Noul sistem de trasabilitate a masei lemnoase, Wood Track, care permite urmărirea în timp real a transporturilor de masă lemnoasă ar trebui să fie aplicabil și folosit la nivel național, din această lună. Cu toate acestea, sunt tot mai mult intervențiile făcute, inclusiv la nivel de Parlament și Guvern, ca aplicarea să fie amânată cu cel puțin jumătate de an. Sunt invocate dificultățile de adaptare la noul sistem, deși implementarea acestuia e anunțată de luni bune.

Amânări solicitate de parlamentari PSD

Există suficiente cazuri în care introducerea unei măsuri sau a unei noi legi menite să facă ordine într-un sistem viciat de ilegalități și ambiguități a fost amânată, în urma unor presiuni sau intervenții făcute la cel mai înalt nivel.  

Același lucru pare să se întâmple și în cazul noului sistem de detectare a  transporturilor de material lemnos, Wood Track, care ar fi trebuit deja implementat de mai mult de o săptămână și care ar fi trebuit măcar să reducă, dacă nu să elimine, transporturile de lemn furat sau tăiat ilegal.

De mai bine de un an a fost anunțată lansarea acestei forme a programului de trasabilitate a lemnului și de luni bune firmele de profil sunt avertizate să facă demersurile necesare pentru a nu fi „luate prin surprindere” la lansarea noului program. Cu toate acestea, acum se face un lobby intens pentru ca, după nu mai mult de o săptămână de la lansarea noului sistem, acesta să fie suspendat, iar aplicarea lui să fie amânată. Iar acest lobby nu se face la nivel local, ci chiar direct către Guvern, prin intermediul Parlamentului. Conform celor care susțin amânarea aplicării noului program și care au făcut și petiții oficiale în acest sens, susținute de deputați, senatori PSD și persoane din funcții sus-puse din administrația locală a județelor cu suprafețe împădurite mari, Wood Track nu este funcțional decât parțial. Solicitanții „păsuirii” mai spun că noul sistem necesită costuri suplimentare din partea tuturor și ”majoritatea celor care lucrează în societățile din exploatarea și prelucrarea lemnului nu au pregătirea necesară pentru a putea opera în condiții de siguranță acest program care presupune tablete sau smart-phone-uri la șoferi, gestionari de depozite, cărăuși”. Argument care nu stă în picioare, ținând cont că acest gen de dispozitive au o utilizare foarte largă în România, iar utilizarea lor nu este complicată și nu necesită sesiuni speciale de pregătire.

Parlamentarii PSD care susțin această amânare nu uită să apeleze la coarda sensibilă, invocând motivele sociale care ar justifica amânarea, respectiv faptul că „nu există soluții pentru toate sortimentele de lemn care se transportă, și vor apărea sincope în aprovizionarea cu lemn a populației în prag de iarnă”. În petițiile oficiale trimise Guvernului specifică faptul că „este nevoie de o perioadă de cel puțin 6 – 12 luni pentru implementarea și asigurarea funcționalității acestui sistem.”

Deocamdată, aceste solicitări sunt în analiză, însă, dacă s-ar aproba o astfel de concesie, probabil că acest sistem va avea șanse nule de a mai fi implementat. În acest context, raportat și la susținerea de la nivel înalt a Wood Track, nu trebuie uitat faptul că tăierile ilegale nu reprezintă în România un fenomen infracțional izolat, ci o adevărată industrie. Conform datelor oficiale, anual se înregistrează peste 19.000 de cazuri de tăieri ilegale, adică peste 50 de cazuri pe zi. Acestea sunt, însă, doar vârful aisbergului, pentru că marea majoritate a tăierilor ilegale nu sunt descoperite și rămân fără sancțiuni.

Oficial, volumul total de masă lemnoasă extrasă anual în mod ilegal este de 120.836 de metri cubi, care reprezintă o pagubă de 17.357.598 de lei, (aproape patru milioane de euro), considerând doar valoarea lemnului extras ilegal, și care, din nou, reprezintă doar daunele din cazurile descoperite și sancționate. Prejudiciile reale sunt însă mult mai mari. În acest context, ar merita menționat faptul că, probabil nu întâmplător, cel mai intens lobby pentru amânarea noilor reglementări legate de trasabilitatea lemnului se face, la nivel înalt, din județele în care se înregistrează și cel mai mare volum de lemn tăiat ilegal – Mureș, Bacău, Suceava și Maramureș.

