În ciuda declaraţiilor periodice legate de „iminenta” realizare a Centrului Intermodal Timişoara, până şi administraţia judeţeană pare să fi ajuns la un moment al adevărului şi realismului în privinţa slabelor şanse ca această investiţie să se concretizeze în viitorul apropiat. Încăpăţânarea suspectă, răzgândirea dar şi cotaţiile liderilor timişeni la nivelul central au făcut ca judeţul să rămână fără această investiţie, care putea fi acum într-un stadiu avansat, dacă rămânea la locaţia iniţială, cea din Recaş.

Asigurări şi cam atât

„Am văzut că «prietenul» meu, Titu Bojin, a prezentat cifre legate de generozitatea Guvernului către județ. Vreau să îl întreb pe Titu Bojin câți bani a primit pentru Centrul Intermodal?”, este ultima replică tăioasă adresată de primarul Timişoarei, Nicolae Robu, fostului său partener de alianţă USL, preşedintele PSD şi al Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin.

Întrebarea este legitimă, în condiţiile în care, deşi se ştia şi s-a afirmat public că Timişul are şanse minime să primească bani pentru această investiţie, de la nivelul conducerii CJT s-au dat mereu asigurări legate de iminenta ctitorire a Centrului Intermodal.

„Acum este foarte clar că Intermodalul din Timiş nu mai are loc în programul de guvernare şi nici în buget. S-au demarat procedurile pentru achiziţia de teren, s-a întocmit documentaţia, după care totul s-a blocat, ajungându-se la concluzia că probabilitatea e mai mică să se facă la Timişoara. Centre Intermodale probabil că se vor face la Craiova, la Iaşi, la Braşov, poate şi cu banii colectaţi din Timiş, pentru că acesta pare să fie rolul judeţului, în viziunea actualei guvernări, să contribuie cu taxe şi impozite şi să nu beneficieze de nimic. Nici măcar legăturile cu Timişul ale unor persoane de la vârful Puterii nu mai contează, se pare. S-a uitat că funcţiile sunt vremelnice şi că, la un moment dat, se vor întoarce tot în Timiş să ceară voturi”, spune consilierul judeţean PDL Tiberiu Lelescu.

Interese legate de pământuri

Culmea e că în luna iunie, deşi, probabil, avea informaţii legate de şansele slabe de realizare ale Intermodalului timşean, dovedind că a făcut fixaţie pentru realizarea cu orice chip a Centrului Intermodal de Transport Marfă la Remetea Mare, Consiliul Judeţean Timiş s-a arătat dispus să plătească din bani publici modificarea documentaţiei pe care a plătit-o şi a recepţionat-o. În acest sens, la rectificarea bugetară s-a votat suma de un milion de lei pentru “achiziţionare de teren şi actualizare documentaţie în vederea derulării proiectului «Centru Regional Intermodal de Transport Marfa Timişoara – Remetea Mare»”. Şi cum suma era mică în raport cu cotaţiile terenului din zonă, destinaţia ei principală era actualizarea documentaţiei pe care CJ Timiş a mai plătit-o şi a mai recepţionat-o o dată.

Administraţia judeţeană susţine că, ulterior aprobării Studiului de fezabilitate pentru Centrul Regional Intermodal de Transport Marfă, au avut loc consultări repetate cu reprezentanţii CFR şi cei ai Ministerului Transporturilor, pentru clarificarea structurii finale a soluţiei tehnico-economice a studiului de fezabilitate, astfel încât acesta să respecte atât cerinţele CFR, cât şi pe cele ale programului de finanţare europeană vizat pentru realizarea proiectului. În acest sens au fost elaborate câteva variante, modificate în funcţie de informaţiile şi cerinţele transmise în paralel cu elaborarea ghidului aplicantului. Aceasta, deşi administraţia judeţeană a plătit de mult studiul de fezabilitate, care trebuia să fie conform şi cu cerinţele CFR, şi cu cele ale finanţatorului. Însă reprezentanţii administraţiei judeţene susţineau că sunt necesare modificări privind pregătirea proiectului.

Este evident că aceste discuţii invocate ca motiv pentru modificarea documentaţiei şi cheltuirea altor bani publici pe aceleaşi lucruri ar fi trebuit purtate de mult, cum, de altfel, de la început proiectul ar fi trebuit să se adapteze rigorilor unui proiect cu finanţare europeană.

Tot în vară, administraţia judeţeană vroia demararea procedurilor legale de achiziţie a terenului în suprafaţa totala de 28,5 hectare, destinat realizării obiectivului de investiţie, conform studiului de fezabilitate, precum şi certificarea la data depunerii cererii de finanţare a disponibilităţii suprafeţei minime de zece hectare. Suprafaţă despre care oficialii CJ Timiş susţineau că este “afectată de etapa I a investiţiei care face obiectul cererii de finanţare sau, după caz, demararea procedurilor legale pentru achiziţia acestuia (expropriere, prevederi bugetare, declaraţie de angajament că terenul va fi pus la dispoziţia CNCFR, pentru realizarea investiţiei liber de sarcini cel mai târziu la data contractării lucrărilor de execuţie).”

