Filmul “Grace of Monaco”, cu Nicole Kidman, a fost proiectat în deschiderea Festivalului de la Cannes, în afara competiţiei oficiale, şi a fost primit cu râsete, ironii şi critici de jurnaliştii din presa de specialitate, prezenţi la proiecţia care a avut loc săptămâna trecută.

Un film cu şanse mici să câştige vreun premiu

“Este un film uşurel, modern, într-un decor elegant (…) şi în multe locuri este teribil de comic. Problema este că nu s-a vrut a fi o comedie”, se arată într-o recenzie a publicaţiei Empire's Damon Wise, informează bbc.co.uk, sursă citată de Mediafax.

“Ca şi Grace Kelly, vedeta care a renunţat la Hollywood şi se luptă să găsească un sens al vieţii ca prinţesă de Monaco, Kidman se străduie cu aplomb să găsească tonul firesc. Dar proiectul pare lipsit de logică, în ciuda prezenţei lui (Olivier – n.r.) Dahan ca regizor, realizatorul filmului «La vie en rose»”, afirmă Fionnuala Halligan în cronica din revista Screen Daily.

http://www.youtube.com/watch?v=bFYmYWa348c 

Dacă unii critici au considerat filmul comic, Stephen Dalton, de la Hollywood Reporter, l-a considerat “plictisitor”, afirmând că este “o operă teatrală, insipidă, care a generat mai multă dramă în jurul său decât pe ecran. Este posibil să faci un film plictisitor dintr-un material bogat, suculent în intrigi? Aşa se pare”.

Amplasat în anii '60, filmul realizat de Olivier Dahan urmăreşte primii ani ai lui Grace Kelly ca prinţesă a principatului Monaco, într-o perioadă în care a fost tentată să se întoarcă la Hollywood, după ce a primit o ofertă din partea lui Alfred Hitchcock pentru a juca în filmul Marnie.

Filmul a fost, de asemenea, criticat de prinţul Albert al II-lea de Monaco şi de cele două surori ale sale, prinţesele Caroline şi Stéphanie, care au considerat că este bazat pe „referinţe istorice eronate şi îndoielnice”, catalogând acest lungmetraj drept „o farsă”.

Pe de altă parte, Nicole Kidman, care interpretează rolul lui Grace Kelly în film, a spus la conferinţa de presă de miercuri că Grace de Monaco a fost realizat fără nicio rea intenţie la adresa familiei regale. „Bineînţeles că sunt tristă, deoarece filmul nu are nicio rea intenţie faţă de această familie, mai ales faţă de Grace şi Rainier. Am un mare respect pentru modul în care se simt (urmaşii acestora – n.r.) şi aş vrea să le spun că am interpretat acest rol cu multă dragoste”, a afirmat Nicole Kidman.

Povestea din lungmetrajul lui Olivier Dahan acoperă doi ani din mariajul lui Grace de Monaco cu prinţul Rainier (interpretat de Tim Roth), explorând atât relaţia din spatele uşilor închise, cât şi imaginea publică a celor doi. Grace de Monaco, al cărei scenariu este semnat de Arash Amel, nu este însă o biografie a prinţesei Grace.

Acţiunea peliculei se derulează în 1962, în momentul în care preşedintele francez Charles De Gaulle a cerut principatului monegasc să aplice reforme în politica sa fiscală. În acea perioadă, Grace Kelly, una dintre muzele lui Alfred Hitchcock, renunţase deja la cariera de actriţă pentru a se consacra exclusiv obligaţiilor aduse de statutul ei de prinţesă de Monaco.

Grace Kelly, care a jucat în filme clasice precum Să prinzi un hoţ/ To Catch a Thief (1955) şi Înalta societate/ High Society (1956), dar şi în pelicule semnate de Alfred Hitchcock, cum ar fi Fereastra din spate/ The Rear Window şi Cu C de la Crimă/ Dial M for Murder, a devenit prinţesa Grace de Monaco în urma căsătoriei cu prinţul Rainier de Monaco, în 1956.

Grace Kelly a murit într-un accident de maşină, în 1982. Prinţul Albert al II-lea a urcat pe tronul principatului Monaco după moartea tatălui său, Rainier, în 2005.

