În momentul de faţă, peste cinci milioane de tineri europeni sunt şomeri. Acesta este unul dintre motivele pentru care Comisia Europeană a lansat “garanţia pentru tineri”, un plan de măsuri care prevede asigurarea unui loc de muncă, pe specializarea sa, fiecărui tânăr care termină un ciclu de şcolarizare mediu sau superior.

Un antidot pentru şomaj?

Deputaţii europeni au pus, zilele trecute, întrebări Comisiei Europene despre cum va fi implementat programul “Garanţia pentru tineri” în statele membre, printre acestea numărându-se multe cu nivel înalt de şomaj în rândul tinerilor.  “Garanţia pentru tineri” este o reformă europeană care doreşte ca toţi cei cu vârste sub 25 de ani să fie angajaţi sau în sistemul de educaţie prelungită sau formare la patru luni de la terminarea educaţiei.

Schema este finanţată iniţial pe baza schemelor naţionale, însă U.E. va acoperi cheltuieli adiţionale din Fondul Social European şi Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor. 20 de state membre sunt eligibile pentru aceste finanţări adiţionale şi, până în momentul de faţă, 19 state, printre care şi România, au prezentat Comisiei planuri naţionale despre cum vor implementa garanţia pentru tineri. Singura ţară eligibilă care nu a prezentat planuri este Regatul Unit.

Între 9 şi 11 mai, Parlamentul European organizează la Strasbourg „Evenimentul tinerilor europeni” şi, printre alte activităţi, participanţii vor discuta cu miniştri din Portugalia şi Austria avantajele şi dezavantajele unei garanţii pentru tinerii şomeri din U.E.

“Garanţia pentru tineri” urmăreşte să combată şomajul în rândul tinerilor, asigurându-se că orice tânăr cu vârsta sub 25 de ani – indiferent dacă s-a înregistrat sau nu ca şomer – primeşte o ofertă de calitate, în termen de patru luni de la terminarea studiilor sau de la pierderea locului de muncă. Oferta trebuie să constea într-un contract de muncă, ucenicie sau stagiu ori dintr-un curs de formare continuă şi să fie adaptată la nevoile şi la situaţia fiecăruia.

Crearea şi implementarea sistemului de garanţie pentru tineret necesită o strânsă colaborare între principalii factori implicaţi: autorităţi publice, servicii de ocupare a forţei de muncă, consilieri de orientare în carieră, instituţii de învăţământ şi formare, servicii de asistenţă pentru tineret, întreprinderi, angajatori, sindicate.

În prezent, ţările U.E. pregătesc planuri naţionale de punere în aplicare a garanţiei pentru tineret. C.E. le ajută să elaboreze planurile şi să implementeze sistemul cât mai rapid posibil. Costul total al instituirii garanţiei pentru tineret în zona euro este estimat la 21 de miliarde de euro pe an, sau 0,22% din PIB. Inactivitatea ar fi însă mult mai costisitoare. Potrivit estimărilor, tinerii fără loc de muncă şi fără studii costă U.E. 153 de miliarde de euro (1,21% din PIB) pe an – sub formă de indemnizaţii şi pierderi la nivel de venituri şi impozite.  

În plus, nu toate măsurile de aplicare a garanţiei pentru tineret sunt costisitoare. De exemplu, consolidarea cooperării între diferiţii factori implicaţi nu necesită alocarea unui buget important. Pentru ca sistemul să dea rezultate, bugetele naţionale trebuie să acorde prioritate integrării tinerilor pe piaţa muncii, pentru a evita creşterea costurilor viitoare.

Învăţământul profesional, deocamdată singura speranţă pentru reducerea şomajului la tineri

Până la data în care acest program al “Garanţiei pentru tineri” va putea fi implementat în totalitate şi în România, singura speranţă pentru reducerea şomajului la tineri rămâne resuscitarea învăţământului profesional.

În Timiş, începând cu anul şcolar viitor, fiecare liceu tehnologic îşi va constitui şcoală profesională. În Timişoara, potrivit datelor Inspectoratului Şcolar Judeţean, se vor constitui aproximativ 20 de forme de învăţământ profesional în cadrul liceelor tehnologice.

În prezent, în judeţ sunt numai 18 clase de învăţământ profesional, în care învaţă puţin peste 500 de tineri. Este vorba despre şapte clase de meca­ni­că, câte trei de construcţii, res­pectiv turism şi alimentaţie, do­uă pe domeniul electric şi câte una de electromecanică, indus­trie alimentară şi pielărie.

“Se menţine, din păcate, această prăpastie între cerinţele pieţei forţei de muncă şi specializările oferite de către instituţiile de învăţământ. Acesta este şi unul dintre motivele creşterii ratei abandonului şcolar. Părinţii şi copiii ajung să creadă că dau degeaba bani pentru continuarea studiilor, pentru că, oricum, acestea nu garantează obţinerea unui loc de muncă”, spune profesorul Ştefan Vlaston, preşedintele Asociaţiei EduCer. Acesta consideră că şi mai grav este faptul că, la simularea evaluării naţionale la clasa a VIII-a, jumătate din elevi nu au reuşit să ia sub nota 5. “Nu se mai pune problema că aceşti copii sunt direcţionaţi greşit pe filiera teoretică. Ci este vorba despre faptul că aceşti copii învaţă ceva ce nu înţeleg. Şi nu se mai poate continua în acest fel, cu o rată de eşec de peste 50% a şcolarizării”, spune Ştefan Vlaston.