În Ordonanţa de urgenţă care modifică legile justiţiei se simte iz de premeditare a unui atac bine ţintit împotriva Justiţiei, cerut de o gaşcă penală de la putere şi dat de valeţii acesteia din Guvernul României. Menirea neoficială a acestei ordonanţe de urgenţă pare a fi salvarea de la puşcărie a unor oameni de la vârful Puterii ori din camarila lor politică.

De altfel, asaltul împotriva Justiţiei, a statului de drept nu e dată recentă. Regimul Dragnea – a cărui efigie este un condamnat penal, un dublu condamnat penal se poate spune –, doar caută soluţii de ducere la bun sfârşit a unui plan mai vechi datând din vremea celei mai toxice alianţe politice post-decembriste, antidemocratica şi antinaţionala USL.

În vara anului 2012, să nu uităm, căpeteniile USL – pentru reamintire, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Daniel Constantin, ultimul, purtător de mesaj, pe atunci, al lui Dan Voiculescu – semnaseră un acord de desfiinţare a mai multor instituţii care le stăteau ca un ghimpe în coaste: DNA, ANI, CCR şi CNSAS. Acordul nu a fost asumat oficial, dar a fusese demascat de colonelul Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, probabil în încercarea de a se împăuna public cu importanţa care i se acorda de către Puterea nou instalată. Putere care a acţionat ca un grup infracțional organizat, al cărui pericol era sporit de conectarea sa la decizia politică. Oficializarea corupţiei sistemice părea să fi fost nu doar esenţa programului politic al USL, ci mai apoi, în linii mari, şi un important  segment din proiectul de ţară al prezidenţiabilului Victor Ponta. La fel cum, din decembrie 2016, lupta împotriva Justiţiei, a celei independente, de care depinde libertatea şi averea unora şi care ar putea pune stavilă corupţiei altora, pare să fie principalul punct din programul de guvernare al PSD şi al apendicelui său politic, ALDE.

ANI a fost cuminţită; abia mai auzi de vreun  dosar de incompatibilitate, şi acela deschis pe numele vreunui funcţionar irelevant. La fel, CNSAS, care şi el putea veni cu surprize neplăcute; ba, cu noua conducere pare să se fi transformat într-o instituţie de conspirare a Securităţii. CCR, cu unele excepţii, nu le-a stricat jocurile, în ultima vreme. A rămas DNA, de unde putea veni pericolul cel mai mare în fond: pierderea libertăţii şi a averilor ilicite. Aşa că trebuia făcut ceva pentru a tempera elanul anticorupţie.

Modificările pe care Guvernul Dăncilă le-a adus prin ordonanţă de urgenţă legilor justiţiei (OUG 92/2018), modificări propuse de ministrul Tudorel Toader – ordonanţă al cărei conţinut nu a fost făcut public înainte, care a fost adoptată fără să fi fost trecută pe ordinea de zi a şedinţei e guvern şi care amendează inclusiv modificări votate anul acesta în Parlament pe legile Justiției – sunt de natură să afecteze o mare şi importantă parte a activităţii Justiţiei.

„OUG Toader” va bloca dosare aflate pe rol, după cum avertizează procurorul general al României, Augustin Lazăr. Printre ele, se pare, dosarul Revoluţiei, cel privind violenţele din 10 august, dosarul Teldrum. Aici se va ajunge după ce, de mâine, 18 octombrie, toţi procurorii din DNA, Parchetul General şi DIICOT care nu au o vechime de zece ani, nu de opt, cum era până acum, trebuie să se întoarcă la Parchetele de unde au fost detaşaţi. Potrivit cursdeguvernare.ro, este vorba despre 34 procurori de la DNA), adică 33% din total, şi 50 de la DIICOT, adică aproape 20%. Aceşti procurori vor lăsa dosarele altora – indiferent de stadiul la care au ajuns cu ancheta –, ceea ce poate presupune reluarea de la zero a cercetărilor.

„OUG Toader” va bloca practic activitatea DNA şi, se pare, aici a fost marea miză. Nu şi-au putut permite să desfiinţeze această instituţie – aşa cum au plănuit să o facă în teribila şi angoasanta vară 2012, dar o paralizează. De mâine, 18 octombrie, procurorii DNA nu mai pot rămâne în funcţie pentru că nu îndeplinesc condiţiile „OUG Toader”, care spune că aceştia pot rămâne la DNA doar dacă au susţinut un concurs în faţa Secţiei de procurori a CSM or, niciunul nu a trecut prin acest tip de concurs, pentru că legea a prevăzut altă modalitate de selecţie a lor. Interesant, prevederea se aplică doar în cazul procurorilor anticorupţie. Situaţia este extrem de gravă, indiferent de decizia pe care o va lua, azi, CSM. Acesta poate opta între: 1. a le interzice acestora să mai profeseze la DNA, până la promovarea genului de concurs impus de OUG Toader, ceea ce înseamnă blocarea, pe nu se ştie ce termen, a activităţii întregii DNA. 2. a le permite să rămână, dar dat fiind că o fac… ilegal, probele din dosarele la care lucrează în toată această perioadă până la clarificarea situaţiei pot fi atacate ca ilegale, deci pot fi lovite de nulitate. Măsura ar putea fi contestată de fiecare procuror în parte, în justiție, unde se va putea invoca o excepție de neconstituționalitate a OUG, sau poate  fi atacată de  Avocatul Poporului la CCR, ceea ce, însă, e puțin probabil. Dar şi o situaţie, şi cealaltă necesită timp, perioadă în care, DNA este în aer.

Articol publicat şi în Revista 22 şi în Puterea a Cincea.