Comisia Europeană a anunţat zilele trecute că lansează o consultare pentru a colecta idei cu privire la modalităţile de îmbunătăţire a serviciilor medicale din Europa, prin utilizarea tehnologiei mobile, economiile care s-ar putea realiza astfel fiind de 99 de miliarde de euro. La Timişoara, odată cu desfiinţarea sistemului de tele-alarmare, tendinţa pare să fie inversă.

Noi aplicaţii utile şi fiabile pentru un sistem de sănătate mai bun

Comisia Europeană se arată extrem de interesată de modalităţile de îmbunătăţire a serviciilor medicale din Europa, prin utilizarea tehnologiei mobile, printre posibilităţile reunite sub denumirea de m-sănătate (sau sănătate mobilă) numărându-se utilizarea de aplicaţii pe smartphone-uri şi tablete pentru măsurarea tensiunii arteriale, pentru a le reaminti pacienţilor să-şi ia medicamentele sau pentru a comanda administrarea automată de insulină prin transmiterea unor semnale de control către pompa de insulină.

U.E. consideră că aceste aplicaţii ar putea genera economii de 99 de miliarde de euro la nivel european, contribuind la reducerea costurilor aferente serviciilor medicale prin facilitarea diagnosticării precoce, încurajarea prevenirii şi posibilitatea pe care o oferă personalului medical de a economisi până la 30% din timpul consacrat accesării şi analizării datelor. M-sănătatea prezintă, de asemenea, avantajul că le permite pacienţilor să aibă un control mai mare asupra sănătăţii şi a bunăstării lor.

C.E. estimează că, până în 2017, 3,4 miliarde de oameni din întreaga lume vor deţine un smartphone, iar jumătate dintre aceştia vor utiliza aplicaţiile de m-sănătate. Aproape 100.000 de astfel de aplicaţii sunt deja disponibile. Cele mai populare 20 de aplicaţii gratuite în domeniul sănătăţii, condiţiei fizice şi sportului au înregistrat peste 230 de milioane de descărcări la nivel mondial. Până în prezent, U.E. a investit 100 de milioane de euro în cercetarea în domeniu m-sănătăţii, finanţând inovaţii semnificative. De exemplu, pacienţii cu insuficienţă renală vor fi în curând în măsură să îşi monitorizeze dializa pe smartphone. De asemenea, există deja aplicaţii de gestionare a stresului, prin crearea unor medii virtuale în care utilizatorii pot învăţa tehnici de relaxare. Un exemplu pozitiv e şi cel din Graz (Austria), unde personalul medical şi-a îmbunătăţit semnificativ gestiunea internă cu un nou sistem de comunicaţii mobile.

Pentru dezvoltarea acestui segment, C.E. invită cetăţenii, personalul medical, autorităţile publice, producătorii de telefoane mobile şi alte categorii de populaţie să îşi exprime punctele de vedere cu privire la problemele legate de m-sănătate, inclusiv în legătură cu cerinţele de siguranţă aferente aplicaţiilor mobile pentru sănătate şi cu modalităţile prin care pot fi promovate în Europa iniţiativele antreprenoriale în acest domeniu.

Pe plan local, lucrurile pare să se mişte în sens invers

La Timişoara, tendinţa pare să fie inversă. Una dintre premierele naţionale – introducerea sistemului de teleasistenţă pentru persoanele vârstnice – a eşuat, fiind confirmată desfiinţarea sa. Conducerea Primăriei Timişoara spunea la sfârşitul anului trecut că prioritare sunt problemele administrative şi investiţiile pentru infrastructură şi că Municipalitatea nu poate cheltui sute de mii de euro pentru componenta socială, doar pentru a fi în pas cu ce se întâmplă în Europa vestică.

Acest sistem a fost implementat în premieră naţională în 2006, de către Municipalitatea timişoreană. Echipamentele aferente acestui sistem au fost aduse din Franţa şi au costat peste 40.000 de euro. Bătrânii beneficiari, singuri, unii izolaţi la domiciliu, primeau un aparat care se monta în paralel cu telefonul şi, în cazurile de urgenţă, printr-o simplă apăsare de buton pe dispozitivul de activare (care era sub formă de brăţară sau medalion) putea fi contactat dispeceratul de teleasistenţă, care se găsea la sediul Serviciului pentru Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice.

Acest sistem a încetat, însă, să mai funcţioneze. Sistarea operării sale a fost motivată prin faptul că echipa­mentele erau învechite şi nu se mai găseau piese de schimb. Reprezentan­ţii Primăriei susţin că sistemul avea probleme tehnice de mai mult timp, că nu se mai găseau piese de schimb şi că serverul nu mai funcţiona. Astfel, Primăria susţine că din 86 de aparate au mai rămas 16, dar serverele şi staţia de lucru nu mai erau funcţionale. Activitatea Dispeceratului de teleasistenţă fusese asigurată până în 2012 de patru referenţi care asigurau permanenţa la pupitrul dispeceratului de teleasistenţă şi care au intervenit în cazurile de urgenţă prin solicitarea Serviciului de Ambulanţă sau a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă.

Ulterior, schimbările reformiste realizate de noua administraţie au făcut ca, în 2013, Dispeceratul de teleasistenţă să funcţioneze după programul Serviciului pentru Protecţia Persoanelor Vârstnice. Cu alte cuvinte, era un fel de permanenţă la program. În plus, din cei patru referenţi de la dispecerat a mai rămas unul singur, supervizat de către un asistent social sau un inspector.

Specialiştii în geriatrie spun că teleasistenţa ajută la prevenirea internării persoanelor de vârsta a III-a în cămine sau în alte centre rezidenţiale şi, în plus, reduce numărul situaţiilor în care, disperaţi că au rămas singuri, unii bătrâni apelează la necunoscuţi pentru a fi îngrijiţi, fără a ţine cont de riscurile la care se expun.

Fostul viceprimar al Timişoarei Adrian Orza, cel care s-a străduit să facă funcţional acest sistem în Timişoara, spune că sistemul era unul extrem de util pentru vârstnicii care nu se putea deplasa. “Nu am văzut că actuala conducere a Primăriei ar avea vreo intenţie de reînfiinţare a acestui sistem, care a fost unul foarte util, lucru pe care-l pot confirma beneficiarii. De altfel, în Franţa funcţionează foarte bine acest sistem. E dificil de precizat dacă s-a sistat acest proiect doar pentru că a fost iniţiat de fosta administraţie. Aş fi subiectiv, îi las pe alţii să se pronunţe în acest sens”, ne-a declarat Adrian Orza.