Fundația Triade organizează joi, 25 aprilie, de la ora 18, vernisajul expoziției Ion Vlasiu. Poveste cu năluci.

Vernisajul este organizat în prezența fiicei artistului, Ioana Vlasiu, istoric de artă, și a directorului galeriei Quadro din Cluj-Napoca, Székely Sebestyén György.

Expoziția preia selecția făcută de Galeria Quadro în cursul anului 2018, prezentând acele domenii ale activității artistice a lui Ion Vlasiu care nu au fost deloc sau au fost doar parțial integrate în cadrul operei acestuia: obiecte găsite (crengi, rădăcini și pietre), desene, fotografii și sculpturi colorate din anii 1960-1980.

Expoziția prezintă, alături de obiectele găsite, sculpturi de lemn, desenele înrudite cu acestea și fotografiile artistului. Limbajul frust al figurilor desenate ne duc spre sursele „primitive” ale artei, spre lumea desenelor de copii, formele fiind înrudite cu nălucile văzute în obiectele găsite.

„Ritmurile găsite în lemn, nălucile desenate, sperietorile și pietrele fotografiate contribuie toate la o sinteză artistică organică a lui Ion Vlasiu, trădând un orizont de gândire larg, o înțelegerea a unității surselor vitale ale naturii și omului”, spune, în textul curatorial, Székely Sebestyén György.

Activitatea creativă a lui Ion Vlasiu, sculptor, pictor și scriitor prolific, acoperă peste șase decenii.

Născut în 1908, în satul Lechința, de pe Valea Mureșului, imaginația și gândirea sa au fost puternic marcate de lumea satului și de natură. Studiile de artă și le-a făcut la Cluj, la Școala de Arte Frumoase. A debutat „furios”, organizând, între anii 1930-1936, șase expoziții personale. În 1937 a plecat, pentru un an, la Paris, unde l-a vizitat pe Brâncuși, în atelierul său, această întâlnire întărindu-i convingerea că esența sculpturii este tocmai materia, spune, tot în textul curatorial, Székely Sebestyén György. Cu toate acestea, adaugă el, în deceniile următoare artistul se va îndepărta, atât formal, cât și conceptual, de propriul său stil și se va orienta spre o sculptură figurativă mai clasică și expresivă și spre realizarea unor proiecte monumentale.

Abia spre 1960 va reveni la „sculptura ritmului”, bazată pe construirea organică a formei. „Nu se va opri doar la exploatarea posibilităților plastice aduse la suprafață în anii tinereții. Pe terenul său de la Bistra, în apropierea Mureșului, a început să adune crengi, rădăcini și pietre: forme create de natură pe care, atunci când creșterea s-a oprit și fibra organică a murit, tot natura le-a sculptat mai departe. Aceste obiecte găsite au fost așezate ca atare în grădina sau în atelierul artistului, uneori, însă, a intervenit cu instrumente de cioplit sau le-a vopsit, fixând în formă «năluca» văzută de el”, mai spune Székely Sebestyén György.