Municipalitatea timişoreană continuă să creadă în şansele materializării proiectului metroului timişorean sau al îngropării liniilor CFR  care traversează oraşul…

O şansă pierdută

Primăria Timişoara continuă să caute surse pentru finanţarea proiectului metroului sau al îngropării liniilor CFR, despre care s-a vorbit destul de mult în ultimii cinci ani.
Conform primarului Nicolae Robu, Timişoara a pierdut finanţarea europeană pentru cel puţin trei proiecte de infrastructură, prin Planul Juncker, unul dintre ele vizând metroul timişorean sau îngroparea liniilor feroviare. Edilul timişorean mai spune că Uniunea Europeană a alocat prin programul Junker peste 300 de miliarde de euro şi, cu sprijinul Guvernului, Timişoara ar fi putut beneficia de bani. „Este vorba de bani pentru proiecte de mare impact, pentru întreaga regiune, poate chiar euro-regiune, şi nu doar cu un impact punctual, local”, mai spune Nicoale Robu.

În ceea ce priveşte posibilitatea finanţării proiectului îngropării liniilor CFR sau al metroului, Nicolae Robu a precizat că a avut, în urmă cu mai bine de un an, o discuţie cu comisarul european Corina Creţu, dar nu s-a concretizat nimic.

O lucrare de anvergură

Nicolae Robu a declarat în ultimii ani că nu renunţă la ideea realizării unei linii de metrou în Timişoara, întrucât soluţia tehnică a îngropării în subteran a liniilor de cale ferată ar putea fi cea mai potrivită pentru a facilita dezvoltarea urbană viitoare a Timişoarei. Edilul a menţionat că Primăria Timişoara îşi va asuma realizarea studiului de fezabilitate pentru acest proiect extrem de costisitor şi menţiona că Municipalitatea a notificat deja CFR cu privire la interesul pe care îl manifestă pentru susţinerea acestei soluţii tehnice în detrimentul unor alternative care vizează ridicarea liniilor de cale ferată pe estacadă sau scoaterea lor din oraş. 

Metroul timişorean ar trebui, conform viziunii Primăriei, să lege Gara de Nord de Gara de Est, urmând un traseu ale cărui repere orientative ar putea fi reprezentate de Iulius Mall, Grădina Zoologică şi, destinaţia finală, Aeroportul Internaţional Timişoara. În paralel, Primăria nu a renunţat nici la posibilitatea angajării într-un proiect „paralel” cu metroul, menit să permită îngroparea în subteran a liniilor de cale ferată, redând astfel oraşului o porţiune de teren de opt kilometri lungime.

Discuţiile pe tema îngropării în subteran a liniilor de cale ferată care străbat oraşul au adus şi o radicală modificare de viziune în ce priveşte abordarea care a stat la baza realizării anteriorului Plan Urbanistic General.  

Fosta administraţie, condusă de primarul Gheorghe Ciuhandu, a lansat ideea ridicării căii ferate pe estacadă, proiect pentru care au şi fost realizate studii de prefezabilitate. Acestea au stabilit că o astfel de investiţie necesită 2,5 miliarde de lei, adică aproximativ 600 de milioane de euro. Proiectul, mult prea costisitor pentru a putea fi pus în practică, ar fi generat o serie de beneficii, susţinea fostul primar. Printre acestea se numărau îmbunătăţirea siguranţei în circulaţie, utilizarea terenului ocupat în prezent de rambleul de cale ferată pentru amenajarea de parcări, descongestionarea traficului şi diminuarea cheltuielilor de exploatare, întreţinere şi reparaţii. Ulterior, s-a mai oferit o soluţie pentru problema căii ferate: amenajarea unui traseu ocolitor, care ar circula în afara oraşului.

Noua administraţie a venit cu ideea mutării liniilor de cale ferată în subteran. În această nouă abordare, liniile subterane ar putea funcţiona ca suport pentru transportul în comun, permiţând astfel transportul cu metroul. Se dorea, practic, ca linia ferată care rupe oraşul în două să fie dusă în subteran şi în locul ei să existe o fâşie care traversează tot oraşul, unde să se poată amenaja “un bulevard la nivelul secolului XXI”, cu clădiri care vor fi aprobate doar ca elemente ale unei concepţii unitare asupra întregului bulevard, cu alei pietonale, spaţii verzi, benzi de bicicletă, benzi speciale destinate transportului în comun şi benzi corespunzătoare pentru traficul obişnuit.

„Ideea metroului sau a îngropării liniilor ferate este realizabilă, în măsura în care se găsesc şi surse de finanţare. Depinde de posibilitatea oraşului de a suporta asemenea costuri. Oricum, rămâne un obiectiv de viitor. Totuşi, nu pot să nu remarc faptul că Timişoara are destul de multe probleme de rezolvat, care trebuie prioritizate. Dacă se consideră că aceasta e prioritatea de moment, atunci administraţia va întreprinde demersuri în aceste sens, şi îşi va asuma şi riscul aferent”, spune arhitectul timişorean Radu Radoslav.