Suprafaţa împădurită e în scădere în Timiș

Noile măsuri de monitorizare a mișcării masei lemnoase sunt necesare și în vestul țării pentru că, potrivit unui raport recent al Curţii de Conturi, legat de gestionarea fondului forestier de stat, în Timiş, ca de altfel în majoritatea judeţelor ţării, suprafaţa împădurită scade dramatic.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara a desfăşurat frecvent controale în zona Jdioara, unde a constatat în trecut tăieri ilegale făcute mai ales pe timpul nopţii. Vizată de controale a fost şi zona Criciova, unde au fost semnalate defrişări ilegale, din pădurea din zonă fiind tăiaţi foarte mulţi fagi şi carpeni. În general, vinovaţi de tăieri ilegale s-au făcut proprietarii care au refuzat să încheie contracte de pază cu Ocolul Silvic din zonă şi au mizat pe faptul că acest refuz este considerat o contravenţie, pe când tăierile ilegale care au avut loc pe acele suprafeţe rămase fără pază sunt infracţiuni. Mulţi au încheiat contracte cu societăţi de exploatare, iar lemnul tăiat l-au raportat ca fiind furat. Prin această metodă, în anii trecuţi s-a reuşit să se taie, doar în zona Jdioara, peste 3.500 de metri cubi de lemn.

Totodată, defrişările ilegale din Parcul Lunca Mureşului au făcut ca zona aferentă Timişului să fie pe cale de dispariţie. Din cauza scandalului generat de presă pe această temă, abia anul trecut controalele s-au înteţit şi, deocamdată, defrişările au fost stopate.

În zonă au fost furate până şi panourile indicatoare şi s-a tăiat masiv lemn fără autorizaţie, iar Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului a încercat să monteze camere video în zonă, însă în momentul în care au început să fie împărţite amenzi şi dosare penale, pe baza imaginilor surprinse, camerele video fie au fost distruse, fie au dispărut. Aşa se face că pe partea timişeană a acestui parc, hoţii au profitat la maximum de faptul că vegetaţia forestieră nu face parte din fondul forestier naţional şi nu este administrată de vreun ocol silvic. Posturile de Poliţie din zonă nu au personal suficient pentru a asigura paza, iar majoritatea Primăriilor susţin că nu au resursele necesare pentru a angaja societăţi de pază.

Reprezentanţii Parcului Natural Lunca Mureşului au atras atenţia de mai multe ori în ultimii ani că fenomenul furtului de lemn s-a acutizat în Timiş, în special în zonele Cenad şi Igriş. Oamenii tăiau ilegal din zona împădurită a parcului, poate şi pentru că în zonă nu sunt păduri, şi atunci mulţi foloseau plopii şi sălciile din Lunca Mureşului. Însă localnicii nu înţelegeau că, defrişând arborii, slăbesc susţinerea malului şi cresc riscul unor inundaţii de amploare în zonă.

Situaţia s-a reglementat, cel puţin în cazul Pădurii Cenad, unde, spun reprezentanţii Inspectoratului Silvic, nimeni nu s-a mai atins de niciun arbore. Problema rămâne la perdelele de vegetaţie din zona de păşune şi luncă, perdele care, din cauza tăierilor ilegale, s-au rărit într-o asemenea proporţie încât nici nu-şi mai exercită rolul de protecţie.

”Faţă de ce se întâmplă în Caraş-Severin, în Timiş fenomenul tăierilor ilegale este ceva mai redus. Dar continuăm să înregistrăm cazuri, în special în zonele Lugoj, Victor Vlad Delamarina, Criciova sau Nădrag. Ho­ţii par să se mai aventureze în păduri în ultima perioadă, ci taie ilegal arbori de pe păşunile comunale”, spune Aris­totel Vişoiu, inspector-şef al Inspec­to­ratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara.

Multe zone cu deficit de suprafață împădurită

În Timiş, prin retrocedări, Statul a cedat 22.742 de hectare de pădure unui număr foarte mare de proprietari. Practic, această suprafaţă pierdută reprezintă aproape o treime din actuala suprafaţă împădurită deţinută de Romsilva în Timiş. Statul mai are în judeţ 77.735 de hectare, împărţite pe ocoale silvice: 11.724 de hectare la Ocolul Silvic Ana Lugojana, 18.583 de hectare la Ocolul Silvic Coşava, 13.913 hectare la Ocolul Silvic Făget, 12.274 de hectare la Ocolul Silvic Lugoj, 9.361 de hectare la Ocolul Silvic Lunca Timişului şi 11.758 de hectare la Ocolul Silvic Timişoara. În privinţa repartizării pe zone, 24.000 de hectare sunt în zona de câmpie, 36.000 de hectare, în zona de deal, şi 19.337 de hectare, în zona de munte.

Anual sunt defrişate în judeţ peste 1.770 de hectare de pădure. Conform Romsilva, şi în Timiş suprafaţa de lemn recoltată a crescut în ultimii zece ani, de la 251.000 de metri cubi la 295.000 de metri cubi, creşterea fiind de 18%, deşi, ţinând cont de specificul judeţului, ar fi trebuit să se înregistreze o scădere, nu o creştere a exploatării lemnului.

Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului Timiş, zonele din Timiş cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire sunt Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad, Sânnicolau Mare, Teremia Mare, Comloşu Mare, Jimbolia, Sânpetru Mare, Periam, Variaş, Cărpiniş, Cenei, Giulvăz, Orţişoara şi Moraviţa.