Jurnalistul şi scriitorul Ioan T. Morar îţi lansează peste câteva zile, la Timişoara, cel mai nou volum, Șapte ani în Provence. O carte în care, spune Mircea Mihăieş, autorul povesteşte, înainte de orice, o experienţă de viaţă: cum e să alegi să trăieşti departe de ţară, asumându-ţi o nouă existenţă.

Lansarea cărţii Șapte ani în Provence, apărută la Polirom, va avea loc joi, 17 mai, ora 18.30, Librăria La Două Bufnițe.

Invitat, alături de autor, este Mircea Mihăieș care spune despre acest volum că, în ciuda titlului, nu este doar o carte de călătorii, ci povesteşte, înainte de orice, o experienţă de viaţă: cum e să alegi să trăieşti departe de ţară, asumându-ţi, la propriu, o nouă existenţă. „Scriitorul ne invită să-i fim alături în căutările, neliniştile, bucuriile, speranţele, uimirile, perplexităţile, descoperirile sale. Aventurile acestui «om vechi într-o lume nouă» sunt cuceritoare naraţiuni îmbibate în exotic, ce se constituie în veriabile confruntări de mentalităţi, culturi, sensibilităţi şi tradiţii. Pagină după pagină, o Provenţă miraculoasă, mitică şi ultramodernă în acelaşi timp, te subjugă, asemenea unui miraj încărcat de promisiuni. Aventura alături de Ioan T. Morar este şi un ghid preţios prin oraşele, cetăţile, podgoriile, mănăstirile provensale, potenţată de contactul cu grupuri şi societăţi inaccesibile (ca să nu spunem secrete). Iar lectura – irezistibilă şi fascinantă – devine încă de la prima pagină o extensie a visului şi a dorinţei de a călca pe urmele autorului care te-a pus în contact cu atâtea frumuseţi şi mistere”, mai spune Mircea Mihăieș.

Ioan T. Morar povesteşte că în Provence adat peste fire care spun poveşti şi l-au dus la alte fire, la alte poveşti, la alţi oameni, la alte obiecte şi locuri, sub acelaşi cer de un albastru ireal care a atras atâţia pictori. „Dacă îţi pui imaginaţia la treabă, poţi să-ţi închipui că această dimineaţă la un castel din Provence e o tapiserie colorată în care se împletesc fire venind din Roma, pete de culoare povestind despre Picasso, măslini aliniaţi pe coline, mistreţi atacând viile, încăperi luxoase pentru viitorii miri, chiar imagini de pe Valea Oltului, nuanţe de prietenie adevărată şi sentimentul că, din când în când, ni se dă şansa de a vedea, în lumina unei clipe, imaginea Paradisului proiectată pe pământ. Din când în când doar, şi din loc în loc. O tapiserie pe care v-o ofer cu drag”, mai spune Ioan T. Morar.

Ioan T. Morar (născut în 13 aprilie 1956,  laŞeitin, judeţul Arad) a absolvit în 1981, ca şef de promoţie, Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia română-franceză. În perioada 1981-1986 a fost profesor la Liceul „Textila”, din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. După 1989 lucrează la Cuvîntul şi Alianţa Civică. În 1990-1991 este redactor-şef la „Varietăţi”, TVR, de unde pleacă prin demisie. Este membru fondator al Academiei Caţavencu. În perioada 2004-2009 este şi senior editor la Cotidianul. A realizat emisiuni de televiziune, activând, pînă în 1996, în grupul Divertis. Între 2010 şi 2012 este consul general la Marsilia. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, este autotrul volumelor de versuri Vară indiană (1984, care a obţinut Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul şi spada (1989), Şovăiala (2000, Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor), Neruşinarea (2003) şi Paloarea (2010). Poeziile sale sunt traduse în mai multe limbi, în antologii şi reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (2005, 2006, 2013, romna care a primit Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi), Cartea de la capătul lumii (2007, 2015), Negru şi Roşu (2013; roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista România literară; tradus în spaniolă de Joaquín Garrigós Bueno – Ediciones Xorki, 2016) şi Sărbătoarea Corturilor (2016, roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2016” acordat de revista România literară; Premiul pentru Proză acordat de Uniunea Scriitorilor). Ioan T. Morar s-a stabilit în localitatea provensală La Ciotat, în 2011.