Foto: Grupul pentru Mangement şi Mediere Culturală

Primarul Timişoarei, Dominic Fritz, invita timişorenii să intre în Consiliile de Administraţie ale unităţilor de învăţământ, ca reprezentanţi ai primarului. Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, spune că aceasta este o decizie populistă şi poate fi chiar periculoasă. „Solicit public primarilor municipiilor din România să ia în serios educația și să acționeze profesionist, conform celor descrise mai jos, nu să vină cu inițiative populiste, spălându-se pe mâini de problemele educației”, transmite fostul ministru Daniel Funeriu.

„Motivând că «oamenii din Primărie habar nu au de educație și oricum nu fac nimic», mai mulți primari de municipii au anunțat că vor numi în Consiliile de Administrație ale școlilor cetățeni, care „au disponibile 2-3 ore pe lună”, selectați pe baza atotputernicului și transparentului CV. Această măsură nu este doar populistă, ci și foarte periculoasă. Ea denotă fie o neînțelegere profundă a rolului Consiliului de Administraţie și primarului în educație, fie dorința primarului de a se spăla pe mâini de domeniul educației”, scrie pe pagina sa de Facebook Daniel Funeriu.

• Citiţi şi: Primăria invită timișorenii în consiliile de administrație ale şcolilor

Acesta explică de ce face această afirmaţie şi indică soluții pentru rezolvarea acestei probleme. Redăm mai jos, integral, punctul de vedere al fostului ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu:

„1. E periculos pentru că cetățeanul numit, să spunem că e „doamna inginer X”, răspunde inclusiv penal de consecințele deciziilor Consiliului de Administraţie. Dacă, de exemplu, se întâmplă un accident în școală și se constată că accidentul este urmarea neglijenței Consiliului de Administraţie, mai precis a votului decisiv într-o anume decizie a „doamnei inginer X”? Este doamna inginer X, persoană onorabilă, bine intenționată, pregătită să meargă la pușcărie pentru decizia Consiliului de Administraţie? Atrag atenția cetățenilor entuziaști să participe în Consiliile de Administraţie în numele primarului că se expun unor grave consecințe în caz de probleme.

2. E absurd pentru că părinții, adică cetățenii direct interesați de școala respectivă, au deja locuri rezervate în Consiliului de Administraţie. Dacă se dorea o „implicare a comunității” mai largă, legea prevedea acest lucru, or legea prevede expres reprezentantul primarului cu un scop bine definit (vezi mai jos).

3. Care este responsabilitatea „doamnei inginer X” dacă pur și simplu nu are chef să meargă la o ședință? Zero! Poate are o zi proastă, poate e obosită, poate pleacă la munte. Nimeni nu o poate trage la răspundere deci prezența în Consiliului de Administraţie e un fel de activitate „dacă am chef”; or, știm bine că o responsabilitate fără sancțiune nu e, de fapt, o responsabilitate.

4. E absurd pentru că ne învârtim după coadă: cine evaluează CV-ul doamnei inginer X? O comisie din primărie? Dacă da, atunci cu siguranță e cineva în comisie foarte calificat și întrebarea logică este „de ce nu a fost numită acea persoană?”.

5. Ce se întâmplă dacă persoana numită are grave probleme comportamentale? Oare suntem atât de naivi încât să credem că un CV și un interviu îți pot da măsura calității unui om care trebuie să se ocupe de școală? Să fim serioși, nu mesianici și populiști.

Care este soluția?

În primul rând să înțelegem de ce primarul are un reprezentant în Consiliului de Administraţie.

Teoretic primarul trebuie să aibă o strategie clară pe educație. Pentru punerea în practică a acelei strategii, primarul trebuie să poată interveni, explica, convinge fiecare școală în parte. Primarul trebuie să știe exact ce se întâmplă în fiecare școală, care sunt problemele, când trebuie intervenit, care copil are o nevoie specială, care familie trebuie sprijinită, etc. Or, toate aceste lucruri, care cer timp, expertiză, autoritate, comunicare, nu pot fi îndeplinite de „doamna inginer X luată de pe stradă și recrutată pe baza CV-ului”.

Să luăm exemplul Primăriei Timișoara:

Timișoara are 71 de unități de învățământ de stat, adică 71 de Consilii de Administraţie. Care se întâlnesc cam o dată pe lună, în medie o oră jumătate. Asta înseamnă o sarcină totală de prezență la Consiliului de Administraţie de aproximativ 100 de ore pe lună. Cum o lună are 170 de ore lucrătoare, iar pentru 100 de ore de prezență în Consiliului de Administraţie e nevoie de minimum 400 de ore de muncă totală, pentru un oraș ca Timișoara primarul are nevoie de trei persoane angajate ale Primăriei, plătite cu normă întreagă, care să reprezinte primarul în Consiliile de Administraţie. Eventual, una care să lucreze în birou, să pregătească totul și alte două persoane să fie prezente fizic în toate Consiliile de Administraţie.

Aceste persoane ar trebui să fie direct subordonate primarului, să aibă autoritatea primarului în ședințele Consiliilor de Administraţie, să pună nemijlocit în practică strategia pe educație cu care a fost ales primarul, să îl informeze pe aceste despre toate detaliile din fiecare școală.

Având în vedere numărul de „consilieri” ai aparatului primarului și viceprimarilor (despre cât de prost au fost unii aleși, în cazul unor orașe pe care le cunosc bine, cu altă ocazie), nu înțeleg nici în ruptul capului de ce Primăria nu angajează profesioniști în domeniu, pe care să îi trimită la cursuri de formare și de care să aibă grijă ca de ochii din cap!”

puterea a cincea, daniel funeriu, educatie, primari, initaitive populiste, reprezentant primar in consiliul de administratie al scolii