Azi, Casa Artelor, din Timișoara, este organizată o întâlnire cu filosoful și eseistul Mihai Șora, urmată de proiecția unui film despre viața acestuia, realizat de Luiza Șora.

„Dragi prieteni, surse apropiate susțin că duminică, 21 octombrie 2018, începând cu ora 18, voi purta această cămașă roșie. La Casa Artelor din TimiȘORA. Va fi o linie și va fi un punct și totul va fi viu”, a scris filosoful Mihai Șora pe pagina sa de Facebook.

Evenimentul, intitulat Madtalks&movies: Mihai Șora&Luiza Șora, organizat de Asociația Culturală Contrasens și moderat de Marcel Tolcea, va avea loc de la ora 18, la Casa Artelor. În cadrul acestuia va fi proiectat filmul Linia vieții, realizat de soția lui Mihai Șora, Luiza Șora, și de Institutul Fondane.

Tot azi, Mihai Șora anunță că va merge, după multe decenii, în biserica din cartierul Fabric, unde tatăl său a fost paroh și unde, „copil fiind, am cântat Apostolul și am învățat ce este o balanță și ce înseamnă Binele.”

Filosoful Mihai Șora spune că, pentru el, Timișoara este locul:

„Unde am aflat că Pământul e rotund;

unde i-am citit pe Homer, pe Sfântul Augustin, pe Dante, Tolstoi și Kant (și pe alții) pentru întâia oară;

unde Tata m-a învățat primele constelații

și unde un înger s-a așezat pe umerii mei (iar de atunci nu m-a părăsit niciodată);

unde Mama mă aștepta în prag, frumoasă, înțeleaptă și bună;

unde m-am îndrăgostit de Mariana

și unde am înmormântat-o;

unde am hotărât că voi studia filosofia

și unde m-am căznit la pian;

unde am stricat prima bicicletă

și am reparat primul ceas;

unde am înțeles că oamenii sunt și Raiul, și Iadul (mai ales Raiul);

unde am auzit vorba «Maga nem tud milyen ember volt ez!» («Domnia ta nu știe ce fel de om a fost acesta!»), rostită de un catolic maghiar la catafalcul Tatălui meu, preot ortodox;

unde, în 1989, un om a strigat „Jos comunismul!“, iar strigătul lui ne-a dat și nouă curaj.

Unde, pe o pajiște înflorită, într-o dimineață de vară, L-am întâlnit pe Dumnezeu și am înțeles tot ce era de înțeles pe Pământul acesta rotund.

Unde, cu secolul în spate, am venit să plantez o girafă.”

Alături de artiști, regizori de film, cercetători în arte vizuale și discipline conexe, Mihai Șora este prezent la Timișoara pentru a spune cum arată arta care ține cetățenii treji și le face vocea auzită. Timp de o lună, între 15 octombrie și 20 noiembrie, aceștia participă la proiectul Mad(e) In Romania!, un proiect-manifest construit în jurul energiei acumulate în proteste, aflat la intersecția dintre artă, politică și dialog, eveniment organizat de Asociația Culturală Contrasens. Proiectul include expoziţii, conferințe, lansări de carte, ateliere, proiecții de film și spectacole de teatru.

Mihai Șora, născut în 1916, este filosof și eseist. În 1934, a intrat simultan la trei facultăți: Matematică, Filosofie și Drept. A studiat Filosofia la Universitatea din București (1934 – 1938), apoi, a fost bursier al Institutului Francez, plecând la Paris pentru doctorate cărui temă de cercetare a fost noțiunea de „har“ la Pascal. În iunie 1940, a părăsit Parisul aflat sub iminența ocupației naziste, iar, după multe peregrinări în Zona Liberă, a ajuns la Grenoble, unde a conceput prima sa carte, Du dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, apărută la editura Gallimard, în 1947. În anii războiului, a intrat în Rezistența franceză și în Partidului Comunist Francez, aripa rezistentă din zona sudică. După război, a devenit cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique; i-a fost propusă cetățenia franceză, dar a refuzat-o, nedorind să renunțe la cea română. În august 1948, după zece ani de absență, a revenit în România pentru a-și revedea părinții. În drumul de întoarcere, la granița cu Ungaria, a fost arestat, din ordinul Anei Pauker, întors sub escorta unui securist la București, unde a rămas sechestrat timp de câteva luni, cu obligația de a traduce în franceză documentele Statului român pentru Conferința de Pace. Un an mai târziu, aflat sub supraveghere, cu domiciliu forțat la București, autoritățile române i-au permis să-și recupereze familia rămasă în Franța – soția și doi copii. A refuzat să scrie texte omagiale, de sprijin sau legitimare a regimului dictatorial din România ori a figurilor sale politice. S-a dedicat unei vaste activități editoriale, regândind din temelii colecția „Biblioteca pentru toți” în care au apărut, în următoarele decenii, cele mai importante cărți ale culturii universale și autori precum Immanuel Kant, Marcel Proust, Lev Tolstoi sau Johann Wolfgang von Goethe. La sfârșitul anilor ’70, după decenii de tăcere, a început să publice dialoguri filosofice în reviste literare, care, mai târziu, vor alcătui cărți de referință în filosofia românească. După 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, ministru al Învățământului în primul Guvern democratic provizoriu de după Revoluție și singurul ministru care a demisionat din Guvern, protestând în urma mineriadei din 13-15 iunie 1990. Ulterior, a refuzat să mai ocupe vreo funcție în administrația oficială. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române. În anul 2018, face parte din grupul de inițiativă „Fără penali în funcții publice“, o campanie care își propune modificarea Constituției astfel încât să fie introdusă interdicția ocupării, de către condamnați penal, a funcțiilor publice alese. Luna aceasta, Parlamentul European i-a decernat titlul de Cetățeanul european al anului.

Grafica și conceptul afișului: Luiza Șora, după o fotografie de Cornel Brad și LINEA lui Osvaldo Cavandoli.