Olivier Dahan este regizorul filmului La vie en rose/ La Môme, din 2007, care i-a adus franţuzoaicei Marion Cotillard premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă, pentru interpretarea celebrei cântăreţe Edith Piaf.

Cea de-a 67-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes, care a debutat miercuri seară, se va încheia pe 25 mai.

Cine a intrat în competiţie?

Cursa pentru trofeul Palme d'Or a debutat în 15 mai, pentru cele 18 de filme în competiţia oficială, care reuneşte câteva valori sigure caneze („mereu aceiaşi cineaşti!”, strigă alţii): fraţii Dardenne (Belgia, au deja două Palme d'Or la activ, câştigate în 1999 şi 2005), Ken Loach (Marea Britanie, Palme d'Or în 2006) şi Mike Leigh (Marea Britanie, Palme d'Or în 1996), David Cronenberg (Canada, Premiul special al juriului în 1996), Naomi Kawase (Japonia, Marele premiu al juriului din 2007) şi Nuri Bilge Ceylan (Turcia, Marele premiu al juriului din 2011).

Revenirea în competiţia de la Cannes, cu filmul Adieu au langage, a lui Jean-Luc Godard, celebrul regizor franco-elveţian, uneori denigrat, dar mai des adulat, îi face deja pe cinefili să tremure de nerăbdare. Godard nu a fost niciodată premiat pe Croazetă.

La Cannes va fi însă şi „sânge proaspăt”, precum canadianul Xavier Dolan, care se va afla pentru prima dată în competiţie, la vârsta de 25 de ani. Acest tânăr cineast talentat va prezenta Mommy, în condiţiile în care cel mai recent film al său, Tom à la ferme, rulează încă în sălile de cinema.

Alte nume noi prezente în competiţie: americanul Bernett Miller, regizorul celebrului Capote, cu Philip Seymour Hoffman, italianca Alica Rohrwacher şi argentinianul Damian Szifron.

În ceea ce priveşte prezenţa franceză, Bertrand Bonello va prezenta pe Croazetă mult aşteptatul Saint Laurent, la doar câteva luni după lansarea pe marile ecrane a unui alt biopic despre celebrul creator de modă Yves Saint Laurent.

Două tandemuri de actriţe sunt şi ele aşteptate la Cannes: Juliette Binoche şi Kristen Stewart, în Sils Maria, de Olivier Assayas; Bérénice Bejo şi Annette Benning, în The Search, un film despre războiul din Cecenia, de Michel Hazanavicius.

Cu toţii vor fi departajaţi de un juriu prezidat de regizorul neozeelandez Jane Campion, singura femeie care a câştigat trofeul Palme d'Or pentru lungmetraj, cu Pianul, în 1993. Cineasta va avea alături de ea în juriu actori precum Willem Dafoe şi Carole Bouquet, dar şi regizori, precum Sofia Coppola, Nicolas Winding Refn şi Jia Zhangke.

Cannes-ul este, totodată, cea mai mare piaţă de film mondială, un loc unic, unde producătorii vin să prezinte fragmente de filme aflate încă în producţie sau scene deja finalizate, pentru a găsi cumpărători din toate ţările.

China, căreia occidentalii îi fac ochi dulci din perspectiva unei uriaşe pieţe potenţiale, se prezintă în acest an la Cannes cu o delegaţie record de 400 de persoane.

Cinefilii vor putea de asemenea să se desfete cu filme proiectate în afara competiţiei şi în „Séances spéciales” şi mai ales cu filmele tinerilor autori din Quinzaine des réalisateurs şi cu cele ale unor veterani ai cinema-ului, precum britanicul John Boorman, în vârstă de 81 de ani, şi maestrul japonez al desenului animat Isao Takahata, în vârstă de 78 de ani.

Tobe Hooper, în vârstă de 71 de ani, va veni la Cannes să prezinte filmul său horror lansat în urmă cu 40 de ani, devenit un cult al genului, The Texas Chain Saw Massacre, în versiune restaurată 4k (ultra high definition).

Filme de nişă vor fi prezente şi în secţiunea „Semaine de la critique”– dedicată regizorilor aflaţi la primul sau al doilea lungmetraj din carieră – unde vor rula o poveste cu femei-vârcolaci şi o alta populată cu zombie.