii trebuie să depună plângere, să-şi indice CNP-ul pentru a fi identificabili. Cu toate acestea, s-a înregistrat denunţul şi a fost cerut dosarul Teldrum de la DNA. Am sesizat CSM, pentru a lua măsuri legale.

„Publicarea Protocolului din 2016 dintre Parchet şi SRI, investigată penal”

Un alt subiect prezent pe agenda publică, de luni de zile, îl reprezintă protocoalele încheiate între SRI şi Justiţie. Cei care le critică apreciază că toate interceptările – folosite ca probe în dosare penale – au fost ilegale şi, prin urmare, şi dosarele ar avea probleme. Protocolul încheiat între Parchetul General și SRI, în 2016, a fost declarat neconstituțional doar parțial. Ce s-a eliminat?

Da, CCR a reţinut că acest protocol în ansamblu corespunde exigenţelor constituţionale, cu excepţia câtorve aliniate, de exemplu, art. 7 alin. 1, art. 6, alin. 1 şi art. 9. În unul dintre aceste aliniate, de exemplu, scrie că Ministerul Public va aduce la cunoştinţa SRI modul în care a valorificat informaţia primită, în termen de 60 de zile. Când am încheiat protocolul, am înţeles că, după cum petiţionarii au dreptul să li se răspundă în 30 de zile, şi o instituţie care te-a sesizat cu o problemă are dreptul acesta, să-i comunici dacă i-ai dat curs, dacă există vreo faptă penală sau nu. Dacă un cetăţean obişnuit e obligat să denunţe o faptă gravă, altfel comite infracţiune, atunci şi un funcţionar al SRI sau al altor instituţii, de îndată ce ia cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni trebuie să sesizeze Ministerul Public.

Acest scandal a plecat de la un document secret făcut public, în mod ilegal, de un membru al Guvernului.

Persoană care are interes în proceduri judiciare.

„Întâmplător”… Există un dosar penal pentru furtul şi publicarea acestui document secret?

Da. Există un dosar pe rolul Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie.

In rem sau in personam?

In rem. La sfârşitul anului trecut, dosarul a fost cerut de la DIICOT – unde fusese deschis pe considerentul că e o infracţiune din zona de siguranţă naţională –, pe considerentul că e de competenţa lor, punându-se problema implicării unui magistrat care ar fi obţinut protocolul.

„Să minţi ca şi cum ai respira este absolut stupefiant”

Domnule Lazăr, sunteţi ţinta unor campanii mediatice imunde, de câteva luni de zile, la fel ca doamna Laura Codruţa Kovesi. Credeţi că aceste campanii vizează strict persoana dumneavoastră sau au în vedere o maculare, o demonizare a Justiţiei în ansamblul ei?

E evident că unii care au probleme judiciare în curs nu sunt interesaţi că e Popescu sau Ionescu în funcţie, sunt interesaţi de pupitrul de comandă.

Deci, măsuri de intimidare.

Fără îndoială. De asta cer demisia, plecarea, scoaterea din circuit etc., pentru ca postul să rămână liber şi să fie gestionat de alţii, după alte reguli. Demonizarea Justiţiei e doar un bonus. Se au în vedere atribuţiile pe care le exercită procurorul general; când acesta este independent, persoane vizate de anchete penale se simt stânjenite.

Aţi luat în calcul procese de calomnie?

Da. Asemenea atacuri mediatice te pun în situaţia să-ţi măreşti volumul de muncă cu sarcini adiacente celor strict profesionale. Adică, eşti pus în situaţia de a avea acţiuni disciplinare, acţiuni de verificare pe linia Codului deontologic, acţiuni la instanţă pentru că ai fost revocat printr-o procedură nelegală şi aşa se ajunge în situaţia în care cel vizat de astfel de atacuri se ocupă mai mult de gestionarea atacurilor împotriva lui decât de exercitarea efectivă a atribuţiilor de serviciu. Am în vedere anumite situaţii în care mă voi putea adresa CSM, pentru apărarea reputaţiei, chiar azi am făcut una, în contextul acestor atacuri.

Vă referiţi la atacurile şi etichetele de „torţionar”, „călău”, „securist” care v-au fost lipite în contextul discuţiilor despre perioada în care aţi făcut parte, ca procuror criminalist, din comisia de liberări condiţionate la Penitenciarul Aiud?

Da, în special pe această problemă care este exploatată şi manipulată plecând de la un adevăr, acela că eu am semnat un proces-verbal în Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud. Cum am mai spus, atribuția acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați. Aceasta era, ca și acum, atributul exclusiv al instanței de judecată. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice: realizarea unei fracții minime obligatorii din pedeapsă și inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară. Nu am fost și nu sunt ofițer/subofițer/agent/colaborator al fostei Securității sau al vreunui serviciu de informații. Acest lucru este demonstrat de CNSAS, prin adeverinţe date în iunie 2009 şi două în februarie 2019, acte publice care pot fi consultate pe site-ul acestei instituții. Se manipulează însă diverse informaţii, diverse coincidenţe.

Iar cu referire la adresarea la instanţa civilă, studiez una sau două cazuri şi îmi rezerv dreptul de a acţiona pentru nişte calomnii ce nu se întemeiază pe nicio realitate, calomnii cinice, contrare flagrant adevărului. Să spui nişte neadevăruri flagrante cu asemenea lejeritate, să minţi ca şi cum ai respira este absolut stupefiant.. Este o altfel de filosofie de viaţă decât cea pe care o împărtăşesc. Eu sunt format să spun adevărul şi să-l servesc. De o viaţă întreagă, ca procuror, am umblat în căutarea adevărului şi am obţinut satisfacţii profesionale din această căutare a adevărului pentru alţii. Iar acum ajung la situaţia să caut adevărul pentu mine… Este, însă, impresionant să văd solidaritatea unor oameni absolut dezinteresaţi, inclusiv din media, care vin şi mă încurajează şi care arată opiniei publice care este adevărul.