De când a ajuns în Parlamentul României, AUR a livrat doar circ, violenţă, demagogie şi populism. Acum, pregătindu-se să intre și în puterea executivă a statului și țintind spre cea mai înaltă funcție, a renunțat la violențe, în încercarea de a poza în partid onorabil, și joacă doar cartea demagogiei. Pe care, prin Planul Simion, gândit ca trambulină spre Cotroceni pentru liderul AUR, o livrează în cantități copleșitoare. Este însă o demagogie salvaționistă, cu iz de totalitarism.

În ultimii aproape patru ani de când a intrat în Parlament, AUR s-a dovedit un melanj, periculos pentru democraţie, de ultranaţionalism, antieuropenism, neolegionarism, etnocentrism cu origini în naţional-comunismul ceauşist. Pozând în “apostoli ai dreptăţii”, au dat buzna în instituţii ale statului, cum făceau în anii ’30 batalioanele de asalt ale naziştilor care jucaseră un rol-cheie în ascensiunea lui Hitler. Au bruscat miniştri şi parlamentari din alte partide. Au adus violenţa de limbaj în cotidian. Au provocat forţele de ordine în timpul unor ieşiri în decor populist-violente, pozând apoi în victime; false victime. Profitând de erori în actul de guvernare, de măsuri nepopulare pe care le-a impus pandemia de covid, de lipsa unor politici publice integratoare, extremiştii de la AUR s-au erijat în eliberatori de sub “dictatură”, promiţând norodului dreptate. Promovând mesaje populiste, demagogice, au dat de înţeles fiecăruia că şi-a găsit o voce în acest vehicul politic. În realitate, AUR nu a făcut nimic pentru rezolvarea problemelor din societate. Nu a avut nici program politic coerent, nici iniţiative legislative care se rezolve cauza problemelor cu care îşi amăgeşte electoratul că rezonează. Nu a făcut decât să malformeze mesajele autorităţilor, să instige la bagatelizarea unor măsuri ce ţin de respectarea autorităţii şi, totodată, la încălcarea legilor. Nu a făcut decât să amplifice nemulţumiri, frustrări, frici – justificate sau nu – din societate, să profereze minciuni şi ameninţări la adresa autorităţilor, să accentueze anomia, polarizarea şi radicalizarea din societate. Totul, pentru a capitaliza politic.

Acum, AUR se pregătește să livreze președintele țării. Un şef de galerie de fotbal. „Sunt preşedintele care se consultă cu românii. Vă voi întreba pe fiecare în parte ce vreţi de la preşedinele ţării”, spune George Simion care și-a început deja campania electorală și în țară, și în diaspora. Declarația lui este mostră de populism deşănţat. De manipulare emoţională fără scrupule. Zilele trecute, George Simion a fost la diaspora română din Spania, convingând sute de români – poatrivit unor surse media – să semneze contracte de înscriere în Planul Simion. Oamenii aceștia au girat astfel un şir de promisiuni fără acoperire. Şi, în plus, și-au oferit AUR datele personale, consimţind, prin termenii impuşi de contract, ca acestea să fie folosite de partid și în alte scopuri. Unul ar putea fi validarea intrării oficiale a lui Simion în cursa pentru Cotroceni.

Speculând nemulţumiri, frustrări, aşteptări (adesea prea mari) ale populaţiei și mizând pe un precar nivel de educaţie şi pregătire al unui segment de public, permeabil, vulnerabil la astfel de mesaje, Simion și AUR vin cu o retorică salvaţionistă, mesianistă, mințind că au soluţia pentru toate. Ceea ce electoratul AUR pare că nu sesizează este că, dând senzaţia că va putea face orice, că e liderul salvator, mesianic, prin aceste promisiuni Simion calcă de fapt în picioare Constituţia şi statul de drept. Dacă promisiunile acestea ar ajunge aplicate, ar fi puse bazele unui regim tiranic. Neaplicate, vor rămâne în registrul demagogiei, al minciunilor de campanie captatoare de voturi.

În aşa-numitul Plan Simion promisiunea fără acoperire referitoare la locuinţa de 35.000 de euro (Simion zice că va da un milion astfel de apartamente „la cele mai noi standarde”…) este cea mai mare minciună sfruntată, dar nu singura. Tot planul acela e o însăilare de promisiuni fără acoperire. În plus, se referă la aspecte care nu ţin de agenda unui şef de stat. AUR mizează pe faptul că electoratul său nu cunoaște faptul că funcţia prezidenţială are limitări legale şi nu conferă prerogative administrative. Că rolul preşedintelui este de reprezentare, de mediere între puterile statului, fiind un garant al respectării Constituţiei. Că preşedintele ţării are atribuţii doar în domeniul politicii externe şi în cel al apărării. Că nu dă case populaţiei, nu stabileşte taxe şi impozite, nu reduce dobânzile la creditele bancare, nu stimulează natalitatea, nu construieşte spitale şi şcoli, nu oferă mese calde, nu se ocupă cu nimic din ceea ce minte Simion că va face dacă ar ajunge la Cotroceni.

Planul Simion nu este doar o insultă la adresa inteligenţei oricărui om înzestrat cu o minimă logică, ci poate fi și o amenințare la adresa democrației. Dacă, din funcția de șef al statului – în care, ipotetic ar ajunge – George Simion ar face ceea ce promite în campanie, ar pune bazele unui regim politic totalitar. În care separația puterilor ar fi un concept pur teoretic, în care toate deciziile din stat sunt la mâna unui om, a președintelui țării.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.