Este suficient ca, în perioada aceasta, să acceptăm că virusul există, punându-ne în defensivă, şi că, prin măsuri de precauţie şi de igienă la îndemâna fiecăruia dintre noi, putem avea grijă nu doar de noi, ci şi de cei de lângă noi – poate deja bolnavi, poate doar  mai fragili.

În România, numărul cazurilor de covid-19 creşte, ameninţând să explodeze curând după decizia CCR care a declarat neconstituţional modul în care au fost dispuse carantina, izolarea şi internarea şi în urma căreia cei infectaţi pot ieși din spitale şi pot părăsi zonele de carantină, riscând că îmbolnăvească mulţi alți oameni; pentru că e greu de crezut că toţi vor fi responsabili şi se vor izola acasă până îşi vor termina tratamentul, că vor respecta recomandările medicilor. Situaţia este îngrijorătoare, dovadă stau nu doar cifrele comunicate de autorităţi, de ordinul sutelor de noi îmbolnăviri pe zi – 555, în ultimele 24 de ore, cel mai mare număr de la începutul pandemiei –, ci şi măsurile luate deja de unele ţări care au pus România pe o listă epidemiologică neagră, obligând cetăţenii români la o perioadă de carantină înainte de intrarea în statele respective.

În tot acest timp, în ţară creşte numărul celor care, prin atitudinea lor – de sfidare ori inconştienţă tâmpă – ameninţă să acutizeze această criză. Aici intră cei care încearcă, în mod iresponsabil, să instrumentalizeze politic subiectul – politicieni ori influenceri sau jurnalişti care le ţin isonul –, instigând la nerespectarea măsurilor impuse de autorităţi, sperând că un eşec major în gestionarea crizei sanitare va fi decontat electoral de actuala Putere, şi cei care reacţionează umoral la astfel de mesaje politice, mânaţi de simpatii politice fanatizate, ori de antipatii politice viscerale. La fel, cei care bagatelizează sau chiar resping existenţa virusului, mulţi având minţile îmbibate de teorii ale conspiraţiei şi fake news-uri, fiind victime ale unor campanii de propagandă abil gestionate care au împânzit mediul online şi reţelele de socializare. Tot aici intră şi cei care bravează, crezându-se imuni. Dacă efectele deciziilor lor i-ar afecta doar pe ei, ai spune că-i priveşte, că fiecare om e liber să decidă ce face cu sănătatea sau cu viaţa lui. Doar că în cazul unei boli contagioase, cu un grad foarte mare de contagiozitate, în cazul unei boli aflate în faza de început, când virusul suferă încă mutaţii, al unei boli pentru care nu există încă un tratament clar stabilit, nici vaccin, politizarea, bravada ori sfidarea denotă iresponsabilitate crasă. O astfel de atitudine poate afecta mulţi, foarte mulţi oameni nevinovaţi, îmbolnăvindu-i sau ucigându-i, şi poate contribui la generarea altor blocaje economice de genul celui prin care am trecut în primăvara acestui an, cu efecte încă greu de estimat.

Tuturor acestor oameni ar trebui să le fie arătate din nou imaginile terifiante din spitalele din Italia ori Spania, depăşite de numărul extrem de mare de pacienţi infectaţi cu covid-19. Imaginile cu bolnavi conectaţi la aparatele de respirat ori cele cu oameni întinşi unul lângă altul, în saloane de spitale, aşteptând, unii în zadar, ca un cadru medical să se poată ocupa şi de ei. Imaginile dezolante cu acele convoaie ale morţii din Italia – camioane militare transportând zeci de sicrie ori dricuri aşteptând la coadă în faţa porţilor închise ale cimitirelor. Imaginile cu medici epuizaţi fizic şi psihic. Ar trebui să le se reamintească prin ce am trecut în această primăvară, cu ce costuri economice. Să li se reamintească de pericolul care nu a trecut încă şi de posbilitatea de a ajunge şi noi în situaţie dramatică.

Aversiunea faţă de un politician sau altul, faţă de partid sau altul ori, la polul opus, adularea altora, sincopele de comunicare ale autorităţilor ori unele din măsurile luate, cazurile de corupţie care au ieşit la iveală (şi) odată cu această pandemie nu sunt argumente care să justifice luarea în derâdere a situaţiei în care ne aflăm, nici atitudinea iresponsabilă, nici dezinteresul faţă de suferinţa celuilalt. Este suficient să acceptăm că virusul există şi că ne-a pus în defensivă şi că, prin măsuri de precauţie şi de igienă la îndemâna fiecăruia dintre noi, putem avea grijă nu doar de noi, ci şi de cei de lângă noi – poate deja bolnavi, poate doar  mai fragili, care pot fi răpuşi de acest virus.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.