Deşi unele segmente de autostradă, cum e Arad-Timişoara, sunt terminate de ani buni, Autostrada A1 încă mai are restanţe mari legate de plata despăgubirilor pentru exproprieri. Proprietarii care îşi aşteaptă banii au apelat la parlamentarii timişeni, solicitându-le să facă demersuri pentru dezgheţarea plăţilor.

Restanţe istorice

De ani de zile, zeci de proprietari de teren din Timiş, deposedaţi pentru construcţia diverselor loturi ale autostrăzii A 1, aşteaptă să-şi primească banii de la Stat. După ce au sesizat mai multe instituţii, au apelat şi la parlamentarii timişeni, solicitându-le să ia măsuri pentru demararea procesului de despăgubire.

„Numeroşi cetăţeni pe care îi reprezint în Parlament, locuitori ai judeţului Timiş, mi-au adresat întrebări referitoare la situaţia plăţilor despăgubirilor cuvenite pentru terenurile pe care s-au efectuat exproprieri de-a lungul Austostrăzii A1. Foştii proprietari ai terenurilor aşteaptă de ceva vreme efectuarea plăţilor, dar acestea întârzie în mod nejustificat”, spune deputatul timişean Molnar Zsolt, care se numără printre parlamentarii sesizaţi pe această temă.

Cum înTimiş sunt zeci de cazuri de acest gen, dacă situaţia se prelungeşte, proprietarii ar putea să-şi caute dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, unde sunt şanse mari ca România să piardă şi să fie nevoită la plata unor despăgubiri suplimentare, pentru că, se ştie, instanţa europeană este foarte sensibilă la cazurile legate de garantarea dreptului de proprietate. „Mi se pare normal ca aceşti oameni, dacă aşteaptă de atâta timp, să ceară şi penalităţi pentru nerespectarea termenelor de plată asumate de către stat. Au bază solidă pentru a face asta”, ne-a declarat la rândul său deputatul hunedorean Radu Bogdan Ţîmpău, care a realizat şi el interpelări pe aceeaşi temă.

Probleme şi în alte judeţe

Nu doar în Timiş se înregistrează restanţe la plata despăgubirilor aferente loturilor Austostrăzii A1. în Hunedoara, în localitatea Şoimuş, de exemplu, sunt familii care trăiesc cu teama că vor rămâne pe drumuri. Asta, după ce Statul le-a expropriat doar teoretic locuinţele şi terenurile, fără să plătească nici acum despăgubiri, după trei ani de la publicarea hotărârii de guvern ce oficializa preluarea pământului. Au fost, însă, atenţionaţi că vor fi daţi afară din case dacă nu pleacă la timp.

Expropriaţii susţin că reprezentanţii Companiei Naţionale de Drumuri Naţionale şi Austostrăzi le-au transmis că sumele pentru despăgubiri au fost stabilite de experţi, iar procedura de deblocare a acestor despăgubiri este în curs de derulare.

Pe traseul autostrăzii Lugoj – Deva sunt şi situaţii antologice, cum e cea din comuna hunedoreană Lăpugiu de Jos, unde un localnic în vârstă de peste 70 de ani, Vasile Muntean, aşteaptă de ani de zile să fie despăgubit – pentru câţiva metri pătraţi “furaţi” de autostradă – cu un leu, respectiv 13 lei.

Situaţie ridicolă, raportată la sumele imense date companiilor care se ocupă de lucrările la autostradă. “Sunt sute de români care au fost expropriaţi pentru cauză de utilitate public, în vederea realizării unor lucrări de infrastructură rutieră, însă despăgubirile aferente nu au fost virate în conturile beneficiarilor, chiar dacă actele aferente au fost publicate în Monitorul Oficial al României. Mai mult, chiar dacă unii cetăţeni au fost expropriaţi de mai bine de doi ani, ei figurează în continuare la administraţiile financiare locale şi sunt chemaţi să onoreze taxele şi impozitele locale pentru terenurile pentru care nu mai sunt proprietari”, se arăta într-una dintre interpelările parlamentare.

Grila despăgubirilor oferite de CNADNR în contul terenurilor expropriate în Timiş pentru construirea tronsonului de autostrada Lugoj – Deva a ajuns în atenţia instanţelor de judecată, după ce proprietarii au reclamat preţurile foarte mici primite de la Stat.

Pe rolul Tribunalului Timiş sunt înregistrate 150 de dosare care au ca obiect revendicarea a unor sume de ordinul milioanelor de lei de la CNADNR, în timp ce la Curtea de Apel sunt 62 de dosare în care soluţiile instanţelor de fond au fost contestate. Marea problemă remarcată era că preţurile diferă foarte mult de la o comună la alta, deşi categoriile de teren erau aceleaşi.