Poziţionarea pro-Le Pen a extremiştilor noştri – din AUR sau care gravitează în jurul acestui partid şi al ideologiei sale – este o dovadă, fie şi indirectă, a poziţionării lor pro-ruse. Pentru că Marine Le Pen este o admiratoare a politicilor liderului de la Kremlin, ale cărui jocuri de interes le-ar putea face în Franţa, cu replici resimţite la nivelul Uniunii Europene, dacă ar câştiga alegerile prezidenţiale din 24 aprilie.

“Marine Le Pen, speranţa Europei, se îndreaptă clar către victorie, către Preşedinţia Franţei”, scria, zilele trecute, pe pagina sa de Facebook, senatoarea Diana Şoşoacă, intrată în Parlament pe listele AUR, numită de propaganda rusă “Marine Le Pen de România”. La rândul său, George Simion, preşedintele AUR, care l-a susţinut pentru funcţia de prim-ministru şi pentru cea de preşedinte onorific al partidului pe Călin Georgescu, un rusofil notoriu, marşează pe aceeaşi idee, dar altfel ambalată. “Toată lumea e de acord că Macron trebuie să piardă alegerile din Franţa?”, îşi întreba acesta fanii de pe Facebook. Deşi cei doi nu sunt singurii care fac galerie pro-Le Pen din afara stadionului francez, în fond pentru un meci care vizează întreaga Europă, m-am oprit doar la ei ca exponenţi de-o vocalitate extrem de agresivă ai curentului extremist-populist din România.

• Citiţi şi: Apostolii de AUR ai urii

Ce îi leagă pe extremiştii noştri de Marine Le Pen, descendenta unui politician de extremă dreaptă, care s-a remarcat prin declaraţii xenofobe şi anti-Semite, Jean-Marie Le Pen? În primul rând, resentimentele acute faţă de UE, de SUA, de NATO, resimţite şi de autocratul de la Kremlin. În viziunea lor, dinspre acestea vine răul absolut. În al doilea rând, extremismul manifestat sub forma ultranaţionalismului şi a suveranismului – camuflate însă sub titulatura de “patriotism” de care şi unii, şi alţii fac ostentativ şi fals parade –, a populismului. Politicile acestea sunt placul Kremlinului, care le aplaudă prin propaganda oficială şi le încurajează prin cea neoficială pe care o încurajează sau chiar plăteşte de ani de zile. Visul expansionist al lui Vladimir Putin implică prăbuşirea UE şi fragilizarea până la insignifianţă a relaţiilor sale transatlantice. Iar aici, regimul de la Kremlin ştie bine, nu se poate ajunge printr-o propagandă pro-rusă făcută pe faţă – ar fi necredibilă prin transparenţa ei şi, în plus, sunt state din fostul bloc sovietic care au încă vie amintirea ororilor trăite sub autoritarismul URSS  –, ci printr-o propagandă anti-occidentală care are ca scop erodarea încrederii publice în actualul establishment politic european, slăbirea sistemelor statale, chiar generarea de mişcări tip Brexit, sub falsul pretext al suveranităţii – suveranitate apărată, de altfel, de Constituţiile statelor UE şi care nu este ameninţată, aşa cum este cea a Ucrainei, călcată în picioare de Rusia lui Putin.

• Citiţi şi: În afară de circ şi violenţă ce oferă AUR?

Apropierea lui Marine Le Pen de politicile putiniste este indiscutabilă. Iată doar câteva dovezi: refuzul de a condamna public anexarea ilegală a Crimeii de către Putin, într-o atitudine de frondă faţă de tot Occidentul,  vizita pe care i-a făcut-o preşedintelui rus, la Moscova, înaintea prezidenţialelor din 2017, în plină perioadă în care acesta fusese izolat pe plan european, susţinerea ieşirii Franţei din UE, promisiunea de a scoate Franţa din NATO, pe care o numeşte “organizaţie belicoasă”, dorinţa de a include Rusia într-o arhitectură de securitate europeană, iar de dată mai recentă, după invadarea şi atacarea Ucrainei, exprimarea făţişă a dezacordului faţă de sancţiunile impuse de Occident Rusiei şi criticarea vehementă a livării de arme Kievului la care Occidentul a recurs pentru a ajuta această ţară să reziste barbariilor comise de armata rusă.

Susţinând-o pe Marine Le Pen, extremiştii noştri susţin, de fapt, politicile lui Vladimir Putin, proiectele sale legate de UE. Chiar dacă o fac indirect, chiar dacă nu admit poziţionarea aceasta, rezultatul este acelaşi. Iar ei nu au cum să mimeze inocenţa. Aşa cum nu au putut mima inocenţa  nici când, după invadarea şi atacarea Ucrainei de către Rusia lui Putin, nu s-au poziţionat de partea victimei, a statului căruia i-a fost călcate sub şenilele tancurilor independenţa şi suveranitatea. Şi când fie, într-o primă fază, au negat atrocităţile comise de Rusia în Ucraina, fie au întors privirea de la ele, fie l-au ironizat pe preşedintele ucrainean, fie au invocat neutralitatea României în acest context – un narativ al  propagandei ruse care vizează de fapt decuplarea de NATO –, fie, unii, au mers la Ambasada Rusiei să negocieze zisa “Pace de la Bucureşti”, fluturând  pe post de flamură albă exact acest narativ al propagandei ruse. Prin aceste politici, iar acum prin susţinerea pe care o acordă lui Marine Le Pen se dovedesc nişte cutii de rezonanţă pentru propaganda regimului de la Kremlin.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.