Cercetători ai Laboratorului de Diagnostic Molecular al UMF Timişoara: „În România, 90% din banii pompaţi în cercetare se aruncă”

Universitatea de Medicina si Farmacie TimisoaraDistribuţia defectuoasă a resurselor şi aplicarea unor criterii de evaluare orientate mai mult înspre forma decât înspre fondul proiectelor sunt o parte dintre cauzele deprecierii calităţii cercetării ştiinţifice din România, semnalează cercetători din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara.

 

Cercetarea ştiinţifică din România, în impas

România are cercetători ştiinţifici de nivel internaţional, însă nu are capacitatea de a-şi administra eficient fondurile destinate cercetării. Aşa se face că activitatea cercetătorilor valoroşi este puternic afectată de subfinanţare, iar conexiunile acestora cu reprezentanţi ai reţelei internaţionale de cercetători prestigioşi, stabilite la capătul unor ani îndelungaţi de eforturi susţinute, sunt prejudiciate, din pricina faptului că incertitudinile de ordin financiar pun piedici, inclusiv evoluţiei unor proiecte de colaborare aflate în curs. Acestea sunt, redate extrem de succint, o parte dintre neajunsurile cu care sunt nevoiţi să se confrunte, în activitatea de zi cu zi, o parte dintre cercetătorii ştiinţifici care muncesc în universităţile din România.

Nu fac excepţie de la această situaţie nici cercetători de top din cadrul Laboratorului de Diagnostic Molecular al Disciplinei de Biochimie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, din Timişoara. Care, în pofida faptului că desfăşoară o activitate de cercetare de nivel internaţional, sunt nevoiţi să înfrunte inerţia sistemului şi să îşi croiască, în chip anevoios, drumul printr-un dens şi destul de ostil labirint birocratic.

Referindu-se la activitatea de cercetare pe care o desfăşoară, în acest moment, în cadrul disciplinei de Biochimie, echipa pe care o coordonează, prof. univ. dr. Andrei Anghel spune că, pentru proiectele de cercetare aflate în derulare nu a existat absolut nicio veste, în cursul acestui an, până în luna aprilie. Ulterior, spune el, a fost tăiat un procent de peste 50% din fondurile alocate cercetării, în condiţiile în care „trebuie să îţi menţii şi să îţi îndeplineşti obiectivele”.

Activitatea pe care o desfăşoară echipa de cercetare din cadrul Laboratorului de Diagnostic Molecular al UMFT plasează, în acest moment, Timişoara pe harta centrelor medicale în care se pot efectua analize complexe, prin secvenţializare ADN, a genelor, precum şi determinări de mutaţii pe gene a căror implicare în apariţia unor forme de cancer este cunoscută deja.

Analizele pe care astfel de tehnici le implică sunt, însă, costisitoare. În aceste condiţii, ceea ce s-a realizat până în acest moment în domeniu a fost posibil cu sprijin oferit de sponsorii care au pus la dispoziţia echipei de cercetători timişoreni kit-urile de reactivi necesari şi în baza unei colaborări cu reprezentanţii centrului medical privat OncoHelp, din cadrul căruia 12 paciente au fost genotipate.

Referindu-se la modul în care sunt alocate fondurile destinate cercetării ştiinţifice în România, prof. univ. dr. Andrei Anghel, şeful Disciplinei de Biochimie din cadrul UMFT, apreciază că „90% din banii pompaţi în cercetare se aruncă. România nu este atât o ţară săracă, cât o ţară risipitoare”. Prof. univ. dr. Andrei Anghel mai spune că defectuoase sunt şi evaluarea calităţii activităţii de cercetare, şi evaluarea aplicaţiilor pentru obţinerea de fonduri alocate cercetării ştiinţifice. Deruta valorică existentă este întreţinută şi de o serie de rigori de ordin birocratic, care le îngăduie multora dintre exponenţii mediului ştiinţific să publice sute de articole în publicaţii irelevante, în locul unor materiale de calitate, în publicaţii relevante, care conferă vizibilitate. Dr. Andrei Anghel a explicat şi că, în ceea ce priveşte cuantificarea calităţii în cercetarea ştiinţifică, scientometria stabileşte criterii clare, printre indicatorii de relevanţă numărându-se scorul pe care îl au revistele şi publicaţiile ştiinţifice.

