Cristian Preda, la Timişoara: „În 22 Decembrie, legitimitatea revoluţionară a fost asumată de activiştii de partid Iliescu, Bârlădeanu, Roman”

Publicatmiercuri, 26 iunie 2019 | Actualitate | nu sunt comentarii | Scris de Oana DIMA

Într-o dezbatere pe tema Timişoara în Revoluţie, la care a fost invitatul Universităţii de Vest din Timişoara, Cristian Preda, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, declară că, deşi există contestatari ai Revoluţiei din Decembrie 1989, care pun sub semnul întrebării caracterul evenimentelor – unii refuzând să o numească aşa, uzitând de sintagma „evenimentele din decembrie” sau chiar de cuvântul „complot” –, ceea ce a fost la Timişoara a fost, fără dubiu, o revoluţie. Ce a urmat însă la Bucureşti a fost cu totul altceva, mai spune el.

„Din primăvara lui 1989, în toate ţările comuniste din zonă s-au produs shimbări de regim, în majoritate negociate, într-un format care a pus faţă în faţă aşa-numiţii softliners, activiştii mai moderaţi, cu societatea care se reforma, cu adunări civice ce au pus presiune pe liderii regimurilor respective. În iunie 1989, în Polonia, de pildă, s-a căzut de acord, după zece ani de existenţă a Solidarităţii, să se organizeze alegeri libere cu o cotă pentru fostul Partid Muncitoresc şi o cotă pentru Solidaritatea.

În România nu a existat un astfel de proces, pentru că în sânul PCR nu au existat aşa-numiţii softliners. Unii dintre cei care au preluat puterea după 1989 au încercat să-şi dea o asemenea identitate, dar ei nu sunt recunoscuţi ca atare. În niciun moment din Decembrie 1989, nici la Timişoara, nici la Bucureşti, nici în alte oraşe nu a existat intenţia unor softliners sau moderaţi din PCR de a negocia. Manifestul publicat de Frontul Democratic Român arată clar că singura încercare de negociere care vine dinspre stradă, printr-un partid politic format în timpul Revoluţiei de la Timişoara, a fost refuzată. Reprezentanţii regimului au fost trimişi ca voce a lui Ceauşescu, nu ca activişti care au luat iniţiativa de a merge împotriva lui”, explică Cristian Preda.

În context, politologul reaminteşte de o declaraţie făcută de fosul lider ţărănist, Corneliu Coposu, într-un interviu cu Vartan Arachelian, realizat la începutul anilor 90: „Afirm categoric că nu a existat niciodată nici cea mai mică tentativă de complot al aşa-zişilor comunişti reformatori.”

Ceea ce s-a produs la Timişoara, mai spune Cristian Preda, a fost, indubitabil, o schimbare de regim prin presiunea străzii. Ce a urmat însă la Bucureşti a fost cu totul altceva: „Activişti de partid care nu au fost în stradă au asumat condiţia de «emanaţi ai revoluţiei». A fost suficient ca Ion Iliescu, activist PCR din anii 50, să spună că el este emanaţia revoluţiei, pentru a-şi asuma legitimitatea revoluţionară câştigată de oamenii care ieşiseră în stradă la Timişoara, de cei care au fost împuşcaţi.”

Cristian Preda vorbeşte şi despre o „înscenare criminală” din data de 22 Decembrie 1989, care a avut ca obiectiv timorarea opiniei publice, pentru ca „emanaţii revoluţiei” să poată manevra, cu ajutorul Securităţii, şi să-şi consolideze puterea pe care o confiscaseră de la tineretul revoluţionar: „«Ei au operat în numele Revoluţiei fără să fi participat la ea.» Această frază a lui Corneliu Coposu ne spune exact ce s-a petrecut la Bucureşti. În seara de 22 Decembrie, legitimitatea revoluţionară, care era a străzii, a fost călcată în picioare şi asumată de nişte activişti de partid, Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Petre Roman.”

În mai 1990, la primele alegeri libere de după căderea regimului comunist, reaminteşte Cristian Preda, 87 la sută dintre voturi au mers spre FSN ca „emanaţie a Revoluţiei”, rezultate care au setat ulterior întreaga scenă politică: „Am avut pe de o parte acest versant al politicii româneşti construit în jurul unei legitimităţi revoluţionare şi celălalt versant construit în jurul partidelor zise istorice, nume care le-a fost dat în anii 40 de Silviu Brucan, pentru a sublinia că aparţineau istoriei. Toată scena politică postdecembristă din România a fost construită pornind din acest punct al alegerilor din mai 1990.”

La rândul său, Petrişor Morar, fost președinte al Frontului Democrat Român – înfiinţat de o parte din membrii Frontului Democratic Român, comitetul revoluționar înființat în 20 decembrie 1989, în clădirea Operei din Timișoara, având ca scop conducerea Revoluției –, a readus în atenţia publicului momentul formării acestuia, obiectivele, modul în care s-au purtat discuţiile cu reprezentanţii regimului, dar şi câteva dintre momentele-cheie post-decembriste marcate de reprezentanţii FDR.

Conferința Timişoara în Revoluţie, care i-a avut ca invitați pe președintele Frontului Democrat Român, Petrișor Morar, și pe prof. univ. dr. Cristian Preda, a fost moderată de prof. univ. dr. Daniel Vighi.

Dezbaterea a fost organizată în cadrul seriei de conferinţe Timișoara, trei decenii de libertate, program anual derulat de UVT la 30 de la anul Revoluției din Timișoara.