DNA a început anul 2014 cum l-a încheiat pe cel trecut, în forţă: cu arestări şi puneri sub urmărire penală a unor nume sonore ale puterii şi a unor sateliţi financiari ce gravitează în jurul unor grei ai politicii, în cazuri ce vorbesc despre sisteme infracţionale consolidate, care rulează şpăgi ce ajung la sume ameţitoare. Se pare că încercările constante şi variate ale USL şi ale urmaşilor acesteia de a pune sub control justiţia au avut efect de bumerang.

Galeria VIP-2014 a DNA include deja nume gre­le ale defunctei USL. I-am regăsit aici pe mag­natul Gruia Stoica, fost „viitor proprietar al CFR Marfă”, pe câţiva baroni PSD (Nicuşor Constantinescu, preşedinte al Consiliului Judeţean Cons­tan­ţa, Radu Mazăre, primar al Constanţei, Constantin Ni­co­lescu, preşedinte al Con­si­liu­lui Judeţean Argeş, ori Mircea Cosma, preşedinte al Con­si­liului Judeţean Prahova), pe deputatul PSD Vlad Cosma, şi pe alţi doi deputaţi social-de­mocraţi, Mircea Drăghici şi Cătălin Rădulescu. Partea li­berală a fostei USL a ieşit la paradă cu Mihail Vlasov, preşedinte al Camerei Române de Co­merţ, cu „unchiul” Dan Radu Ruşanu, fost pre­şedinte al ASF, cu ex-ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, şi cu fostul ministru al Ro­mâ­nilor de Pretutindeni, Cristian David. Paleta fap­­telor de corupţie pentru care sunt cer­ce­taţi e diversificată (de la luare şi dare de mită la trafic de influenţă, spălare de bani, abuz în serviciu, fals şi uz de fals în declaraţii, fa­vo­rizarea infractorului şi influenţare a de­cla­ra­ţiilor într-un dosar penal ori folosirea in­flu­enţei sau a autorităţii funcţiei de conducere în vederea obţinerii de bani ori bunuri necuvenite). În majoritatea lor, aceste cazuri duc spre un sistem in­frac­ţio­nal consolidat, spre contracte sau afaceri de milioane de euro, care implică şpăgi ce sar de un milion de euro. Unii au fost arestaţi deja, alţii, nu­mai reţinuţi, unii, doar cer­cetaţi, alţii, nici atât, pentru că, momentan doar, par­la­mentarii majorităţii s-au interpus, sfidând Constituţia, între ei şi justiţie.

De altfel, anul a început aşa cum se încheiase 2013. Când, dintre cei peste o mie de in­cul­paţi trimişi în judecată de DNA – cu 41% mai mulţi decât în 2012 –, mai mult de 300 au ocupat funcţii de conducere, control, dem­nităţi publice. Toţi aveau legături directe cu politicul şi cei mai mulţi cu puterea.

Analizând aceste rezultate – la care s-a ajuns în ciuda faptului că încălecarea justiţiei a fost miză majoră a USL şi în situaţia în care, spu­nea, recent, procurorul general al DNA, Laura Codruţa Kövesi, în 2013 s-a lucrat „în condiţii de presiune fără precedent asupra pro­cu­ro­rilor“ –, urzelile puterii de a pune sub control jus­tiţia (care au mers de la presiuni şi imix­tiuni frecvente până la schimbări abuzive din funcţii ale unor oameni incomozi, cum e ca­zul procurorului Lucian Papici) par să fi avut efect de bumerang.

Ar putea fi voci care să afirme că bilanţul DNA pe 2013 – cu unii indicatori mai buni chiar decât cei din anul precedent – este rezultatul unui exerciţiu de voinţă din partea d-nei Kövesi, care a vrut astfel să de­monstreze că justiţia nu este un trofeu al pu­terii. Să ne amintim că, în primăvara anului trecut, numirea şefilor Parchetelor devenise nu doar subiect de discuţii politice – con­vo­cate, în mod ironic şi penibil, de un individ cercetat penal, jucător á la long de alba-neagra şi cu legea, şi cu parlamentul –, ci şi su­biect de încăierare la vârful USL. Nu s-a discutat, însă, despre calitatea profesională a candidaţilor, despre dosarele instrumentate de ei, despre respectarea procedurii de nu­mi­re. Nu, ci pe motiv de care personaj politic din coaliţia de la putere numeşte şi care ac­ceptă, ajungându-se chiar la ameninţări şi şan­taje politice. Un episod care a făcut să pla­neze suspiciunea că întreaga conducere a Mi­nisterului Public, deci şi d-na Kövesi, acceptă cu docilitate căpăstrul politic.

Ar putea fi voci care să afirme că prin acest bilanţ al DNA procurorii care şi-au înţeles şi asu­mat menirea transmit puterii un mesaj de nesupunere la ordine politice. Deranjaţi de presiunile „fără precedent” făcute asupra lor, după cum reclamă public d-na Kövesi.

Cert este că DNA a reuşit să demonstreze ce­ea ce unii voiau, dacă nu să ascundă, măcar să minimalizeze. Că marea corupţie s-a ex­pandat. Că nivelul de corupţie stârneşte deja îngrijorări la nivel de strategii de securitate, după cum declară directorul SRI, George Ma­ior. Că, în România, corupţia la nivel gu­ver­namental a rămas o problemă larg răs­pândită – după cum atrage atenţia Departamentul de Stat al SUA. Că vorbim despre veritabile reţele de criminalitate organizată, care nu se cons­truiesc peste noapte, ale căror mize din bani publici sunt atât de mari, încât şpăgile arun­cate în joc ating sume năucitoare. Încercarea de a bagateliza gravitatea acestei situaţii – prin presiuni constante făcute asupra justiţiei şi, mai nou, prin sugerarea diminuării nu­mă­rului de arestări la DNA – se traduce ori prin lipsă de viziune asupra pericolului pe care îl implică o corupţie scăpată de sub control, ori prin ticăloşie.