Cercetătorii români nu sunt integraţi în reţelele profesionale create internaţionale

O altă problemă cu care se confruntă cercetarea ştiinţifică românească este generată de faptul că, în reţelele profesionale create la nivel internaţional, cercetătorii români nu sunt integraţi. Inclusiv din pricina faptului că, în absenţa fondurilor necesare pentru derularea cercetărilor, acestora le sunt afectate conexiunile şi relaţiile de colaborare cu reprezentanţii unor universtităţi din străinătate. Iar mediul ştiinţific la nivel internaţional, fiind unul extrem de dinamic şi de competitiv, nu este concesiv în ce priveşte justificarea unor inerente stagnări intervenite pe fondul alocării precare de fonduri de către organismele responsabile cu finanţarea cercetării ştiinţifice la nivel naţional.

Neajunsurile cauzate astfel cercetării ştiinţifice din România au fost susţinute şi de conf. univ. dr. Ovidiu Sîrbu, cercetător ştiinţific cu un parcurs profesional impresionant, în biografia căruia figurează proiecte de cercetare derulate în cadrul unor universităţi prestigioase, de la Institutul Pasteur din Paris, la Burnham Institute din California şi, ulterior, Universitatea din Ulm, Germania. Acesta spune că a decis, în 2012, să revină în ţară, motivat fiind atunci de premisele favorabile create cercetării ştiinţifice de top, prin intrarea în vigoare a noii Legi a educaţiei şi graţie auspiciilor favorabile sub care părea că începe să evolueze Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare.

„Anii 2011 şi 2012 au decurs într-o normalitate cu care eram obişnuit”, spune dr. Ovidiu Sîrbu. Adaugând că, în 2011, pe lista de proiecte incluse spre finanţare figurau o serie de subiecte comparabile, ca teme de cercetare, cu cele înscrise în competiţii de granturi la DFG (German Research Foundation), NSF (National Science Foundation) sau NIH (National Institute of Health din SUA).Iar sumele care le erau puse la dispoziţie cercetărilor, încă de la începutul derulării proiectelor, ajungeau până la 90% din valoarea totală a fondurilor contractate.

A nutrit atunci speranţa că va putea să dezvolte, la Timişoara, un program în domeniul biologiei dezvoltării, cu aplicaţii în oncologie, după modelul celui derulat în cadrul Burnham Institute. Ulterior, însă, spune dr. Ovidiu Sîrbu, au apărut o serie de dezechilibre în ceea ce priveşte finanţarea cercetării ştiinţifice.

Chestionat dacă, în aceste condiţii, apreciază că în România se poate face cercetare ştiinţifică de nivel internaţional, Ovidiu Sîrbu declară că, din punctul de vedere al resurselor umane şi al expertizei acestora, este posibil, imperativul fiind reprezentat, însă, de ceea ce desemnează a fi „închegarea unei mase critice de cercetători care să vorbească aceeaşi limbă”.

Printre reprezentanţii mediului ştiinţific din România cu care echipa de cercetători din cadrul Laboratorului de Diagnostic Molecular al UMFT colaborează, au fost desemnaţi conf. dr. Cătălin Marian, din cadrul UMF „Victor Babeş” , dinTimişoara, conf. univ. dr. Bogdan Grigoriu, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, din Iaşi, şi medicul Ovidiu Bălăcescu, cercetător ştiinţific specializat în genomică funcţională, farmacogenomică, biologie moleculară, biochimie şi bioinformatică, din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „I. Haţieganu”, din Cluj-Napoca.

Print Friendly, PDF & Email