Potrivit unor consilieri judeţeni, aceste terenuri urmau a fi cumpărate prin metoda cea mai scumpă pentru Stat. Deşi există Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, care reglementează condiţiile de expropriere pentru realizarea unor obiective de interes public, inclusiv la nivel judeţean, şi care se potrivea pentru achiziţia de teren necesar realizării Centrului Intermodal de Transport Marfă de la Remetea Mare, CJ Timiş părea decis să nu folosească această lege specială, ci Codul Civil, care nu are prevederi exprese pentru cumpărarea de terenuri de către o instituţie publică, pentru o investiţie de interes public.

Reprezentanţii administraţiei judeţene susţineau că nu sunt obligaţi să recurgă la expropriere şi văd ca un avantaj acest lucru, deşi tocmai exproprierea ar asigura un preţ foarte bun de dobândire a acestor terenuri. Oficialii judeţeni au ţinut să meargă mai departe cu pledoaria anti-expropriere, susţinând că această metodă ar avea… un impact psihologic negativ asupra proprietarilor implicaţi. „Modul de dobândire, prevăzut de Codul Civil, prevede şi vânzarea-cumpărarea. Sigur, există şi posibilitatea exproprierii, însă noi mergem pe ideea că Comisia noastră poate negocia şi cumpăra, pentru că procedura de expropiere durează extrem de mult şi are un efect negativ psihologic pentru cei implicaţi”, declarau în vară reprezentanţii administraţiei judeţene.

Din fericire, proprietarii de terenuri din zonă nu mai sunt ameninţaţi de “surmenajul” psihologic, pentru că terenurile nu au mai fost achiziţionate, şi aceasta pentru că au existat rezerve legate de graba cu care se dorea, la nivelul CJ Timiş, perfectarea acestor tranzacţii. “S-a creat atunci o comisie, în care noi, Grupul de consilieri PDL, am refuzat să numim un reprezentant. Şi aceasta tocmai pentru că se dorea achiziţionarea de teren printr-o metodă păguboasă. Şi, în ciuda grabei CJ Timiş, acesta nu putea cumpăra teren dacă nu există măcar un acord de principiu legat de demararea investiţiei. Acum, din câte ni s-a transmite, s-a cam anulat totul”, ne-a declarat consilierul judeţean democrat liberal Marius Martinescu.

Dacă rămânea la Recaş, putea exista deja Centru Intermodal în Timiş

Locaţia de la Remetea a fost aleasă în detrimentul variantei iniţiale, de la Recaş, în urma unui lobby constant făcut de CJ Timiş, lobby care scapă logicii normale. Şi asta pentru că, măcar din perspectiva terenului care la Recaş e pus la dispoziţie gratuit de către Stat, varianta cu Remetea Mare era mult mai scumpă pentru buget. Şi Ministerul Transporturilor a recunoscut însă că s-a stabilit varianta cu Remetea Mare, la sugestia directă a administraţiei judeţene. La Recaş, Primăria pusese la dispoziţie un teren public, iar la Remetea proiectul ar fi presupus exproprieri şi bani mulţi daţi de Stat pentru despăgubirea proprietarilor din zonă. 

În plus, la Recaş, se întocmise, din bani publici, şi documentaţia iniţială, care a fost şi aprobată de Ministerul Transporturilor. În aceste condiţii, se estima, încă din 2012, că în 2013 şi 2014 Timişul nu va primi niciun leu de la Guvern pentru Centrul Intermodal Zonal, deşi, dacă acesta ar fi rămas la Recaş, erau şanse mari să fie demarate investiţiile, pentru care exista deja documentaţie aprobată. Adoptarea bugetului pe 2013 şi 2014 a confirmat aceste prognoze.

Din cauza acestei situaţii, în momentul de faţă, nu Timişoara, care are unul dintre cele mai vechi proiecte pentru realizarea unui centru intermodal de transport, este favorită pentru finanţarea acestei investiţii, ci Iaşiul. Este vorba despre un proiect promovat de CJ Iaşi, care a realizat toată documentaţia preliminară realizării unui astfel de centru în comuna Holboca. Proiectul, întocmit în timp record, a avut mult mai multă trecere, spun surse guvernamentale, la Ministerul Transporturilor, ţinând cont că acesta a şi fost condus câteva luni bune de ieşeanul Relu Fenechiu, aflat acum în penitenciar. 

Valeriu Tabără, fost deputat PDL de Timiş, care a făcut demersuri pentru implementarea acestui proiect în Timiş, susţine că, dacă s-ar fi menţinut zona aleasă iniţial, respectiv Recaşul, proiectul ar fi fost deja într-un stadiu avansat. “Pentru ce se începuse la Recaş exista acordul şi sprijinul Ministerului Transporturilor, condus de Anca Boagiu. Acum, Centrul Intermodal, dacă ar fi rămas la Recaş, era cu siguranţă demarat ca investiţie, şi era poate chiar într-un stadiu avansat, pentru că nu ar fi existat problema acelor terenuri private care ar fi trebuit expropriate, şi care cred că au constituit, de fapt, miza mutării investiţiei la Remetea Mare”, susţine Valeriu Tabără.