Este interesantă – dar, posibil, deloc întâmplătoare – sincronicitatea cu care sunt fluturate hărţile vechi ale României Mari şi ale Ungariei mari, pentru a alimenta tensiuni interetnice. Un joc nu doar pe placul regimului de la Kremlin, ci, se pare, cu reguli gândite acolo.
În România, “pacifista” senatoare Diana Şoşoacă, intrată în Parlament pe listele AUR, ca membră a Partidului Neamul Românesc, ar invada mâine Ucraina, pentru a reface România Mare. La începutul săptămânii, Diana Şoşoacă – aflată la a treia „închinare” la Ambasada Rusiei, în ultimul an – vocală susţinătoare a ieşirii României din UE şi NATO, a depus un proiect legislativ care vizează „denunțarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina” şi prin care se cere ca România să anexeze teritoriile din Ucraina aflate, în perioada interbelică, în componența sa.
Ceea ce face senatoarea Şoşoacă nu este, cum vrea să creeze impresia, un act de reparare a unei injustiţii istorice. Ceea ce face este la unison cu interesele şi cu politica Federaţiei Rusiei. Dacă s-ar aplica ceea ce vrea ea, ar însemna ca România să declare război Ucrainei pentru a-i lua teritorii care, cândva, i-au aparţinut. Adică, să intre în cârdăşie cu Federaţia Rusă pentru dezmembrarea unui stat suveran ale cărui frontiere sunt consfinţite prin tratate internaţionale. Pe care doar un regim autocrat, dictatorial, asemenea regimului Putin, le încalcă cu orice risc. Legal, ceea ce vrea senatoarea Şoşoacă să transpună în realitate nu este posibil, deşi proiectul este inclus deja în circuit legislativ. Ceea ce poate face şi ceea ce face senatoarea Şoşoacă prin astfel de discursuri şi acţiuni ticăloase este să transfere resentimente publice de la Rusia invadatoare şi asupritoare la Ucraina, să instige populaţia nu doar împotriva acestei ţări, ci implicit împotriva Occidentului aflat partea sa în războiul declanşat de Rusia. Adică, să facă – din nou – jocurile Federaţiei Ruse. Nu degeaba a fost aclamată, nu o dată, de propaganda de la Kremlin pentru ieşirile antidemocratice în decor, găunoşenii ambalate, întru prostirea naivilor, în ţiplă de patriotism şi naţionalism.
De remarcat că această iniţiativă legislativă este croită după tiparul discursului oficial al Rusiei. De la începutul războiului pe care l-a declanşat în Ucraina, Rusia a încercat să convingă opinia intrenaţională că există şi alte state dispuse să înceapă un conflict cu Ucraina pentru a-şi recupera teritorii aflate cândva în componenţa lor. De altfel, în vara anului trecut, Dmitri Medvedev, vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei şi fost preşedinte, între mandatele lui Putin, a fluturat public o hartă cu Ucraina dezmembrată și împărțită între Rusia, Polonia, Ungaria și România. La noi, mesajul a prins rapid în grupurile ultranaţionaliste, în cele de propagandă rusă.
Au trecut doar două zile până când şi când ultranaţionaliştii maghiari au fluturat harta Ungariei mari, motivând – în mod fals, manipulator – că Federația Maghiară de Fotbal a primit acceptul UEFA de a folosi simbolul Ungariei mari, la meciurile organizate la nivel european. E uşor de anticipat reacţia ultranaţionaliştilor români şi valul de şovinism pe care l-ar fi generat.
Cine câştigă sau speră să câştige de pe urma acestor situaţii? Pe de o parte, politicienii care agită spiritele ultranaţionaliste, care flutură public marota refacerii fostelor graniţe, devenind astfel (în varianta răului cel mai mic) cutii de rezonanţă pentru propaganda regimului de la Kremlin; aceştia o fac fie pentru a se menţine la putere, acesta fiind cazul lui Viktor Orban, în Ungaria, fie de a încerca să ajungă la putere, acesta fiind cazul ultranaţionaliştilor de la noi. Pe de altă parte, Rusia care este interesată să agite spiritele ultranaţionaliste în ţările din proximitatea sa şi din fosta ei zonă de influenţă din perioada sovietică. Şi asta pentru că astfel generează tensiuni interetnice în interiorul statelor, curente favorabile expansiunii mişcărilor, a partidelor extremiste, care ajunse la putere promit a fi guverne anti-occidentale, favorabile Rusiei, şi pentru că acest curent este în răspăr cu linia Occidentului, a UE şi a NATO, pe care Rusia urmăreşte să le destabilizeze sau măcar să le fragilizeze.
Ultimele comentarii