Publicarea de către Ministerul Justiţiei a listei cadrelor universitare care au coordonat lucrări ştiinţifice pentru persoane aflate în detenţie, având ca urmare reducerea pedepsei acestora a dus la un adevărat “taifun” în mediul universitar. Timişoara stă relativ bine tot în acest iureş, având în vedere că faţă de alte centre universitare mari, cum e Craiova sau Iaşiul unde s-au coordonat şi publicat zeci de astfel de lucrări, pe plan local au fost doar şapte astfel de cazuri.

Şapte lucrări coordonate de cadre universitare timişorene

Ministerul Justiţiei a făcut publică lista profesorilor universitari care, după cum prevede procedura, le-au dat deţinuţilor recomandare scrisă pentru a elabora o lucrare ştiinţifică pe o anumită temă, enumerând şi editurile care au publicat sutele de lucrări scrise în penitenciare.

Potrivit unor date transmise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la solicitarea Ministerului Justiţiei, în perioada 2013 – 2015, 188 de deţinuţi au scris şi publicat peste 400 de cărţi.

Astfel, dacă în 2012 numai cinci deţinuţi, printre care s-au numărat şi Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vîntu, au scris cărţi, în 2013 numărul acestora a crescut la 14, iar în 2014 numărul deţinuţilor care au scris cărţi a ajuns la 50.

Din fericire, în acest fenomen de amploare Timişoara, ca şi centru universitar are un rol relativ modest, cu şapte lucrări de acest gen, în comparaţie cu zecile de lucrări publicate la universităţi din centre universitare mari, precum Craiova, Iaşi sau Bucureşti. Astfel, pe plan local au fost contabilizate trei lucrări coordinate de cadre de la Universitatea Tibiscus, trei lucrări sub egida unor cadre de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara şi doar una coordonată de un cadru de la Universitatea de Vest (care, de altfel, este colaborator, nu titular de post). “Poluare – cauzalitate şi efect”, “Medierea – o şansă reală” sau “Managamentul produselor de carne la ovine şi caprine” se numără printre lucrările coordonate de cadre universitare timişorene şi publicate pe plan local sau la alte edituri din ţară.

Ca şi circumstanţe atenuante se pot menţiona statutul unor astfel de coordonatori timişoreni, care sunt colaboratori la universităţile în cauză, faptul că o parte din aceste lucrări au fost coordonate nu recent, ci în 2006 – 2007, precum şi faptul că persoanele “beneficiare” aflate în detenţie nu erau învinuite de infracţiuni extrem de grave (o parte, de exemplu, au fost scrise pentru persoane condamnate pentru evaziune fiscală.

Chiar şi aşa, scriitorul timişorean Daniel Vighi, care este şi cadru universitar la Universitatea de Vest crede că acest fenomen aruncă o nouă pată aspra mediului universitar. “După părerea mea este un nou atentat la adresa integrităţii academice şi a muncii oneste a sute de intelectuali, profesori sau studenţi”, consideră Daniel Vighi.

Prevederi legislative care trebuie schimbate

Potrivit articolului 96, alineatul 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, “pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: (…) f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate”.

Această prevedere trebuie eliminată din lege, consideră membrii Comisiei de Etică de la Universitatea Bucureşti, pe motiv că decredibilizează ideea de cercetare ştiinţifică.

Preşedintele Comisiei de Etică, Marian Popescu, a declarat în acest sens că au fost şi cazuri de recorduri absolute, unul dintre acestea fiind cel al lui George Copos, care a primit pentru cinci lucrări, nevalidate ca fiind ştiinţifice toate, o reducere a pedepsei cu 150 de zile.

“Am observat că este imperfect cadrul legal existent. Imperfecţiunea majoră se referă la modul în care este stabilit caracterul ştiinţific al unei lucrări. Elementele de legislaţie privind executarea pedepsei prevăd două condiţii: deţinutul îşi găseşte un profesor universitar care îi dă o recomandare sau îi scrie directorului penitenciarului că un anumit deţinut face o lucrare ştiinţifică şi al doilea element este că lucrarea trebuie publicată la o editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Ar trebui să existe filtre mult mai precise prin care se stabileşte că o lucrare are un caracter ştiinţific”, a declarat Marian Popescu.

“Vina se aruncă de obicei pe profesorii care au semnat în calitate de coordonatori acele lucrări pseudo-ştiinţifice. Desigur, ei poartă principala responsabilitate şi numele lor este definitiv pătat. Dar de ce universităţile au acordat aşa uşor adeverinţele cerute, fără să îşi pună problema consecinţelor pentru imaginea universităţii? Din această cauză vina este comună, atât a profesorului coordonator, cât şi a universităţii care i-a girat coordonarea, prin eliberarea fără rezerve a adeverinţei”, crede Marius Diaconescu, de la Coaliţia pentru Universităţi Curate.